130,724 matches
-
abia împlinea 12 ani. O influență benefică asupra școlarului o are primul lui dascăl, domnul Busuioc, prin care cunoaște "amintirile" și poveștile lui Creangă. De altfel învață să buchisească pe abecedarul marelui humuleștean. Trăind în mediul rural (Pașcani era un sat mai mare), copilul se ducea cu caii la adăpat, se interesa de păsăretul curții, cerea slugilor bătrâne să-i spună povești. Această curiozitate e aproape congenitală, ca și auzul foarte bun, care înregistra "acordurile delicate ori grave ale naturii". Ca
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
o dată geneza operei de acum și de mai târziu. Experiența serviciului militar, analfabetismul recruților, condițiile primitive din cazarmă îi vor nutri în bună măsură materia unui volum, precum Amintirile căprarului Gheorghiță (1903). La confluența râului Suceava cu Siretul, într-un sat, Liteni, a auzit o poveste de dragoste (un boier amorezat de o fată simplă de la țară) care-i va inspira subiectul romanului Venea o moară pe Siret. În apropiere de Fălticeni se află celebra "dumbravă minunată" și tot de acele
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
nu spun cine, persoană însemnată -, cu chibzuința specifică vârstei sale: Ce pot să știe francezii ăștia despre muzica noastră? (S.R.) De la ultimul nostru voiaj au trecut doi ani. Ne-am decis să ne așezăm de astă dată în Bixad, un sat mare și plin de muzicieni - patruzeci, ni se spune. La o populație de vreo șase mii de locuitori, proporția e încurajatoare. Patruzeci de muzicieni înseamnă de fapt patruzeci de violoniști - de vreme ce vioara e instrumentul prin excelență, chitara-zongoră de lângă ea nu
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
și la figurat, nu poate avea pretenția să țină piept cuplului vioară-chitară. E duminică. La începutul după amiezii a plouat, dar acum e soare. Lăsăm baltă bagajele pe jumătate desfăcute și pornim fără un scop precis: așa, să ne vadă satul, să se vorbească despre noi. Am auzit de altminteri că prin vecini locuiește un ceteraș bun, Văsîi Bura. Văsîi e un bărbat de 27 de ani, blond, subțire, cu fața îngustă și delicată. Ne invită pe loc în camera bună
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
seară, crescut în taină, visul meu trecut prin acea perioadă cruntă de la nouăsprezece ani cînd, bolnav de tuberculoză, făceam așa-numita "cură cadaverică" (trebuia să stau absolut nemișcat), visul meu de tînăr doctor de țară, iremediabil înfundat în singurătatea unui sat necunoscut, visul meu pueril poate, dar veșnic prezent, a fost, este, să fiu scriitor. "Profesiunea" de scriitor. Sînt eu un "parazit", un tip "care stă cu cracii în sus, pe pereți" și-și pierde vremea citind Dostoievski? Pentru ce chiar
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
cu un A în gură. Mă ridicasem repede din pat făcând doi pași exact lângă fereastra prin care obișnuiesc să fixez teiul și cuiburile pline de coțofene. Totul fusese acoperit de alb - ninsese toată noaptea cu acea zăpadă numită în satul mamei "zăpada mieilor", un fel de zăpadă, poate ultima, amintind țăranilor de prima blăniță a mieilor. Resturile estompate ale unui vis îmi rămăseseră vii în memorie, în ele o vedeam ca prin aburi pe Maicamare îmbrăcată în zăpadă, ca zeitate
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
unde banul e scump"... deoarece, ca orice Capitală "trebuie să dea tonul progresului...)", totuși "un oraș fără monumente și fără istorie (pînă la monumentala istorie a lui Gion)". De la bariera Târgoviștei pînă la bariera Moșilor "fizionomia imaginii Bucureștilor și a satelor e foarte originală... la Pantilimon... înainte de Stefănești... peste linia ferată a forturilor"... deși în "haosul Bucureștilor... simpaticul parizian al Orientului" este obligat să suporte "căldura mare... pulberea fină ce plouă în atmosferă... mai mult zgomot" decît aiurea. Partea centrală se
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
condei și fără abecedar". Asta a fost clasa I-a urmată la Moroeni. Școala primară o face însă la București, unde se plictisea "de moarte" și moțăia, întrucât asista la o simplă repetare a programului din anul trecut parcurs în satul natal. Cum drumul de acasă până la școală i se părea lung, lua cu el o carte pe care o citea mergând, spre uluirea trecătorilor. Încă înainte de a intra în liceu, precocele elev devorase colecțiile "Biblioteca pentru toți", "Căminul", "Minerva", aflate
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
țărănești diferite de spiritul aceleia pe care prozatorul o va evoca precumpănitor în Moromeții. Prezintă afinități, mai de grabă, cu aceea pe care o va înfățișa Marin Sorescu în La lilieci. Eresurile populare, poveștile despre vârcolaci și strigoi invadează cotidianul satului, deschizând porți largi către ireal. Ca și, mai târziu, Marin Sorescu, Marin Preda temperează fantasticul prin comic, prin burlescul imaginilor care însoțesc izbucnirea supranaturalului în viața obișnuită. Lotul acesta de texte epice ale primului Marin Preda ni-l arată deschis
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
popoarele romanice sunt foarte comunicative, iar pentru un străin e incomparabil mai ușor să afle ceva de la un țăran român sau italian, decât de la unul din colegii săi din șprovincia danezăț Iutlanda. Zvonul sosirii mele se răspândi numaidecât în tot satul, și cum lumea era foarte curioasă și ușor de abordat, mi-am făcut, cât ai clipi, o mulțime de cunoștințe. Printre cei dintâi cu care am intrat în relații mai apropiate s-a numărat învățătorul. Aflasem că urmau să aibă
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
francezii „cultivați" pe care i-am întâlnit, și ale căror cunoștințe geografice referitoare la țările scandinave se mărgineau la cețoasa impresie că Norvegia va fi fiind, cu siguranță, capitala Suediei, iar Copenhaga o provincie germană! în urma acestui examen, toată lumea din sat a aflat de unde eram de fel, iar convorbirile pe care le-am purtat cu sătenii în următoarele zile începeau, cu predilecție, astfel: „Dumneata ești de la București?"3) „Nu, sunt străin." „Da, mă gândeam eu; atunci ești cu siguranță din Danemarca
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
de prima tinerețe, viclean și știutor în ale vieții, îl privea puțin intimidat, gata ai fi zis - să-i execute ordinele dacă l-ar fi luat pe nepregătite. În noaptea precedentă băuseră împreună, ei și încă vreo patru-cinci persoane, notabilitățile satului. Nu fusese propriu-zis o petrecere, ci mai de grabă o întrunire de rămas bun. Părerea celor mai mulți era că ofensiva va fi pornită în Ardeal, pentru desrobirea fraților de peste munți. La ce se puteau însă aștepta din partea bulgarilor? La mai nimic
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
lui. Ocrotitoare îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea să-l mai vadă o dată numai cînd va trece pe uliță, în fruntea companiei. Compania se aduna în mica piață din centrul satului, dintre școală și primărie. Mahmur, transpirînd de zor sub gulerul aspru de postav strîns încopciat, Șuiu bătea întruna cu tocurile podeaua unsă cu motorină. Se uita cînd afară, la mobilizații care ședeau pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă cînd ieșiră din sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna pe cîte o poartă, bufnind
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
fir cu fir. Deși nu era cu nimic vinovat, prin ochii bătrînului trecu o licărire gălbuie de remușcare. "Lasă frățioare, zise în șoaptă, dacă noi omorîm mai puțini dintr-ai lui, poate și neamțul omoară mai puțin de-ai noștri..." Satul Bălăria era așezat între dealuri. Pe culmea dealului de apus se săpaseră tranșee de apărare. Locuitorii, cei mai mulți, plecaseră în refugiu. Cei rămași roboteau pentru armată. Dimineața, după ce-și încălzea mai întîi vatra lui, cîte un moșneag era văzut intrînd
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
armele lîngă șold, îndreptate înainte, iar picioarele și le tîrau ca și cum ar fi fost prinse în schiuri. Între timp, apărătorii din tranșee se răriseră. Unora, obuzele le venise de hac. Pe coasta dealului ascunsă privirii nemților, răniții erau coborîți în sat. Unii mergeau șchiopătînd pe picioarele lor, servindu-se de puști ca de cîrje, alții erau tîrîți în pături de sanitari. Ultimele plutoane odihnite le luau locul. Soldații teferi își priveau camarazii schilodiți fără să încerce să se apropie prea mult
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ne-a apărat în inimaginabilele seri de isterie colectivă. Isteria a fost "colectivizată" acolo înaintea agriculturii. Valul de nebunie începea de la pavilioanele de "comun". Vă imaginați sute de femei urlând până dincolo de voce, "vrem..." sau "dați-ne...", că se speriau satele din împrejurimi. Chiuiturile femeilor pe la unele nunți sunt și ele isterice, dar nici nu se compară. După istovirea de strigăte, începea cinismul gardiencelor pe coridoare: "Pe noi ne așteaptă bărbații peste o juma' de ceas cu ea în sus. N-
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
indicau în scris, prin poșta electronică. Un clopot abia auzit bătea orele la biserica din cartier, dar mașinile nu claxonau niciodată. Târziu, după ani, când reușise să-și cumpere o mașină de ocazie, plecase din oraș până departe, într-un sat din Dalecarlia. Rulase câteva sute de kilometri, trecuse prin câteva orașe și sate, dar nu claxonase pe nimeni și nimeni nu-l claxonase. înțelese c-ar fi putut străbate toată această țară în lung și-n lat, fără să folosească
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
biserica din cartier, dar mașinile nu claxonau niciodată. Târziu, după ani, când reușise să-și cumpere o mașină de ocazie, plecase din oraș până departe, într-un sat din Dalecarlia. Rulase câteva sute de kilometri, trecuse prin câteva orașe și sate, dar nu claxonase pe nimeni și nimeni nu-l claxonase. înțelese c-ar fi putut străbate toată această țară în lung și-n lat, fără să folosească claxonul. Aici claxonul devenise un instrument inutil, obsolet. Ajuns în sat, se așteptase
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
orașe și sate, dar nu claxonase pe nimeni și nimeni nu-l claxonase. înțelese c-ar fi putut străbate toată această țară în lung și-n lat, fără să folosească claxonul. Aici claxonul devenise un instrument inutil, obsolet. Ajuns în sat, se așteptase să audă cântecul cocoșului, cotcodăcitul găinilor, măcăitul rațelor, mugetul vacilor, nechezatul cailor, lătratul câinilor. Alături de casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele nu orăcăiau. Iar greierii nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
cu stăpânii casa și masa, iar celelalte animale trăiau în mari colectivități igienice și insonore. Tăcerea începu să-l împresoare și aici. Deși... Deși, noaptea, când toate obloanele se închideau, pleca să se plimbe pe ulițele vechi și înguste ale satului și asculta gâfâitul camioanelor grele, care suiau spre Pirinei, pe lângă ceea ce fusese altădată, Via Domitia. Zeița de pe N6 Pe marginea Naționalei 6, din loc în loc, pe stânga uneori, alteori pe dreapta, o siluetă omenească. Una singură sau două, alături. Până la
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
încleștare ea însăși dramatică, din care parcă nu se știe cine iese modificat! Ca reper general al unei opere, ne este cunoscută frenetica evoluție a prozei românești în scurta perioadă interbelică, a sincronizării cu cele mai avansate literaturi, de la proza satului la aceea a orașului, de la romanul epic la cel analitic, arie unde Hortensia Papadat Bengescu mai întâi, apoi Camil Petrescu au deschis porțile unei încă mai dinamice generații, cea a lui Gib Mihăiescu, Anton Holban, Octav Șuluțiu, creatori aceștia despre
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
nu foarte cunoscut între turiști, în ciuda peisajului său helvetic, cu păduri dese, lacuri solitare împrejmuite de munți bătrîni și nuferi plutind pe suprafața lacurilor ca într-un tablou de Monet. Deși stăteam într-o cabană rudimentară, am suit sus în sat să vizităm o familie de oameni în vîrstă ce ne fusese vag recomandată de niște cunoștințe întîmplătoare de prin partea locului. Oameni de omenie, bucuroși de oaspeți, bătrînii (nu chiar așa bătrîni, judecînd după optica mea de astăzi) n-au
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
fost “mecanic auto la fosta autobaza 6 Filaret”, “promovat ulterior la locul de muncă de la mecanică generală la reparat pompe injecții“, actualmente absolvent ASE și “Administrator BARBU COMS-TRANS S.N.C. - Cu activitate de tximetrie în București și Comerț plus Investiții în Sat Vlasceni, Com. Potlogi Jud. Dîmbovita pentru care am incercat și nu am reușit să atrag fonduri europene“, însurat cu soția dumnealui, “Barbu Florica care mi-a dăruit doi copii, o fată și un băiat pe care i-am educat împreună
C-un Barbu Florea se poate face primavara si in sectorul 1 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21176_a_22501]