2,488 matches
-
pe banchete se țineau speriați de speteze. Spaima le luase glasurile și mințile. Nu mai puteau gândi, nu mai știau ce să facă. Nu realizau că în orice clipă puteau fi azvârliți în zăpadă și dați pradă lupilor. Noroc că sania urca și caii obosiră repede. Respirând greu, au revenit cu pasul la trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
striga : -Fii atent, Lică! Ochii mari, Antoane! Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se termine cât mai repede acest halucinant coșmar. După ce au ieșit din Valea Cucutei
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui Tudorel. Pe urmă îl observară și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să sforăie, amplificând spaima celor din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau hățurile în mâini, agitând fără
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
nimeni nu mai știa ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi. Dar și-a revenit repede și s-a aruncat din nou asupra prăzii trântită în
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
încurajă și neamțul. Degeaba. Și ridicat în picioare, Tudorel tot mai gâjâia. -Ce-i facem, domnule Ionescu! întrebă îngrijorat Lică. Ăsta nu mai vorbește până nu-i descântă o babă de sperietură. -Liniștiți-vă și voi! sări domnul Ionescu. Hai cu toții în sanie și să mergem spre sat! Apoi către Tudorel : Ia spune, mă, băiatule, pe unde trebuie s-o luăm, ca să ajungem la voi acasă? Îîî! Îîî!, arăta Tudorel cu mâna spre stânga, spre un fel de vale între două maluri, plină
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Îîî! Îîî!, arăta Tudorel cu mâna spre stânga, spre un fel de vale între două maluri, plină cu troiene de zăpadă. -Ăsta a căpiat, domnule Ionescu! a sărit cu gura Arapu. Dacă intrăm prin văgăuna asta, nu mai ieșim cu sania nici până mâine dimineață. -Ho, terminați! A ridicat mâna patronul. Putem merge și pe mal. Apoi către Tudorel : hai mă, băiatule, mă! Vorbește, mă! Să ne înțelegem. Să nu afle Iancu ce s-a întâmplat. Din nou către ceilalți : Ascultați
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
mâna patronul. Putem merge și pe mal. Apoi către Tudorel : hai mă, băiatule, mă! Vorbește, mă! Să ne înțelegem. Să nu afle Iancu ce s-a întâmplat. Din nou către ceilalți : Ascultați aici, la mine! Îl aducem pe băiat cu sania tocmai de la Lisa. Am venit peste deal ca să ajungem mai repede. Pentru că Tudorel vrea să... vrea să...colinde cu...Cu ce vrei Tudorele să colinzi? -Cu bolindeții, a răspuns clar și voios Tudorel. Toți au început să râdă. Uite, domnule
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
am adus băiatul că vrea să meargă după bolindeți ! -Bolindeți? s-a mirat Iancu. Dă-te, mă, jos...Tămâia mă-tii! Să-ți dau eu bolindeți! Tudorel care știa ce bolindeți o să-i dea tat-su, a sărit imediat din sanie, dar pe partea opusă. A luat nuiaua și...tuleo! pe lângă Iancu, pregătit să-l articuleze. -Lasă-l în pace, Iancule! Eu ți-l aduc acasă nevătămat iar tu îl înjuri și vrei să-l bați? l-a repezit supărat domnul Ionescu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
noi modele, fulgii veniți punând alte perdele ce schimbă veșmint în același decor Mireasă sosită în voaluri caste la mirele AN -eternul durabil- neabătută,în mod repetabil cu întregul alai,un timp să adaste Turiști doritori de sporturi alpine, pe sănii și schiuri alunec' spre vale cu chiote lungi,nimic nu stă-n cale! Pensiuni,cabane ,sunt arhipline Doar Sfinxul rămâne același erou al vechilor vremi-întrebări viitoare... Tărâmuri vrăjite se ascund știutoare. Un EL enigmatic...și nimic nu e nou Referință
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
în patul lui. Noaptea, musafirul s-a transformat în cumplitul vrăjitor din Ținutul de Foc, care a aprins casa și grajdul renilor. Totul s-a făcut cenușă, iar cei doi moși au dispărut împreună cu toiagul lui Moș Nicolae și cu sania lui Moș Crăciun. - Crezi că au ars? Ionuț puse întrebare cu ochii măriți de spaimă. - Nu, nu! Cred că le-a făcut ceva vrăjitorul cel rău în timp ce dormeau. Din păcate, a ars și căsuța spiridușilor, iar eu nu am putut
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Ținutul Zăpezilor Veșnice. Caută ceva, sau pe cineva. Dacă vom reuși să îl prindem cumva și să îl închidem, poate că vom reuși să aflăm ce s-a întâmplat cu moșii mei. Ionuț era un băiețel tare curajos. Își pregăti sania, îl urcă pe Fulgușor pe ea și porni spre Ținutul Zăpezilor Veșnice. Cizmulițele lui păreau fermecate, purtându-l ca vântul pe drumurile înghețate, așa încât, în curând, ajunseră în locul în care fusese odată căsuța celor doi frați moși. Zăpada se topise
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
cu omul de zăpadă grăsun și simpatic alături. Se repezi și îl îmbrățișă pe Fulgușor: - Prietene! Cât mă bucur că ești bine! Ați scăpat cu toții? - Oamenii de zăpadă nu vorbesc, se auzi glasul tatălui său, care tocmai se întorcea cu sania de la târg. Ionuț privi nedumerit în jur. Ningea bogat, cum nu mai ninsese în alți ani, iar pe zăpada proaspătă din fața casei se puteau desluși clar două șiruri de urme. Se repezi în casă și văzu imediat ciorăpelul rămas deasupra
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Moș Gerilă De oriunde or să pice, De copii le este milă. ** MOȘ CRĂCIUN În inimă și suflet e-atâta bucurie, Acum când norii cern în roiuri fluturi albi Și când copiii ies pe uliță grămadă, Pe Moș Crăciun, în sanie, să-l vadă Cum e plimbat de renii-nrămurați și slabi. Îi sar în față și-l opresc urându-i: - Moș Crăciun, Bine-ai venit! Am fost cuminți tot anul; știi Din scrisorile trimise de părinți, Cum credem că n-ai
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
târzie ; privește-n ea și lacrimi toarnă Deși bogată în de toate, rămâne totuși " recea doamnă..." IARNA, "Ajunul de zăpadă," la Coca-nseamnă,"Moș-Crăciun Cu milioane de povești, sacul cu daruri, omul bun ! Un fulg de nea peste visare și sănii peste derdeluș, Un "Moș Crăciun" pe portative descifrate de-un arcuș ! În frumoase cântece devine totul mai ușor Să-i cânți "Moșului" Colinde, cu un Profesor-Dirijor ! MAMA și TATA-i un capitol, din Cer și mult doritul Rai, Peste frumosul
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
în locuri unde nu te-aș fi putut găsi ca să te păstrez neîntinată, te-am căutat în încrucișarea a două fulgere pe cer, în geana de lumină în surâsul copilului ce s-a șters de mine când traversam strada, în urma saniei lăsată pe zăpadă, în arcuirea unui vers pe buzele îndrăgostitului imaginea îmi juca feste alungindu-se și rotunjindu-se peste ziduri de uitare îmi râdea în nas ascunzându-și mai bine victoriile și primăverile se prefăcea în floare nicicând obosită
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
Andreas Beck, Olav Olavson Bjaaland, Fredrick Gjertsen, Ludvig Hansen, Helmer Hanssen, Sverre Hassel, Hjalmar Johansen, Kristensen, Alexander Kutchin, Adolf Henrick Lindstrøm, Thorvald Nilsen, Jacob Nödtvedt, Karinius Olsen, Kristian Prestrude, Martin Rønne, Jorgen Stubberud, Knut Sundbeck, și Oskar Wisting, având 5 sănii și 13 câini. Prima navigare în Antarctica Amundsen a avut-o în 1898 la bordul vasului „Belgica”. Dar la 14 ianuarie 1911, cu vasul “Fram”, el și echipajul său au intrat în Golful Balenelor din Marea Ross și s-a
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
cadavrul său au fost găsite pe 12 noiembrie 1912. Expediția lui Scott a fost criticată pentru că a folosit ponei siberieni și nu câini, n-au utilizat haine adecvate precum cele ale Inuiților, nu aveau experiență în schiat și-n conducerea săniilor și nu și-au regăsit depozitele de mâncare. * O altă expediție în Antarctica, intitulată “Pourquoi Pas?” [De ce nu?], a fost efectuată de Dr. Jean Baptiste Charcot, în scop pur științific. Țări cu baze de cercetare în Antarctica: SUA, URSS (Rusia
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
asta-i grav rănită de-o ură nestăvilită, de ger crunt între destine: Aștept iubirea, nu mai vine. Iarna asta e pe moarte, stă în fulguieli deșarte. Oare patimi vor învinge? Aș vrea să ningă, nu mai ninge. Copil cu sanie - lacrimi line: Aștept un zâmbet, nu mai vine, Omul de nea rănile-și linge: Aș vrea să alb, dar nu mai ninge. 13 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Anotimp muribund / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul
ANOTIMP MURIBUND de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369501_a_370830]
-
din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului zăpada care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtii albite peste noapte *** Referință Bibliografică: zăpada care cade din
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
cu fel de fel de fluxuri energetice care au o mare influență asupra pământului. Păi, daca bate vântul înseamnă că vine și zăpada, m-am trezit eu din somnul ce era cât pe ce să mă doboare. Să ai o sanie spațială, îți dai seama, si sa te dai cu ea în spațiu cu o viteză cosmică, să sari de pe o planetă pe alta, ce distracție, nu-i așa Taty, ce tare ar fi! Păi, la mintea ta, o sanie spațială
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
o sanie spațială, îți dai seama, si sa te dai cu ea în spațiu cu o viteză cosmică, să sari de pe o planetă pe alta, ce distracție, nu-i așa Taty, ce tare ar fi! Păi, la mintea ta, o sanie spațială îți lipsește, îmi strică Taty toate planurile. Nu mă mai întrerupe că nu mai știu unde am ramas. La steluța, măi Taty, lasă că știu eu, tu spune mai departe. Când va intra în atmosferă terestră ea știe că
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
de experiență, de învățăminte*, pe-ai ei îi va regăsi, alături de ei va trăi* și fericită va fi până-n ultima zi! Va revedea poarta ruginită, trunchiul de plop în chip de bancă, curtea -nzăpezită a copilăriei, anotimpul cald, anotimpul rece, sania și fularul, șoșonii, căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama... Iat-o pe mica domniță, cu nasu-nghețat, cum pleacă- n excursie să se recreeze! Descoperă lumea, Spații cucerește... Câți oameni va cunoaște, Câți prieteni îsi va face! Și se
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
apăsat cu nasu-n pământ; fularul la gât, capul sub căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama, mâinile-nghețate în buzunare-nfundate, în ger,sub furtuna de omăt. Repede,repede-n pat, La căldurică... Dar mâine, se va da cu sania... Cu Cristina,Monica...sigur! Nu, nu sigur!Poate, poate... Dacă nu va fi prea rece. * Poezia în versiunea originală, în franceză, este ușor inspirată din "Le Petit Prince" de Antoine de Saint- Exupery și din sonetul lui Joachim Du Bellay
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]