1,540 matches
-
din cauza „arderii Iașilor” În 1827, un cântec popular pare să evoce Înrobirea de către evrei și greci a „fetelor românești”, dar nu este limpede dacă e vorba de prostituție : „La al Domnilor palat/ Mare foc s-a ridicat./ Moldov-a ajuns la sapă :/ Vor s-o duc-acum la groapă !/ Fete românești/ Roabe ovreiești,/ Cele boierești/ Tot ca slugi grecești !” <endnote id="(23, p. 548)"/>. Într-o circulară din 1836 emisă de Sfatul Administrativ al Moldovei se cere ca „isprăvnicia” și „zapciii” „să urmezi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui, francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) nota că „evreii născuți În țară Își Întrebuințează toată dibăcia ca să scape de servciul militar”. „[Evreii] sunt soldați detestabili - conchide Desjardins - ; 800.000 de brațe nu apucă nici plugul, nici sapa, nici pușca, ci numai banul” <endnote id="(743, p. 48)"/>. În pofida unor astfel de afirmații, evreii din România au avut posibilitatea să-și demonstreze curajul militar și loialitatea față de patrie din 1876, atunci când au avut dreptul legal să lupte În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și folosită chiar la Începutul romanului cu subiect pastoral Baltagul, apărut În 1930 : „Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn fiecărui neam.” „Neamțului i-a dat șurubul”, iar țiganului - cetera. „Sârbului i-a pus În mână sapa”, iar turcului i-a zis : „Tu să fii prost ; dar să ai putere asupra altora, cu sabia”. Ungurului i-a dat „botfori [= cizme] și pinteni și rășină” să-și facă „sfârcuri la mustăți” și i-a spus : „Să fii fudul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plâns s-au veselit, Nicicând nu m-au vorbit de bine Și prea adesea m-au hulit. De-am însetat, nu mi-au dat apă, De-am flămânzit, nu m-au hrănit, De-am vrut să ies cu ei la sapă Cu răutate m-au gonit. Aș vrea să sorb apa uitării, Să nu mai știu nici cine sunt, Să uit parfumul sărutării Și dragostea să n-o mai cânt. Aș vrea să dorm un veac de-arândul, Să uit de toți
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
motive pentru care atât părinții, cât și copiii, aveau pentru el, pentru pământ, un adevărat cult, iubindu-l și prețuindu-l. Meseria de agricultor, adică de rob al pământului, era bine înțeleasă și practicată cu dăruire, trudă și sudoare. Plugul, sapa, coasa, secerea erau folosite cu îndemânare și hărnicie, iar unele lucrări se transformau parcă în mângâieri sau alinturi. În urma unui cosaș iscusit, își amintește Dumitru Dascălu, pajiștea rămânea netedă, cu iarba retezată la același nivel, ca un obraz de bărbat
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
facă învățători, aveau o motivație simplă și clară. Cine nu era sârguincios, nu depunea eforturi pentru a învăța la nivelul cerințelor, cu alte cuvinte cine nu trăgea de carte, era obligat să se întoarcă în sat și să tragă de sapă. Școala Normală, concepută și statuată ca o școală a muncii, îi pregătea pe viitorii învățători nu numai ca oameni ai cărții, ca intelectuali ai satelor, dar și ca viitori gospodari - exemple pentru sătenii în mijlocul cărora trăiau. Iată cum evoca Mihail
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
castel de apă. Cine m-a pus, dracu’ m-a pus... Când am ajuns În fața casei a apărut dinspre grădină o femeie În halat albastru. Îi alunecase basmaua de pe claia de păr cărunt și Înfoiat, În timp ce alunga câinii cu o sapă, și figura ei nu prevestea nimic bun. A trebuit s-o Întreb de patru ori de Andrei ca să se dumirească. — Ce-ai cu el? rupse Într-un târziu. — El m-a chemat. Sunt frate-său. În secunda următoare mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
El m-a chemat. Sunt frate-său. În secunda următoare mi-am dat seama că n-ar fi trebuit s-o mint. Orice i-aș fi spus nu m-ar fi crezut, după cum o arăta mutra aia ponosită, și ținea sapa ca și cum ar fi fost gata să-mi dea cu ea În cap dacă mai făceam un pas În teritoriul ei. El mi-a spus să-l caut aici, am mai zis, și uite că În sfârșit se Înduplecă să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-mi dea cu ea În cap dacă mai făceam un pas În teritoriul ei. El mi-a spus să-l caut aici, am mai zis, și uite că În sfârșit se Înduplecă să-mi dea liber arătându-mi cu coada sapei spre hangarul din spatele casei. Chiar mă așteaptă Andrei al meu. De alaltăieri n-o fi contenit să mă aștepte lungit pe băncuța asta trasă lângă un godin pântecos. — Bine c-ai venit, Relule. Foarte bine ai făcut c-ai venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i muncească iarăși pe nimica și pe chestia asta iar s-au luat la ceartă, care cui să-i ia gâtu’ și până la urmă Laur l-a lăsat În plata lui și dus a fost. A fost la sârbi la sapă, pentru cinșpe mărci pe zi, un mare chin și-o mare amărală, da’ tot era mai bine decât oriunde În țara asta de rahat. Acolo s-a Împrietenit cu Neli și cu frate-său. Ei sunt de prin Făgăraș, Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din nou la sârbi, pentru cinșpe mărci, de dimineașă până se Întunecă. Păi bineînțeles că nu merită. N-a știut el cum merge sezonu’ prin părțile astea, că de dimineață până la prânz Îți iei tot atâta fără să dai la sapă. Numai de-ar ține Dumnezeu vremea bună până-n septembrie Încolo, vere, până atuncea ne Îmbrăcăm toți trei și punem și câte o jumătate de milion deoparte. Păi Neli e de nădejde, vere, peste tot pe unde-am fost m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
jumătate de milion deoparte. Păi Neli e de nădejde, vere, peste tot pe unde-am fost m-am ajutat cu ea. I-o fată cuminte și ascultătoare dacă știi cum s-o iei. S-o vezi cum muncește și la sapă și la târnăcop ca și-un bărbat. N-ai s-o auzi niciodată plângându-se. Numai cu nămolu’ nu-i pică prea bine, da’ se-nvață că n-are Încotro. Ie trecută prin multe și ea. Are o fetiță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el... Râse: - Păi nu eram eu nevestica lui, care numai și numai cu mine și uite-l c-a dispărut de mult ce mă iubea. Mai bine. M-a supărat destul. Țin minte când am fost la sârbu’ ăla la sapă la porumb, erau niște buruieni așa Înalte de-o juma’ de metru. După ce-mi duceam rându’ până la capăt, mă Întorceam pe rându’ lui văr-tu și-l ajutam să și-l scoată. De unu’ singur nu făcea față. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Dung cu mare-mare bucurie și uimire revoluția culturală chineză, în care unor pianiști li se tăiau degetele... A.V. ... cazul lui Li Min Cean2... A.Ș. ... Li Min Cean, cazuri în care intelectualii și artiștii erau puși să meargă la sapă, să muncească. A revenit în țară și a încercat să instaureze același regim infernal în cultură, în România. Deci, știam că dacă mă întorc, nu fac decât să îmi bat joc de norocul pe care l-am avut, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
local sub numele de huamiles. Huamiles sunt loturi mici, de un sfert sau o jumătate de hectar, și uneori chiar mai mici de atât, cu o suprafață pietroasă și accidentată, care sunt lucrate manual de membrii familiei, folosindu-se de sape și de machete, pentru că nici animalele și nici mașinile agricole nu pot intra să lucreze acest tip de pământ. În aceste mici grădini, huamilera sau huamilero (agricultoarea sau agricultorul) și familia sa cultivă porumb, fasole, dovlecei și dovleci, pentru subzistență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
sub zidul reglementării. Prin 1991, sectorul privat exista, dar era mascat și afacerile nu prezentau Încredere. Dar ele aduceau profituri! Întreaga infrastructură din 1947 până În 1991 era deținută de guvern... șPovara proprietății de statț aproape că a adus țara la sapă de lemn. Nu eram În stare să ne mai plătim datoriile... Desigur, am câștigat și noi niște războaie cu Pakistanul, dar nu era ceva care să dea mai multă Încredere națiunii“. În 1991, când India nu mai avea valută forte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
să-i reziste. Acest capitol reprezintă un efort de a scoate În evidență câteva din regulile și strategiile companiilor de succes. Regula nr. 1: Când lumea se aplatizează - și tu, la rându-ți, te simți aplatizat -, ia o cazma și sapă Înăuntrul tău. Nu Încerca să construiești ziduri. Am Învățat această prețioasă lecție de la bunii mei prieteni din Minnesota, Jill și Ken Greer. Călătoria În India mi-a trezit bănuiala că lumea este plată, dar numai când m-am Întors la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită contra Lui." (Demonism) La M. Eminescu nu este doar un conflict între lume și pământ, ci între om și cer, amplificând condiția finitudinii, tragismul omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din noroi / S-au născut viermii negrului cadavru: / Oamenii"), "sapă" în sus, spre cer, căutând răspunsuri: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
între lume și pământ, ci între om și cer, amplificând condiția finitudinii, tragismul omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din noroi / S-au născut viermii negrului cadavru: / Oamenii"), "sapă" în sus, spre cer, căutând răspunsuri: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg" (Andrei Mureșanu). Însă omul eminescian construiește, întemeiază, pe pământ. "Opera" (la Eminescu "zidul") își găsește pe pământ locul întruchipării (Gestalt): "Pământul se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
evreilor - bogăția, țiganilor - sărăcia și goliciunea. Iar autorul unui text din secolul al XIX-lea răspunde: turcului - țara sfântă, neamțului - lucrul bun, ungurului - ghinionul, evreului - înșelătoria. În Baltagul, Mihail Sadoveanu recurge la următoarele stereotipuri: neamțul are șurubul; țiganul - cetera; sârbul - sapa; turcul - prostia și sabia; ungurul - cizme și pinteni; rusul - beția și cerșetoria prin iarmaroace; evreul - bani; românul - inimă ușoară ca să se bucure. Tot pe baza unor stereotipuri, Călinescu (1941/1982) caracteriza: „francezii [...] raționaliști, germanii idealiști, englezii pragmatici, rușii mistici, orientalii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Mazar-pașa“). Principalele puncte ale „programei“ propuse de opoziția parlamentară la înce putul lunii iunie 1875 se refereau la adoptarea unei politici externe independente („o politică românească, o politică de pace“), la îmbunătățirea stării „claselor muncitoare“ („săteanul este astăzi adus la sapă de lemn“), la reducerea cheltuielilor publice, la acordarea unei reale independențe clerului și profesiunilor libere, la aplicarea consecventă a principiului descentralizării și a încurajării - în spirit practic burghez - a inițiativei private („Activitatea cetățenilor, forțele și inteligența țării și chiar a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
împrumut, și cine n-are bani atuncea va fi tot lipsit. La Anul Nou, de demînecate, fiecare om trebuie să ia în mînă unealta cu care lucrează în cursul anului și s-o mînuiască de trei ori. Așa, plugarul ia sapa, cu care dă de trei ori în pămînt, și furca, cu care ridică de trei ori. De asemenea fac, fiecare în felul său, ciubotarul, croitorul, dulgherul, chetrarul și morarul, ca semn de bărbăție și spor la lucru. De Anul Nou
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
copilul fricos. Femeia însărcinată să nu puie floare la brîu, că face copilul cu semn. Femeile însărcinate să nu mănînce pești și melci, că vor naște copii băloși și mucoși. Femeia îngreunată să nu se ducă cu secera sau cu sapa pe umăr la muncă, căci altfel iese copilul ghebos. Femeia însărcinată să nu-și înnoade pletele, că face copilul cu limba împiedicată. Femeia îngreunată să nu mănînce dumineca fructe păstăioase, căci copilul se face bolînd* și tîmp la minte și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să mături după el, că nu vei avea pureci pe vară. Popa, dacă moare de moarte bună, merge în iad; iar dacă moare de moarte năprasnică, merge la rai. Cînd un popă hirotonisit vine acasă, îi iese preuteasa înainte cu sapă și lopată, ca să aibă parte de morți. Dacă la o fată mică îi cresc întîi dinții de sus, ea se va face preuteasă, iar dacă copilului îi cresc întîi dinții de sus, apoi el se va face preut. De mergi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]