1,317 matches
-
vremea lui Ioan Caragea, „hospodar la Kara Iflak”, domnul fiind de față, însoțit de principalii dregători. O lovitură de stat pusă la cale de Marele Agă este dejucată, în final, prin vigilența slugarnică a Poetului Curții. Piesa-cadru are aspectul unei savuroase farse satirice, cu viguros mesaj democratic (și, în contextul vremurilor în care a fost scrisă, antitotalitar, anticeaușist, amintind, poate și prin recursul la recuzita „de epocă”, de Cântul al unsprezecelea din Levantul lui Mircea Cărtărescu, elaborat cam în același timp
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
o vocație de povestitor; aridul Șincai din Hronică... a scris, în latinește, o elegie, iar în românește, cea dintâi pastorală, conținând un dialog între ciobani; producțiunile lui Petru Maior, de la expunerile istorice la predici, cuceresc prin concretețea narației, prin detaliul savuros, uneori picant, prin verva polemică (amintind-o, în omilii, pe cea a lui Antim Ivireanul), nu o dată prin franchețea expresiei. Ș.A. a contribuit și la îmbogățirea literaturii cu fabulele lui Nicolae Oțelea și ale lui Dimitrie Țichindeal (fie și doar
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent. Unele evocări și câteva portrete își au plasticitatea lor, apăsată și cam vulgară. În general, scrisul lui S. apare dezordonat, învălmășit, surprinzând totuși nu rareori cu vreo metaforă savuroasă ori cu o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe care paharnicul le venerează, nu a făcut decât
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
a părăsit-o, și prezentul, în așteptarea intervenției chirurgicale, dominat de neliniște. Cele două orașe, București, de unde pleacă Delia, și Roma, unde are loc operația, par străbătute de o tristețe și o descurajare asemănătoare. Un document remarcabil, de-a dreptul savuros este volumul Eu sînt ținta (1996), ce include interviul luat de T. lui Geo Bogza în intervalul „18 iulie 1992 (Snagov) - 14 septembrie 1993 (Spitalul Elias)”. Discuția este însoțită, de obicei, de câte un moto din opera scriitorului. Întrebările urmăresc
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
ș.a.), precum și câteva sonete, datate între 1850 și 1860. La această rubrică se remarcă semnătura lui G. Baronzi sub nuveleta Întâmplările unei măști, tipărită la foarte scurt timp și în broșură cu titlul Impresiuni din carnavalul 1861, și sub o savuroasă satiră la adresa disputelor lingvistice pe marginea originilor limbii române, O ședință a penelor limbiste. După săptămânalul „Țeranul român” se reproduc basmele lui Petre Ispirescu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și Cele trei mere de aur (în volumul din
UNIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
și a grătarului, U. a întocmit și o „pravilă” modernă pentru pregătirea vânatului și a peștelui, chiar așa intitulată: Cum să preparăm vânatul și peștele (1966). După bine-cunoscute rețete bătrânești transmise de la o generație la alta prin viu grai, câteva savuroase, deși scurte, considerații de gastronomie cinegetică, unde, dovedind erudiție în domeniu, îl citează pe faimosul gastronom și bucătar francez Ali-Bab (pe numele său real Joseph Babinski), dau seamă despre vesela înfrățire între vinuri, fripturi și pești de tot felul, vânat
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
șchiopi (1979). În Mersul pe jos (1988) U. schimbă din nou registrul umoristic: prelucrează basme arhicunoscute și le transformă în „basme economicoase pentru părinți grăbiți” (Capra cu trei nurori), parodiază balade ca Toma Alimoș, dar și zodiacul chinezesc, alcătuiește o savuroasă Carte de bucăți cu rețete culinare absurde sau închipuie un „dicționar amuzant”. În alte cărți, fie că este vorba despre Duminică la iarbă verde (1985) sau despre Dinastiada (1990, în colaborare cu Virgil Tomuleț), predominant este umorul de factură politică
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
cugetători străini (John Ruskin, Wordsworth, Emerson, Goethe, Shelley, D’Annunzio, J.-J. Rousseau, Amiel, Taine, Voltaire, Mistral ș.a.). O promisiune de orginalitate este și manuscrisul intitulat Jurnalul sorei Olimpia, datat 1931 și rămas necunoscut până în 1967, pagini de un umor savuros, ce întredeschid o ușă spre traiul copleșit de năravuri laice al unor tinere măicuțe și al stareței lor. A mai folosit pseudonimele N. Dumitriu, Ion Pravăț, George din Muscel, Van Ryd, Ion Retevei, Tugomir, Alma Deodor, I. Pretor, Eriantus. Descoperite
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
sanitar Nae Țăpoi, medicul primar al județului, Popescu-Căpușe. Observând că scrierea lui U. ridică și „problema jurnalului literar”, a distincției între realitate și ficțiune, dând indicii clare despre „eventualitatea ca în perspectivă medicul de plasă să fi putut ajunge un savuros umorist”, Perpessicius se oprește și asupra numelor proprii, a căror autenticitate poate fi concurată doar de realitate: Filodorma e o copilă de țăran botezată de nevasta unui funcționar bancar, Mândricioaia e o moașă meșteră în „trasul de rânză” și datul
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
structura se păstrează. U. oscilează între umorul gros propagandistic, tipic ideologiei din anii ’50-’60 (deprins de la publicația moscovită „Krokodil”, despre care se spune că „a introdus un nou spirit în satiră”, în general de la umorul sovietic), și umorul fin, savuros, al unor reprezentanți de marcă ai genului. Se editează periodic și un supliment în corpul revistei („Satiră și umor de la canalul Dunăre-Marea Neagră”) sau autonom („Claxonul”, sub îngrijirea lui I. Avian). Rubrici: „În țepii Urzicii”, „Sport”, „Urzica ajută”, „Din zona
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
un mijloc de a experimenta un protest”). Și ca prozator - s-a observat în epocă - V. pare să fi ieșit în bună parte „de sub mantaua lui Urmuz”, căci se arăta a fi un fantezist burlesc, practicând o literatură umoristică „serioasă”. Savuros și pregnant în textele scurte, nu la fel de înzestrat pentru construcția amplă, oarecum depășit de evoluțiile din peisajul literar („revoluția” optzecistă), și-a amenajat o nișă distinctă, de (pseudo-)marginal respectabil, părăsind prim-planul actualității, dar fără să se piardă în
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
G. Vineș. Tipic sămănătoristă, poezia lui V. a obținut totuși o mențiune favorabilă din partea lui E. Lovinescu, dispus a recunoaște că, „în banalitatea uniformă a epocii”, „pare” să conțină câteodată „o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă [...] și o familiaritate nu lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic”. Amabilitatea criticilor e de
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
obiectele apar ca tot atâtea miracole, văzute cu ochii cuiva care parcă atunci le descoperă sau le contemplă pentru ultima dată. În scrierea postumă Mic manual de fericire perfectă el a formulat explicit o adevărată mistică a lucrurilor: „Când pulpa savuroasă zdrobită între dinți face să țâșnească deliciile zemoase pe limbă și pe cerul gurii, nu uităm (măcar pentru o clipă) grijile, obișnuitele preocupări, nu ne facem una cu portocala, nu ne portocalim? Gândiți-vă la timpul scurt cât ține beția
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de culoare istorică ori înclinarea către pitorescul arhaic. Nicăieri ca aici versul nu se află mai aproape de austeritatea prozei. Tematic vorbind, culegerea este un fel de muzeu arhetipal, adăpostind vestigiile cele mai eteroclite ale unui sat imaginar. Existența atât de savuroasă a universului rural nu are însă nimic comun cu realul, ci cu realitatea poeziei, fiindcă sintagma „La Lilieci” se referă la locul unde se găsește plasat cimitirul. Titlul simbolic iradiază asupra întregului, proiectându-l din regimul palpabilului în acela al
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
un vocabular neologistic și tehnicist (cu alimentare copioasă din terminologia științelor limbajului, în special a poeticii, semioticii și retoricii, discipline în vogă în epoca formării lui P., dar și din arsenalul filosofiei și al altor discipline umaniste), împănat imprevizibil și savuros cu arhaisme, regionalisme (moldovenești), vocabule și ziceri proprii registrului familiar ori caracteristice pentru exprimarea colocvială și necenzurată, frustă sau buruienos-colorată, uneori propriu-zis licențioasă. Multe dintre paginile lui P. sunt dotate cu un bogat corp de note, hipererudite și ludice deopotrivă
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
doar din reverii naturistice, hrănițe de o realitate ridicată spre mit, ci și din evocarea dramelor unor sălbăticiuni, spre exemplu a unui jder care cade într-o cursă, a unui tap negru din Munții Făgărașului ș.a. De asemenea, sunt portretizați savuros, frecvent cu un umor delicat, oameni simpli, inițiați și uneori chiar erudiți în tainele naturii. Câteva volume că De la urs la pănțăruș, Întâlniri neașteptate și Pași prin lumea păsărilor, i-au fost traduse în limba germană, o versiune semnată de
POP-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
Bihor. P. îi precedă pe Ioan Slavici și pe Ion Creangă, inițiind astfel prelucrările de acest gen atât în „Convorbiri literare”, cât și în literatura română. Se adaugă o limbă mlădioasă, cu perioade ample, bine construite, precum și un umor țărănesc savuros. Asemenea lui Slavici și lui Eminescu, el folosește portrete, descrieri și imagini romantice, care dau povestirii o notă pe alocuri livrescă. De altfel, înclinațiile sale romantice sunt vizibile și în numeroasele traduceri făcute din Goethe, Schiller, J. Kerner, Uhland, Fr.
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
subversivă ironie auctorială, livrescă. Din povestirile unui frizer proiectează spațiul comunității românești din Queens, și anume zona „luzărilor” și a micilor întreprinzători, cu povești ce pot fi citite într-o cheie politico-alegorică. Dacă cele trei povestiri se caracterizează prin limbajul savuros de sorginte caragialiană, ca și printr-o intrigă simbolic-detectivistă, Tablourile e o delicată proză de atmosferă pe tema (mai veche în proza lui P.) a „intrării privitorului în tablou”, de un erotism abia sugerat, scrisă în stil impresionist, proustian, dintr-
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
așa cum a fost trăită de comunitatea românească de la New York -, a treia, fantastică, un mixaj de teme mai vechi (din nuvelele Alegerea și Tablourile), comunicând cu primele două prin motivul peștelui (motiv dublu, sacru și profan, cristic și demonic), este o savuroasă comedie de limbaj postmodern, un bâlci al deșertăciunilor, dincolo de care se ghicesc ironia și îndoiala autorului față de sensurile lumii (româno-americane) în care trăiește. SCRIERI: Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței, București, 1980; Călătoria, București, 1982; Fisura, București, 1985; Panic Syndrome!, pref.
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
religii diferite se poate împlini. Ana, fiica evreului Ianke, se căsătorește cu Ionel, fiul românului Take, intermediar fiind turcul Cadâr, a cărui înțelepciune își are temeiul într-o experiență personală cu deznodământ nefericit. Piesa se distinge printr-un subtil și savuros comic de situații, cele trei personaje principale fiind individualizate prin comportamentul lor. Ca prozator, deși recuperează în romanul Floare de oțel (1930) fapte și întâmplări care au avut loc pe front, în timpul primei conflagrații mondiale, P. nu scrie o simplă
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
atinge fiorul poetic din Visul unei nopți de iarnă. Pe lângă configurarea unor personaje cu valoare de simbol (Spirache, Chiriachița, Doruleț) și stăpânirea desăvârșită a acțiunii dramatice, M. rămâne în dramaturgia românească ca un maestru al comicului de limbaj (sunt exploatate savuros stridența neologismelor, deformarea cuvintelor, retorismul delirant ș.a.) și al comicului de situație (antologice sunt în Titanic Vals scena pălăriei, surpriza apariției moștenirii sau schimbarea testamentului), pe care le mânuiește ca un virtuoz și nu rareori cu strălucire. SCRIERI: Vitrinele toamnei
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
viața României (1940-1948), fac dovada unei înzestrări reale. Descrierile de natură și mai ales surprinderea unor dezlănțuiri stihiale, căldura evocării copilăriei, a mamei și a fraților, a prietenilor de luptă și crez, creionarea imaginii îndurerate a țării, numeroasele portrete, anecdotele savuroase alternând cu momente de duioșie, autoanaliza și reflecțiile asupra vieții sau a artei și literaturii îl captivează pe cititor, lăsându-i sentimentul întâlnirii cu o personalitate tumultuoasă, angajată total în ceea ce scrie. Prin jurnal cărturarul ține o continuă și vie
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
de succesul pe care îl avea, fiind prezent în tot felul de șezători literare, în saloane, în reuniuni boeme în care dominau jovialitatea și calamburul. Uimea asistența și crea bună dispoziție prin extraordinara ușurință de a improviza catrene, cu poantă savuroasă și ironie fină, la adresa celor mai diverse personaje și împrejurări din mediul literar-artistic, politic, juridic, gazetăresc, salonard etc. Se mai pot discerne dexteritatea cu care erau alcătuite catrenele, verva spumoasă, acuitatea instantanee a observației, urbanitatea și umorul sagace al ironiei
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
sunt textele din Cuțitul ca o mască (2002) și Groapa cu (a)muze (2002), aceasta din urmă fiind cea mai reușită carte a lui P., care alătură atât textul original, cât și versiunea lui parodică. Se află aici un dialog savuros, în care parodia constituie un fel de lectură critică, iar mijloacele sunt extrem de diverse: de la mimarea amuzată a unor structuri formale ori metaforice la întoarcerea pe dos a semnificației originale sau la traducerea intenționat greșită a conținuturilor originalului, uneori cu
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
În 1878 i s-a jucat piesa-proverb Lupul și barza, urmată, după puțină vreme, de comedia Pe malul gârlei și de Pribeagul. Toate trei conțin aluzii la evenimente politice ale epocii, ceea ce și explică succesul lor. Se disting prin stilul savuros, împânzit de expresii populare, dar păcătuiesc printr-o excesivă tendință moralizatoare. Alte trei piese, După război, Fanny, Primul bal, sunt comedii de situație, compuse cu grijă, dar lipsite de nerv dramatic. În 1878 și 1879 O.-A. a susținut, sub
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]