2,112 matches
-
energiile fizice și morale. Pentru spirit, abia înjghebaseră o bisericuță de cărămidă spre sanctificarea mormintelor. Și cu toate astea Ioanide își amintea a fi citit că secta mormonilor din America izbutise a strânge o sumă considerabilă și a ridica un sanctuar la Navoo. Asta înseamnă că o societate umană sănătoasă, în luptă aprigă cu natura, cum era cazul mormonilor, are nevoie de opere de ficțiune plastică. - Botticelli, vorbi Ioanide, întins pe un trunchi lat ca unpat, aruncat pe marginea pădurii, opera
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aceea deveni practic: și pe urmă, cine te împiedică să-l întrebuințezi în sens profan, să dai concerte de muzică vocală? Propun însă pentru decor ca sala să n-aibă scaune. Mobilierul ar fi o alterație a ideii de sanctuar. Lumea să stea în picioare. - Unde să stea în picioare? interogă Pomponescu cîndveni, ca să nu pară un intrus acolo unde crezuse a fi pivot. - În templu! Îl informă Ioanide cu o seriozitate comică. - Aha! Înregistră Pomponescu foarte amar, însă politicos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Iubita, soția nu pot fi unul din aceste exemplare? Întrebă Erminia. - Vezi că n-ai înțeles? se supără amuzat Ioanide. Iubita ca atare e imaterială, rostul ei e de a converti energiile spirituale ale omului; soția e altceva, e un sanctuar despre care bărbatul nu se destăinuie în public. Femeia de care îți vorbesc e totdeauna alta, e un eveniment viril profesional, un episod fulgerător. Un rapt, o inspirație, niciodată un fapt definitiv, pentru că formele din univers sunt multiple și ochiul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cărțile nu satisfăceau toată setea de moțiune sufletească a lui Hagienuș, care căuta evenimente în viața de toate zilele, mărindu-le cu imaginația pe cele mai neînsemnate. Hagienuș dorea zgomotul și liniștea în același timp, adică o recluziune într-un sanctuar personal, unde să nu intre nimeni, asta însă în mijlocul unui cămin familial cât mai gălăgios. Trăit într-o familie numeroasă, orientalistul nu putea nici să mănânce la masă singur. De aceea cele cinci persoane din casă (trei copii, un ginere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
88 Termenul "industrie" trebuie înțeles aici în sensul cel mai general, astfel încât să includă și "industria" serviciilor. 89 A se vedea, de exemplu, referitor la regiunea Montceaux-les Mines, observațiile și analizele lui P. Lucas despre aceste fenomene de repliere asupra "sanctuarelor memoriei" sau de reconstrucție a muncii în mină care au decurs din incertitudinile care umbreau viitorul minei la sfârșitul anilor șaptezeci. P. Lucas, La religion de la vie quotidienne, PUF, Paris, 1981; La rumeur minière ou le travail retravaillé, Presses universitaires
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Foarte apropiat de fenomenul divinatoriu prin Însăși funcția sa de preot la Delfi, Plutarh a dedicat acestui subiect două dintre cele trei „dialoguri pythice”, De Pythiae Oraculis și De Defectu Oraculorum 1. Acesta din urmă abordează problema - generală - a decadenței sanctuarelor oraculare, fenomen atestat istoric la Începuturile erei creștine și chiar ceva mai Înainte. De aici va porni o amplă dezbatere asupra agenților divinației (daimoni intermediari, pneuma - suflul profetic) care, „părăsind” unele sanctuare, ar fi provocat decăderea lor totală. Cel dintâi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Acesta din urmă abordează problema - generală - a decadenței sanctuarelor oraculare, fenomen atestat istoric la Începuturile erei creștine și chiar ceva mai Înainte. De aici va porni o amplă dezbatere asupra agenților divinației (daimoni intermediari, pneuma - suflul profetic) care, „părăsind” unele sanctuare, ar fi provocat decăderea lor totală. Cel dintâi dialog, De Pythiae Oraculis - sau, după titlulsău grecesc, De ce răspunsurile Pythiei nu mai sunt acum În versuri? -, tratând strict despre divinația delfică, ne oferă, pe lângă o teorie a inspirației oraculare, informații extrem de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care menționează lucrările de la Delfi, pe care R. Flacelière le citează În articolul său (vezi nota 1), dialogul De Pythiae... ar putea fi chiar posterior acestei ultime date, ceea ce ar justifica entuziasmul manifestat de Plutarh pentru opera de reconstrucție a sanctuarului. Totuși, nu suntem Întru totul de acord (pentru motivele pe care le vom prezenta ceva mai departe) cu un alt argument pe care R. Flacelière Îl propune În favoarea datării sale: deosebirea radicală care ar exista Între inspirația profetică din De
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
reprezintă contingentul trimis pe vremuri de un singur oraș din Megara” (414 a). Acest fenomen de depopulare ar fi, spune Ammonios, o consecință a „războaielor civile și exterioare purtate În epocile anterioare” - explicație ce-ar putea fi invocată În cazul sanctuarului de la Delfi. În 87-86, În timpul războiului Împotriva lui Mithridate, Sylla a jefuit de bunuri sanctuarul și, cu ocazia asediului Atenei, aliata lui Mithridate, a obligat amficționiile să cedeze comorile trimisului său, Caphis Focianul. Episodul este povestit de Plutarh, În Viața
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de depopulare ar fi, spune Ammonios, o consecință a „războaielor civile și exterioare purtate În epocile anterioare” - explicație ce-ar putea fi invocată În cazul sanctuarului de la Delfi. În 87-86, În timpul războiului Împotriva lui Mithridate, Sylla a jefuit de bunuri sanctuarul și, cu ocazia asediului Atenei, aliata lui Mithridate, a obligat amficționiile să cedeze comorile trimisului său, Caphis Focianul. Episodul este povestit de Plutarh, În Viața lui Sylla, 12, 5-8. După victoria de la Orchomene, el i-a „răsplătit” pe Apollo Pythianul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Sylla, 12, 5-8. După victoria de la Orchomene, el i-a „răsplătit” pe Apollo Pythianul și pe Zeus Olimpianul, dăruindu-le jumătate din teritoriul Tebei (ibidem, 19, 12). Mai târziu, tebanii și-au recâștigat teritoriul (cf. Pausanias, 9, 7, 6). Sanctuarul a fost din nou victima unui atac al tracilor sau illirilor, care a dus la „stingerea focului sacru”1. Mărturiile literare sunt Întărite de dovezile arheologice care dau seama de o distrugere violentă, dar parțială: „templul... poartă urmele unei distrugeri
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
urmele unei distrugeri violente, Însă paguba nu a fost, fără Îndoială, decât parțială; barbarii au sfărâmat capitelurile, au scrijelit arhitravele și au știrbit coloanele...” 2. Strabon (9, 34), Cicero (De Divinatione, 1, 19) și Iuvenal (6, 553-556) notau semnele decadenței sanctuarului și ale tăcerii care Începea să-l Împresoare. Cicero consultase, totuși, oracolul În tinerețea sa (Plutarh, Viața lui Cicero, 5, 1). Chiar și În această perioadă sanctuarul de la Delfi primește totuși două daruri imperiale: e vorba despre un E din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
34), Cicero (De Divinatione, 1, 19) și Iuvenal (6, 553-556) notau semnele decadenței sanctuarului și ale tăcerii care Începea să-l Împresoare. Cicero consultase, totuși, oracolul În tinerețea sa (Plutarh, Viața lui Cicero, 5, 1). Chiar și În această perioadă sanctuarul de la Delfi primește totuși două daruri imperiale: e vorba despre un E din aur, dăruit de Livia pentru a Înlocui vechea literă din bronz, și despre arma oferită de către Augustus (cf. Plutarh, De E apud Delphos, 385 f-386 a). Aceste
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și a practicii retorice grecești de la sfârșitul secolului al V-lea și Începutul secolului al IV-lea. Această renaștere merge mână-n mână cu Înflorirea artelor și a literaturii favorizată de climatul de pace și relativă siguranță 3. Cât privește sanctuarul de la Delfi, vizita lui Nero a avut drept rezultat, pe de o parte, pierderea unei foarte mari cantități de obiecte de artă (În jur de cinci sute de statui din bronz menite să Împodobească, la Roma, Casa de Aur), dar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dar, pe de altă parte, a inaugurat perioada unui patronaj imperial la Delfi. Domițian (81-96 d.Hr.) a contribuit la refacerea templului lui Apollo 4. Hadrian (117-138 d.Hr.), mai mult ca orice alt Împărat, s-a arătat interesat de sanctuar. L-a vizitat, a scris deseori cetății și amficționiilor. S-au descoperit la Delfi soclurile a patru statui ridicate În cinstea lui, una În vremea lui Plutarh, iar celelalte două În anul 1255. Hadrian a Îndeplinit În două rânduri funcția
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-lea, ea Însăși trecătoare, dar foarte semnificativă. Cele două capitole de la sfârșitul dialogului De Pythiae... ar putea părea de un optimism exagerat - explicabil, totuși, În primul rând prin entuziasmul firesc al unui om care el Însuși contribuise mult la refacerea sanctuarului. Mai mult decât atât: scopul autorului aici nu este doar de a vorbi despre refacerea sanctuarului, ci și de a sublinia principala cauză a acestei renașteri, și anume prezența divinității. E vorba despre o prezență care se manifestă foarte concret
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
putea părea de un optimism exagerat - explicabil, totuși, În primul rând prin entuziasmul firesc al unui om care el Însuși contribuise mult la refacerea sanctuarului. Mai mult decât atât: scopul autorului aici nu este doar de a vorbi despre refacerea sanctuarului, ci și de a sublinia principala cauză a acestei renașteri, și anume prezența divinității. E vorba despre o prezență care se manifestă foarte concret, pe gustul și după nevoia epocii; cel dintâi semn al său este belșugul din Întreg ținutul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
concret, pe gustul și după nevoia epocii; cel dintâi semn al său este belșugul din Întreg ținutul: „cei ce locuiesc În apropierea Galaxion-ului5, În Beoția, au văzut În belșugul nemaipomenit de lapte un semn al prezenței zeului” (409 a); renașterea sanctuarului a fost considerată unul dintre semnele „cele mai mărețe, cele mai puternice și mai limpezi ale acestei prezențe divine”. (Există un contrast vădit Între imaginea secetei de dinainte 1 și cea a belșugului, a măreției și a gloriei de acum
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fost considerată unul dintre semnele „cele mai mărețe, cele mai puternice și mai limpezi ale acestei prezențe divine”. (Există un contrast vădit Între imaginea secetei de dinainte 1 și cea a belșugului, a măreției și a gloriei de acum a sanctuarului: 409 b.) Oracolul În dezbaterile filosoficetc "Oracolul În dezbaterile filosofice" Marcel Caster, În cartea sa Lucien et la pensée religieuse de son temps (Paris, 1937), Întocmește un tablou al situației oracolelor În secolul al II-lea d.Hr. Mai Întâi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unii exegeți ai lui Plutarh (În special F.E. Brenk, citat mai sus) este Întru câtva nedrept. Cleombrotos e, Într-adevăr, contrazis În afirmațiile sale de către interlocutori, dar nu cu privire la discursul său despre daimoni, ci În legătură cu povestea sa despre lampa din sanctuarul lui Ammon (410 b-411 e). Apoi, acuzația de „plagiat” este adresată de către Lamprias (422 d-e) „barbarului inspirat” (al cărui discurs Îl relatează doar Cleombrotos) care ar fi găsit teoria despre pluralitatea lumilor În scrierile pitagoricianului Petron din Himera. Așa cum
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
convingeri să proclame transcendența absolută a zeului Apollo (este exact ceea ce face În De E...), dar, pe de altă parte, În calitatea sa de preot la Delfi, nu poate ignora și lăsa deoparte legendele și realitățile cultuale profund legate de sanctuar 3. • Ajungem, În sfârșit, la explicarea dispariției sau a declinului oracolelor: „atunci când demonii implicați În treburi de divinație și În cele ale oracolelor dispar fără urmă, o dată cu ei dispar și oracolele... și atunci când sunt goniți sau pleacă, oracolele Își pierd
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
435 e), face apel la teoria celor două tipuri de cauze, având grijă totodată ca de data aceasta să găsească o confirmare a teoriilor sale În chiarpracticile delfice (și anume aspersiunile menționate de Ammonios) sau În evenimente recente petrecute În preajma sanctuarului (moartea unei Pythii). Exegeții lui Plutarh au socotit adesea această parte a discursului lui Lamprias drept un compromis, o Încercare destul de stângace de a găsi o soluție la problemele ridicate (este cazul lui R. Flacelière)sau, chiar dacă au acordat o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sau că ea nu s-a apropiat Îndeajuns de sălașul Zeului, sau că exalația pe care o inspiră s-a epuizat, iar eficacitatea ei a scăzut”4. Imediat după aceea, interlocutorii se așază „În partea de sud a edificiului, În fața sanctuarului Geei și a fântânii”5, „ceea ce l-a determinat de Îndată pe Boethos să afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor”. Și Boethos continuă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de sud a edificiului, În fața sanctuarului Geei și a fântânii”5, „ceea ce l-a determinat de Îndată pe Boethos să afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor”. Și Boethos continuă spunând: „dacă aici au fost găzduite Muzele În chip de asistente și supraveghetoare ale divinației alături de fântână și de sanctuarul Geei, căreia, pe cât se pretinde, Îi aparținea oracolul, acest lucru s-a Întâmplat astfel deoarece
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor”. Și Boethos continuă spunând: „dacă aici au fost găzduite Muzele În chip de asistente și supraveghetoare ale divinației alături de fântână și de sanctuarul Geei, căreia, pe cât se pretinde, Îi aparținea oracolul, acest lucru s-a Întâmplat astfel deoarece prezicerea viitorului era cântată În versuri”1. Analogia dintre aceste texte și cel din De Defectu... este evidentă:pe de o parte, avem daimonii „...supraveghetori
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]