1,075 matches
-
a venit degeaba de la Vaslui ci pentru a-i învăța pe cei 13 locuitori ai satului: „...ce înseamnă a fi comunist și ce înseamnă democrația”. Mai departe, a recomandat următoarele chestii: „...să se aboneze toți membri din celulă la ziaru scânteia să se citească toate cărțile luate dela centru (literatură sovietică, n.n.) de toți membri celulei”. Deoarece cu numai câteva luni în urmă (6 martie 1945) se cocoțase la putere împins de la spate de ruși guvernul Petru Groza, Turbatu cerea de la
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
la Pungești dar, suplimentar, a adăugat și câteva nume deale celor pe care i-a identificat: „...Gheorghe Onofrei care cu un ciomag în mână strica la dugheni; pe N.V. Stavarachi și Vasile Al. Buhlea care de aseminea stricau dughenile”. Dumitru Scânteie în vârstă de 35 de ani, din același sat și care, nota bene, știa carte de vreme ce și-a semnat cu o bună caligrafie declarația dată în fața anchetatorilor, spunea că „...N. Zota și V. Buhlea, cu o mulțime de oameni dintre
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
aspre de iarnă, cînd toată natura sclipește dur și tăios ca un bloc de cristal. Pomii plini de chiciură parcă au transpirat broboane de gheață; pămîntul răsună sub picioare; aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază ca o oglindă, iar soarele, rece, strălucitor, străbate văzduhul, aruncînd asupra universului înghețat raze care nu încălzesc. (p. 174) Comentariu: Existența acestor metafore se explică printr-o relație metonimică cu co-textul. În primul extras, comparația trebuie legată de moartea lui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu și-ar fi ascuns opoziția față de reformele în curs în Europa de Est. Presa românească rămâne foarte discretă asupra acestei întâlniri la vârf a Pactului. Potrivit agenției TASS, președintele român ar fi avut un schimb de vederi "franc" cu Gorbaciov. Cotidianul Scânteia din 5 decembrie publică pe prima pagină o fotografie a cuplului Ceaușescu întors de la Moscova, anunță vizita de prietenie în Republica Islamică Iran a cuplului și expediază în două rânduri informația privind conferința de la Malta: "Mihail Gorbaciov a prezentat o
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și să-l odihnescă. L-a Pus la respect pe Ludovic, bătându-l în mai multe războaie, i-a alungat pe tătari consolidând dinastia, punând temelie statului. Dar iată, trâmbiți zvonesc, gărzile de arnăuți dau onorul, alaiul intră în cetate, scânteind în razele soarelui de amiază. E larmă și multă veselie la palat, la reședința cu aer bizantin, primiți sunt oaspeții dragi prinți și ducese. Sună în tumult eterul carpatin și clopotele bat sus în turla înaltă a bisericii domnești. Blazonul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Dumitrescu. Nu mă simțeam totuși obosit. Orașul era frumos seara când ieșeam de la statistică și o luam în jos spre Sărindar, deși luminile nu se mai aprindeau feeric, vitrinele nu mai aveau chenare multicolore și reclamele înalte care anul trecut scânteiau într-o aprindere și stingere neîncetată, de albastru și roșu, și care mă făceau să simt că trăiesc, cum spune Hemingway, într-o sărbătoare continuă, dispăruseră și ele. Camuflajul aruncase la începutul războiului orașul în întuneric, și continua și acum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
exista. Ea îi zâmbea. - Anico... - Ce-ai, mă, zâmbi ea, după ce el tăcu. ți-a mâncat mâța limba? Zâmbea și sălta la joc. Vorbele ei l-au tăiat la inimă, dar zâmbea, și o iertă când văzu că ochii ei scânteie de drag. Erau calzi și cuminți și așteptau să vadă ce va să spună. - Hai mototolule, ce stai așa? Ce m-ai strigat? Nu m-ai văzut lângă tine? Fața ei de trandafir râdea în joc. Prin inima lui curgea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
întuneric. La capătul drumului se iviră lumini care începură să coboare către ea, șerpuind. Se opri și auzi un zgomot care semăna cu un foșnet de insecte. Luminile creșteau și, îndărătul lor, putu să vadă niște burnusuri uriașe sub care scânteiau roți subțiri de bicicletă. Burnusurile o atinseră în treacăt. Trei lumini roșii se iviră în întuneric în urma ei și pieriră aproape în aceeași clipă. Din nou începu să alerge spre fort. Când ajunse la jumătatea scării simți atât de ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
evite discuții fără finalitate sau presimțea că întrebările vor deveni tot mai insistente, somația tot mai violentă ? ... Deschide larg ochii, îi închide, orbit de lumina puternică a zilei. Chipuri de-o clipă, pulsații ale aerului, benzi volatile, fosforescente, scurte vibrații scânteiază sub pleoape. Ochii deschiși ; îndârjit, să nu cedeze ; se prinde de muchia metalică a patului, vrea să se ridice. Metalul călduț, palmele jilave. Își pipăie gâtul, fruntea, umerii umezi. Transpirat, obosit de căldura care încinge pereții și de somnul din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu, cu dânșii, în fața Curții Marțiale, ca complice. Și acolo m-am lepădat de ei, ca de lepră, și am tăgăduit, agățîndu-mă cu disperare de viața asta rușinoasă! Iar ei au tăcut și nici măcar nu m-au disprețuit. Secera morții scânteia în fața lor și ei n-au clipit din ochi... Apoi, când s-a citit amenințarea spânzurătorii, au strigat toți trei, într-un glas, acolo, înaintea Curții, "trăiască Boemia", în vreme ce eu tremuram ca un biet cerșetor, de milă. Ba, ca să dovedesc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gând. Pe urmă se ridică de pe scaun, își tîrî picioarele și se lungi în pat... Îndată ce puse capul pe pernă, avu senzația că trupul i-a amorțit. În schimb, creierii porniră într-o goană sălbatică. Mii de frânturi de gânduri scânteiau în aceeași secundă, se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele, ca un bondar roșu, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când în șoaptă și mereu sub forme noi, obsesia că, în noaptea aceasta, trebuie să se sfârșească, negreșit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse în fața lui Apostol. Purta o bluză albă dantelată și o pălărie mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a umplut orașul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea tot ungurește și cu atâta plăcere, că buzele-i puțin cărnoase tremurau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
printre secoli rătăcește - În pustiu se-nnalță-n soare desfrunziții palmieri... O, lăsați să moiu în ape oceanici a mea liră! Să-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur; Să înnalț munții Greciei, scânteind muiați de soare, Cu dumbrave prăvălite peste coaste râzătoare Și cu stânci încremenite printre nouri de purpur. Peste văile adânce repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele multicoloane, Parcă munții-n braț de piatră le ridică și le-arat- Zeilor din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
domei scări negrite se-nsenin - ca neaua sara -; Intră-n domă. Ard columne sub lumina ei cea clară Și-și aruncă unu-ntr-altul umbra neagră dintre ei. Stelele în cârduri blonde pe regină o urmează, Aerul, în unde-albastre, pe-a lor cale scânteiază Și rămân întunecate nalte-a cerurilor bolți; Doma strălucește-n noapte ca din marmură zidită, Prin o mreajă argintoasă ca prin vis o vezi ivită, A ei scări ajung din ceriuri a stîncimei negri colți. Iară fluviul care taie infinit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 364} VIAȚA Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii - Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
râdă de bucurie Fără ca s-o văd și eu. Luna-n patul ei de nouri Albi, s-ascunde să se culce, - Păru-n cap eu i-l încaier Și-i sărut mânuța dulce. Stele curg încet la vale, Aurul moale scânteiază Și ea ochii plini de lacrimi Și-i închide și visează. De-umăr alb îmi razim fruntea, Zic puțin și mult privesc, Inima în mine crește [De un dor supra-ceresc. ] Tremură talia dulce Strâns de brațul meu cuprinsă, Ea se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umple pîntecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mîniei Lui și-l va sătura cu o ploaie de săgeți. 24. Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă. 25. Își smulge din trup săgeata, care scînteie la ieșirea din fierea lui și îl apucă spaimele morții. 26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, și ce va mai rămîne în cortul lui va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mi-au venit în minte „Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet”. Această ultimă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vizualului obișnuit, prin faptul că-i obligă pe oameni să facă liniște în fața lor sau să coboare vocea. Probă întotdeauna revelatoare: conversația se va opri sau nu? În nopțile profane și atât de zgomotoase ale Săptămânii Mari, vin de departe, scânteind de lumânări și pietre prețioase și purtate în spate de bărbați, Fecioarele care se leagănă. Râsete și glume deocheate. Dar când acest paso se apropie, supraîncărcat de aur și argint, nu un simulacru de lemn aurit, ci, întrucâtva, Maica Domnului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
s.n.] care este fixat în grădină, până la acea deschidere. în cerul dinlăuntrul deschiderii, adică în mijlocul cerului grădinii, pătrund trei culori de lumină, care sunt înțelese ca una singură și iluminează culorile acelui s tâ lp [s.n.]. Atunci s tâ lpul scânteiază [s.n.] și devine incandescent în numeroasele culori pe care le încălzește până la incandescență. Iar [sufletele] cele drepte sunt iluminate în permanență de acea strălucire celestă. Dar în fiecare sâmbătă [Șabat] și în prima zi a fiecărei luni Șekhina se arată
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și sufletul său va simți un vag sentiment de mânie, care va acționa la rândul lui asupra corpului și va produce în el acele schimbări care nu depind numai de voința noastră; figura sa se va înroși, ochii îi vor scânteia, mușchii i se vor umfla; într-un cuvânt, va avea aparența unui om cu adevărat cuprins de furie, fără să fie, fără să înțeleagă absolut de loc pentru ce anume trebuie să fie." (întâia Seară) Lessing insistă asupra grijii pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aruncă dinaintea-i umbre prelungi... Zăpezile sclipeau gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face o mișcare, și luna izbește drept în ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului lucesc așa..!“ își zise Anton în gând. Animalul se uită țintă spre el și mai făcu doi pași, apoi așteptă adulmecând. Deodată, își înalță capul, brusc...și, încă o dată îl fulgeră cu o privire
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei. Gura ei avea ceva care trăda o natură capricioasă și cunoștințele de fizionomie pe care le dețin mi-au spus că era obișnuită să i se facă pe plac așa cum voia ea: cu bani gheață. La urechile-i perfecte scânteiau clipsuri cu briliante și pe măsură ce se apropia aerul s-a umplut de mirosul parfumului ei: 4711. Exact când credeam că nu mă va băga În seamă, se uită În direcția mea și spuse pe un ton rece: — Noapte bună, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]