KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

văzut... ce nu trebuia să vedem. Într-adevăr, aceasta era Japonia. Un zid cu ferestre mici cât găurile de ochit. Ferestrele erau făcute pentru a sta cu ochii pe cei care veneau și nu pentru a vedea lumea cea largă. Samuraiul ar fi vrut să-l întâlnească pe seniorul Shiraishi. Seniorul Shiraishi sau seniorul Ishida nu i-ar iscodi așa de aspru din priviri ca seniorul Tsumura. Ei ar înțelege de ce nu și-au putut îndeplini însărcinarea de soli și le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
au putut îndeplini însărcinarea de soli și le-ar aduce vorbe calde de mulțumire. Dar cei care se iviră înăuntru cu zgomot de pași erau seniorul Ōtsuka, sfetnicul pentru religie, și un slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din nou de ce se creștinaseră. — Pentru că de nu ne-am fi făcut creștini, nu ne-am fi putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt cum se petrecuseră lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din nou de ce se creștinaseră. — Pentru că de nu ne-am fi făcut creștini, nu ne-am fi putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt cum se petrecuseră lucrurile. După ce isprăvi de povestit despre Velasco și despre moartea lui Tanaka, zise: — Tot ce-am făcut a fost de dragul însărcinării noastre. Ne-am creștinat tot de fațadă. La fel au făcut... și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale călătorii fusese nevoit să-l vadă zi și noapte în orice așezare și în orice mănăstire unde se ducea. Încă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de compătimire și nici n-au rostit vreun cuvânt de mulțumire pentru strădaniile lor. Pesemne că așa primiseră poruncă de la Sfatul Bătrânilor să se poarte cu ei. N-a sosit nici o veste de la seniorul Shiraishi sau de la seniorul Ishida? întrebă samuraiul nemaiputând îndura. Un slujbaș le răspunse cu răceală că nu sosie nici o veste și că nu era nevoie de o întrevedere cu acești seniori. În schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și că o trecea cu vederea în tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la castel, habar n-aveau. Poate că nici nu știa că ei doi se întorseseră acasă. În timp ce coborau în tăcere povârnișul pustiu până la poarta principală, deodată samuraiul murmură pentru sine: — Pământurile de la Kurokawa... Își adusese aminte de cuvintele seniorului Ishida care-i promisese că se va gândi din nou la chestiunea cu pământurile de la Kurokawa dacă avea să-și ducă la bun sfârșit însărcinarea. Firește că seniorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ducă la bun sfârșit însărcinarea. Firește că seniorul Shiraishi și seniorul Ishida aflaseră de venirea lor în țară. Și atunci de ce oare nu le acordau o întrevedere? După ce se întoarseră la hanul de lângă șanțul plin cu apă neagră al castelului, samuraiul și Nishi nu mai aveau nici măcar puterea să stea de vorbă. Nu înțelegeau o iotă din ce se întâmpla. A doua zi se vor duce la Tsukinoura, își vor lua supușii și se vor întoarce, fiecare pe domeniul său. — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
stea de vorbă. Nu înțelegeau o iotă din ce se întâmpla. A doua zi se vor duce la Tsukinoura, își vor lua supușii și se vor întoarce, fiecare pe domeniul său. — N-o să ne mai putem întâlni o vreme, zise samuraiul clipind din ochi. Dar dacă asta e porunca, trebuie să ne supunem. Fără îndoială că până la urmă or să ne înțeleagă. — Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci n-avea ce să mai îndrepte. Se lăsă noaptea. După cină, Nishi rămase ghemuit pe podea ținându-se cu mâinile de genunchi. Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului. Cu fiecare semn pe care-l scria îl năpădeau tot felul amintiri, tot felul de priveliști, cu miresmele și culorile lor. Fiecare semn și fiecare rând musteau de simțăminte și tristeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
privirile celor doi, așa cum făcuse și mai devreme. Nu se putea spune dacă le ocolea privirile din pricină că se simțea vinovat fiindcă nu împărțise aceeași soartă cu ei sau din pricină că nu putea îndura să-i vadă în starea în care erau. Samuraiul și Nishi rămaseră tăcuți, așa că Matsuki zise ca pentru a se dezvinovăți: — De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată. Nu putem! zise Nishi cu ochi plini de ură. Aud că ați ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întruna să luați seama că în Sfatul Bătrânilor părerile despre călătoria noastră erau împărțite și că seniorul Shiraishi și seniorul Ayugai nu se înțelegeau. Dar voi... nu m-ați ascultat! — Ce s-a întâmplat cu seniorul Shiraishi? interveni de alături samuraiul încercând să-i domolească pe cei doi. Este tot diac? — A părăsit Sfatul Bătrânilor. Pământurile lui sunt acum împărțite între seniorul Ayugai și oamenii săi. — De-asta se poartă cu noi așa? N-am primit nici un cuvânt de mulțumire din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te socotești tot sol? Nu ți-ai dat seama că n-ați fost decât niște momeli îmbrăcate în haine de soli? murmură el mai degrabă compătimitor. — Cum adică momeli? spuse fără să vrea samuraiul uimit peste măsură. Matsuki zise șovăitor: — Nici Edo, nici domeniul nostru n-au urmărit vreodată negoțul cu Nueva España mai presus de orice. Mi-am dat seama de asta după ce m-am întors în Japonia... — Ce vrei să spui? — Ascultați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
doar un singur domeniu să înflorească, planurile seniorului Shiraishi au ajuns să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul? Samuraiul nu voia să creadă că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul? Samuraiul nu voia să creadă că și Stăpânul îmbrățișa aceeași părere, oricare ar fi fost gândurile Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla într-un loc unde nu puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că și Stăpânul îmbrățișa aceeași părere, oricare ar fi fost gândurile Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla într-un loc unde nu puteau ajunge niște ostași ca samuraiul. Cu toate acestea, și tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla într-un loc unde nu puteau ajunge niște ostași ca samuraiul. Cu toate acestea, și tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi mici. „De acum încolo trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi mici. „De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată.” Își amintea limpede cuvintele rostite cu milă de Matsuki Chūsaku. Să uite, să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
momeli menite să înșele țările străine, dar acum nu mai avea nici un rost să se gândească la acest lucru. În Sfatul Bătrânilor fuseseră neînțelegeri între seniorul Shiraishi și ceilalți oameni de seamă, iar apoi seniorul Shiraishi își pierduse puterea. Acum samuraiul putea înțelege cuvintele lui Matsuki atunci când le spusese că asta însemna cârmuirea. El n-avea ce face. Totuși, când se uita la chipul întunecat al unchiului său care-și pusese toate speranțele în faptele nepotului, toate acestea îl dureau. Soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acesta îl întrebă nemaiputând îndura: — Seniorul Ishida n-a dat încă nici un semn? — Acum e vremea culesului și la Nunozawa. Fără îndoială că o să mă cheme când o să isprăvească. Cu toate că era suzeranul său, seniorul Ishida nu-i trimisese nici o vorbă samuraiului după întoarcerea sa acasă. Parcă ar fi ocolit orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
e vremea culesului și la Nunozawa. Fără îndoială că o să mă cheme când o să isprăvească. Cu toate că era suzeranul său, seniorul Ishida nu-i trimisese nici o vorbă samuraiului după întoarcerea sa acasă. Parcă ar fi ocolit orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va înștiința la timpul potrivit. Toți se răciseră față de samurai, dar el nu voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va înștiința la timpul potrivit. Toți se răciseră față de samurai, dar el nu voia să creadă nici în ruptul capului că până și seniorul Ishida îl ținea la distanță. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după întoarcerea de la castel la Tsukinoura. Rostindu-le, Nishi strângea zdravăn hățurile ca să-și domolească ura clocotitoare din suflet. Uneori samuraiul auzea picurându-i în urechi cuvintele acestea pline de furie. Într-adevăr, ei doi au fost puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]