1,391 matches
-
similare, bazate pe probe așa de puține? Caporalul de serviciu își ridicase sprâncenele cărunte și stufoase într-o expresie de alarmă falsă. Salitov recunoscu pe loc în el tipul de ofițer de rang inferior, în care lipsa ambiției încetățenise obiceiul sarcasmului și viciul trândăviei. Cu toate acestea, omul nu ducea lipsă de invidie, pe care și-o îndrepta împotriva tuturor celor care aveau puterea să-i controleze acțiunile și să-i oprească lenevia. Cu alte cuvinte, a ofițerilor superiori, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
demnă de dumneata. și se prea poate că ești așa de pornit împotriva tatălui dumitale fiindcă știi asta. Îl învinovățești pe el pentru imperfecțiunea lui. ă De-aia l-am și omorât pe Goriancikov, după... psihologia dumitale? Virginski zâmbi cu sarcasm. ă De-aia ai fost în stare să te bagi în înțelegerea asta bizară. Ai ajuns la un asemenea punct de disperare, la un asemenea nihilism, încât ai ales asta decât să îi ceri bani tatălui dumitale. ă Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ar trebui să fii cu ochii pe el. Umblă zvonul că Express vrea să lanseze un ziar gratuit și că l-au rugat pe Jack să fie redactor-șef. Fran se simți cuprinsă de neliniște. După cum îi spusese cu nemăsurat sarcasm lui Jack, Citizen se bucura de independență și de loialitatea cititorilor săi, dar în astfel de vremuri potrivnice aveau să reziste cititorii lor fideli tentației unui ziar gratuit? Mai ales unuia cu un redactor-șef de calibrul lui Jack. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chiora nedumerit la ce era în pungă în timp ce Henrietta demara în trombă. — Ei, Shane! zbieră la celălalt puști. Ce naiba e ăla „coasand“? Stau de vorbă cu domnișoara Francesca Tyler? Sau ar trebui să spun doamna Francesca Tyler? Tonul plin de sarcasm o făcu pe Fran să se îndrepte în scaun și să se oprească din scris. Probabil că era vreun localnic furios care suna să se plângă de faptul că vagabonzii îi blocau calea de acces sau că proprietarii de câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cum a plecat în Insula Mare a Brăilei ca să trăiască ca-n Cinci săptămâni în balon. Cum își excita gagicile cu, neapărat, pană de gâscă, nu de găină. Cum într-o zi a iubit patru femei diferite, cu orar și sarcasm. Cum a plecat cu tabul din armată într-un sat, la discotecă. Cum a furat și i-a pus cantaridă pe fursecuri unei gagici năzuroase ca s-o seducă. Când au primit interviurile transcrise, meseviștii au zis: „Dar ce analfabeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an IV, nr. 14, 18 octombrie 1913). Aceeași poziție, cu o notă de sarcasm în plus, într-un articol despre volumul De vorbă cu mine însumi al lui Minulescu: „-Era prin anul una mie nouă sute și opt, îmi pare, cînd în gloata scriitorilor români își făcu apariția un călător, purtător de steag străin, necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Coleridge principalii critici ai secolului al XIX-lea, autorul le identifică atent „metoda”: „critica, ce participă într-un fel chiar la crearea, la producerea operei artistice”. Aversiunea tînărului Vinea față de instituția criticii dogmatic-magisteriale („clasificatoare”) și față de activitatea Societății Scriitorilor Români, sarcasmele la adresa conformismului revistelor de promovare a literaturii române în străinătate trebuie privite și din această perspectivă. Tînărul Vinea nu face de fapt figură de critic, ci de publicist și „artist” avizat, comprehensiv și exigent cu afinii, drastic cu adversarii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu are nimic comun cu liniștea și calmul lui Francis Jammes sau Thomas Braun”, ci mai degrabă cu Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă ironie și sarcasm” (în Facla, anul V, nr. 129, 16 februarie 1914, semnat Crișan). Fără a vorbi în textele sale antebelice despre expresionism, Vinea comentează cu subtilitate volumul Plumb al lui Bacovia, făcînd o apropiere fugară de pictura lui Van Gogh. Faptul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că seamănă... — Despre ce tot vorbești? — La școală era un elev care semăna foarte mult cu Endō din fotografia aceea. El trebuie să fie. Același chip. Tomoe strâmbă din nas a dispreț, gest atât de familiar ei, și zâmbi cu sarcasm. — Ce s-a întâmplat, Tomoe? — Ai văzut prea multe filme proaste. Criminalul se dovedește întotdeauna a fi un prieten din copilărie al detectivului care-l urmărește. Ție îți cam plac prostiile de felul ăsta și am impresia că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
supăr. Mi se pare caraghios. Sigur că Lisa e superbă. Nu trebuie decît să arunci o privire ca să constați asta. Dar Îmi e și o prietenă foarte bună. — Uite ce e, Linda, deși Îți apreciez Îngrijorarea, Îi spun cu un sarcasm nesfîrșit În voce, și tot ce ai făcut pentru noi, oferindu-ne această vacanță, cred sincer că ar trebui să... Mă opresc o clipă, Încercînd să găsesc un mod diplomatic de a-i spune cotoroanței să-și vadă de treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o vorbă. Te rog. Aud o undă de teamă În vocea lui. Te rog să nu-i spui Lindei de Lisa. — Presupun că acum o să spui ceva Îngrozitor de „prăfuit“, gen Lisa nu Înseamnă nimic pentru tine sau că erai nefericit. Sarcasmul meu Îl face pe Michael să ofteze adînc. — Ellie, viața nu merge Întotdeuna În direcția În care ai sperat și, uneori, mai faci greșeli sau lucruri de care nu ești mîndru. Dar singura cale de a Învăța e să greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul celei de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mele? - Am de ales? Era evident că nu, Fersen nici măcar nu-i răspunse, trecînd deja la o altă Întrebare pe care o puse cu atîta indiferență Încît Îl detestă. - Cine e? - Asasinul dumitale... Asasinat. Făcîndu-se că nu bagă de seamă sarcasmul, Fersen Îi făcu semn să vină după el și se Îndreptă spre bazin. - Ce făceai aici? Dar Milic Își făcu apariția și Începu să-i povestească În amănunt descoperirea făcută, Împiedicîndu-l pe Fersen să-și continue interogatoriul. Marie aprecie sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clinchetul cuțitelor și furculițelor care se ciocneau Între ele pe farfurii. Și deodată un zgomot surd, ca o cădere. - Vine din camera tatei! exclamă Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și protestă cînd Lucas, luîndu-i-o rapid Înainte, coborî primul. Sala rotundă era goală. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în ultima etapă, miraculoasă este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
instantaneu. Serios acum, Emma, de ce ești așa egoistă ? Pe tine oricum nu te interesează ce spune. — Ba da, mă interesează ! — Ba nu. Își dă ochii peste cap. — Ba da, spun disperată. E... și șeful meu ! — Da, dar... spune Artemis cu sarcasm. Cred că e o mică mare diferență Între noi. Tu abia dac-ai schimbat două vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Violet? repetă Hazel. — Da, este din nou printre noi, spuse MM ușor ironic. Jură că știe textul ca pe apă, ceea ce n-ar strica. Ei bine, mă bucur să aud că și-a învățat, în sfârșit, replicile, zise Fisher cu sarcasm. Pe unde a fost? —În Goa. Dar să nu facem caz de asta, vă rog, spre binele vostru. Avem mult de recuperat și n-o să reușim dacă sărim unul la gâtul celuilalt. —Lăsați-o moartă, ca în Goa, strigă Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uitând, pe moment, de tăcerea ciudată a lui Marie de jos, din mlaștină. Cum naiba se băgau aligatorii prin cotul toaletei? Spui niște prostii cât carul! — Păi era mici, nu? insistă Lurch. Crescuți special. — Și dresați, nu? zise Bez cu sarcasm. O echipă de oameni de știință nebuni care stau acolo jos și-i învață cum să sară dintr-odată din mlaștină și să-l muște de fund pe cine știe ce tip care face pipi - Sally, complet exasperat de această discuție, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost un inchizitor spaniol căruia tocmai i-am spus într-o doară, într-un moment de neatenție, că, fără îndoială, se puteau aduce multe argumente în favoarea eticii protestante a muncii. — Da, mă scuzi, nu e Shakespeare, zise ea, plină de sarcasm. Și asta doar pentru că a dat cineva peste tine la Torture Garden și te-a băgat și pe tine în ceva care să aibă valoare culturală. I-auzi, ia! De parcă sculpturile mele n-ar avea valoare culturală! protestai eu. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
artificial amplificat a nenumărate tropăieli grăbite pe scenă, în căutarea rătăcitoarei Violet. Îl privii pe Hugo, care se uita lung la mașina de cafea. —Nu-i a bună, observă el, aproape șoptit. —Pace ție, maestru al eufemismelor, zisei eu cu sarcasm. —Hm. Făcu stânga împrejur, iar privirea lui gri, pierdută undeva departe, trecu peste mine de parcă nu aș fi fost nimic mai mult decât mașina de cafea. Desigur, acest lucru mi-a trezit curiozitatea, ca să nu mai vorbesc de orgoliu. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era ca și cum aș fi părăsit centrul lumii pentru a merge la periferia ei. Paul, sprijinit de perete, lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță de minunata scenă? zise el, cu sarcasm, deși nu ridică tonul mai mult decât se cuvenea. Ești prietenă cu ea, nu? — Vorbești de Violet? — A fost nebunia dracu’, zise el, de parcă nici n-ar fi auzit ce spusesem; nu voia decât să-și spună of-ul primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce faci, îi zisei eu peste umăr. Nu, nu e mare și nu, nu e mișcare inteligentă. — Am să evit răspunsul evident, zise Hugo, elegant. — Măcar o dată. — Cum îndrăznești. — A, Hugo, mulțumesc că ai venit și tu, zise MM cu sarcasm, în timp ce el se îndrepta spre scenă, unde două rânduri de scaune fuseseră așezate în semicerc pentru actori. — Plăcerea e de partea mea, zise Hugo cu un aplomb încântător, ridicându-și pantalonii și așezându-se într-o poziție relaxată pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mă conduse printre mese, către celălalt capăt al restaurantului, unde ditamai grămada de oameni la patru ace se adunaseră, aparent, în jurul unui bar dublu cu salate. — A, super, un fel de Pizza Hut mai de Doamne ajută, zisei eu cu sarcasm. Ce sofisticat. — Bestie mică, zise Hugo. Ia un bol, umple-l cu ce vrei și, după aceea, domnii aceia de acolo o să ți le gătească, dacă îi rogi frumos. Îmi arătă vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plimbă privirile de la mine la Violet și apoi la Janey. —De ce chicotiți? Aș putea să știu și eu? —Sam și cu mine tocmai discutam despre cum ești în pat, Huge, zise Violet cu veselie. — A, minunat, spuse Hugo cu un sarcasm tăios. Dar, vă rog, fără subiecte care pot să mă jeneze cu adevărat, cum ar fi câte cubulețe de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]