888 matches
-
figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era nevoie să-l lămurească cineva ca să-și dea seama că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment, prințesa Anuanúa încerca să se arunce în mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un loc viran îl văd pe Blegul într-o haită de cîini care se țineau lipcă după o cățea. Dintre toți curtezanii, Blegul era cel mai mare și de aceea luase un aer de șef de necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe fugă. Surpriză de proporții, însă. Blegul se repede la mine, rînjește o gură fioroasă și observ niște colți de groază. Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe un cerșetor. O Întreb politicos dacă a adus și mușchi și-mi răspunde după cinci minute că nu e oficiu de informații. Ăsta e răspuns? Își bat joc de noi, cum văd o persoană mai stilată au o plăcere sadică țsă refacă mereu itinerarul cum veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fire sportivă, mereu plin de energie. Trebuie să recunosc că nu sunt un băiat foarte conștiincios sau studios, deși sunt inteligent. Sunt un băiețel isteț, cu o imaginație bogată, cu simțul umorului și foarte sociabil.Știu că uneori sunt cam sadic, dar sper să îmi treacă. Îmi plac jocurile în aer liber și construcțiile din Lego sau jocurile pe calculator. Nu sunt talentat că sora mea la literatură, dar mă descurc binișor la matematică. Îmi plac orele de sport, de engleză
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
probeze în realitate. Vreți să știți despre ce este vorba în acest film, care a fost turnat mai rapid decât o Ordonanță de urgență a guvernului, film serios, cu George Clooney în distribuție? Este un film care pendulează între comedie sadică și dramă. Practic, în cele vreo două ore cât durează filmul, sunt concediați oameni încontinuu, ca pe bandă rulantă. Zeci, sute, mii. Unii tipi concediați se sinucid, tăindu-și gâtul, aruncându- se de pe poduri sau de la balcoanele Parlamentului, dar ca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în femeile alea și cum se lupta părintele Gherontie cu necuratul! - Păi și ai tăi ce zic? - Ce să zică? Sunt îngroziți! Mă roagă cu cerul și pământul să nu mai dispar așa. În ochii ei superbi surprind o sclipire sadică. Oricum, se pare că dezvirginarea digitală nu i-a ostoit amocul. Apoi e pasionată de chineză. Da, a fost o vreme și la niște cursuri la Sala Dalles. Acolo l-a auzit de profesorul Ladea, fiul sculptorului Romulus Ladea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altă viață, când pentru păcatele noastre ne vom reîncarna în femei și bătrâni, vom păți și noi la fel. C XXXII Doctorul îi mai atașase și un fragment de jurnal care ar fi urmat să demonstreze că Leo era un sadic care-și distrusese prima soție intenționat, interzicându-i să mai ia tranchilizantele prescrise de psihiatru. Bine, dar el aflase deja de fragilitățile genetice ale Sabinei, de internările succesive pe care maică-sa i le aranjase forțat în sanatoriul de la Măgura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i să mai ia tranchilizantele prescrise de psihiatru. Bine, dar el aflase deja de fragilitățile genetice ale Sabinei, de internările succesive pe care maică-sa i le aranjase forțat în sanatoriul de la Măgura. Apoi, dacă Leo ar fi fost un sadic patentat, s-ar mai fi căsătorit cu Sabina doar pentru a-i conferi statutul de femeie măritată? Și asta la momentul când era subjugat fără drept de apel de tinerețea iresponsabilă a Adelinei, de entuziasmele ei împrăștiate de la poezie, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune. - Taci, pișorcosule! Motanul se ascunse sub birou, continuând să zbiere și să-l fixeze cu ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și cărase cu ea, pe tren, când se întorcea de la Botoșani, unde avusese grijă să facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bufonul, fețe ale aceluiași eu, sunt, prin extindere, fețele tragi comice, posibile, ale vieții, dar, se sugerează, numai unii au curajul - poate nebun - sau forța să și le asume ori măcar să le conștientizeze existența, jucând, printre altele, și rolul de sadic al clipei triviale. În context, numai cu aceste chipuri, cerșind sau râzândricanând, se poate îndeplini condiția unei bune hălăduiri pe străzi, și anume deschiderea spre lucrurile de jos și / spre cele de sus simultan. În această litanie-confesiune, condiția dramatică a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aici până la Roma. Tu nu mai ești om, ești spectacol. — Am văzut ce se întâmplă aici. Am văzut cum oamenii sunt bătuți și torturați, cum mor de foame în groapa lui Hercules... Am văzut cum sunt umiliți de instructorii tăi sadici, i-am văzut făcând pe ei de frică și târându-se în sânge. Unui băiat din Britannia i s-a scos un ochi în timpul antrenamentului. Termină ce ai de spus, zise Manteus. — Eu am putere aici, la Ludi. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e o tehnologie, un mecanism foarte ecologic pentru descăpățânat. Pot să vă fac desenul sau mai bine apelăm la această bărdiță atât de necesară unui om cu capul pe umeri. Pot să... Dumneata, după ce că ești ce ești, mai ești și sadic! Domnule, imediat, cât ai zice 68797465748576 virgulă 63, am și sunat Poliția. Sună! Ce să suni, Mișulică, că telefonul e suspendat de acum trei luni. Decât să sunăm mai bine punem de-o cafea. Doriți? Da. Doresc să știu ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vă terminăm pe dumneavoastră și pe urmă trecem la vecini. Până nu-i terminăm pe toți, conform programului stabilit, n-avem o clipă de odihnă. Apropos, Petrache nu ți s-a părut cam înaltă ? Dacă o scurtăm puțin... EL Sunteți sadici ! U 2 Nu. Suntem alpiniști amatori. De aia ne-au și angajat. Putem escalada orice zid, așa ca aici, ne antrenăm, ne... UU Exact. Deviza noastră este NU VA TRECE ANUL ȘI Vă PUNEM ...TERMOPANUL ! . SING SING AUTOHTON EA Bună
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
umplem de găuri. Sunteți agent de vânzări? Nu, cetățene. Io-s Guvernul! 8. ȘTIRI DE PRIMA PAGINĂ * Greva homosexualilor. Pentru o bucată de lingou de aur criminalul recunoaște și alte crime mult mai criminale de restul dezicându-se total. * Un sadic de 8 ani și-a ucis canarul cu praștia tatălui. * Poliția nu a elucidat drama celor patru hipopotami găsiți înnotând pe Bahlui. Ei înnoată în continuare în mister. * Mister Calache și-a descoperit, după ani de zile, fratele pierdut în timpul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Înăbușit de pasiunea lui dementă. Și care-i morala povestirii? C-am fost un măgar, recunoaște eroul. Masochiștilor care se așteaptă la țepi, decalotări cu mașina de tuns zero, freze perianale supraturate, Ciuleandra, cartea le place pentru că-i enervează. Pentru sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le folosește dacă se-apucă să mîngîie coperta I, unde e pozat un sîn și pubisul subiacent, ras, dar tăcut. Restul de două procente de normali pot folosi opera pentru a arunca cu ea În capul trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fețe de proști sunt cei mai periculoși, femeile lasă imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese și pe ea în pumn, cu plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea să vină, apoi o aruncase fix în coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc un foc, chiar dacă acesta abia scânteiază, fabulând povești viclenite, punând pe jar buna conviețuire. Această dorință sadică de a ridica la rang de principiu un fapt divers ce ar putea trece neobservat, ca o ploaie de vară, poate leza trăinicia unui cămin. Dar cum Sarsailă se află întotdeauna în preajma țesătorilor de intrigi, găsește și el să adauge
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Așa că domnului T. tare i-ar plăcea să afle mai multe despre viața ta. Ce mai faci? Ce mai fac? Ce mai fac? Hmm, păi să ne gândim. Nu cine știe ce. Mă străduiesc să supraviețuiesc unui an de servitute contractuală pentru sadica ta de nevastă. Dacă există măcar câteva minute În timpul zilei În care să nu-mi ceară ceva umilitor, apoi În acele minute mă chinuiesc să uit propaganda aiurită pe care mi-o servește cu lingurița asistenta ei principală. În ocaziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În sarcina asta de serviciu ți se pare atât de dificil? Washington? Îmi spusese de cinci ori că restaurantul era În Washington? Nu prea cred. Clar, ori era pe punctul de a‑și pierde mințile, ori Îi făcea o plăcere sadică să mă vadă pe mine pierzându‑mi‑le. Dar eu fiind idioata drept care mă lua, am vorbit iar pe negândite: — O, Miranda, sunt foarte sigură că The New York Post nu scrie articole despre restaurantele din Washington. Se pare că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Spaniole sau decât cele de la biblioteca Universității Columbia, chiar mai ceva decât cele timorante de la clădirea Capitoliului din Washington. Abia după ce am urcat cam o zecime din splendorile acelea, am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oarecare, poți să nu mai fii. Am fost complet răscolit. De ce am fost aruncat În existență, mă războiam eu cu Întrebarea hamletiană, dacă atât de ușor pot să nu mai fiu? Cine poate să se joace cu noi atât de sadic? A trăi este oare Întâmplarea cea mai banală cu putință dată omului? Mă frisona ideea că aș putea muri În orice clipă; dacă Îmi cade ceva În cap, dacă mă calcă o mașină, dar dacă adorm și nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când În jurul nostru se face prezentă violența vieții. Copiii, În puritatea lor nediferențiată, au uneori stări paroxistice de bucurie la vederea violenței pe care o Întețesc inconștienți sau o practică ca pe un spectacol crud. În copilărie, simțeam o satisfacție sadică să asist cum Leul, câinele nostru de o ferocitate sălbatică, sărea de sub mâna mea și se repezea fără să latre către alți câini ce treceau pe strada noastră și-i murseca Într-o bolboroseală de fiară furioasă ce se dezlănțuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]