1,560 matches
-
pași de el. Cohen era o țintă perfectă, dar cei șase martori prezenți îi anulau șansa loviturii. Buzz zise: — Presupun că asta-nseamnă că poziția mea de paznic e kaput. Nu, Mick? Tipul arăta în egală măsură jignit și dement. — Scârbă de creștin căcănar! Sugător de pulă! Comunistule! Câți bani ai primit de la mine? Câți bani ai primit la intervenția mea, ca să mi-o tragi așa mi-ai tras-o? Buzz zise: — Prea mulți, Mick. Nu-i un răspuns inteligent, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu ochiul, deși iubita era lângă el, iar eu eram cu bărbatul meu. Era tare urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși, Între noi fie vorba, domnitorul nu este obiectivul nostru. Iar căpitanul nu va fi ucis. Aveți cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă Simion. - Ajunge! spuse căpitanul. Ați auzit! Nu e vorba decât despre un schimb de informații! Ne vedem după-amiază la cetate! Încolonarea și Întoarcerea la galop! Încet, parcă nedumeriți, Apărătorii ieșiră din formație. Ienicerii se dădură la o parte, făcând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apele mării, și le varsă pe fața pămîntului: Domnul este Numele Lui. 9. El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, așa că nimicirea vine peste cetățui." 10. Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetății, și le este scîrbă de cel ce vorbește din inimă. 11. De aceea, pentru că pe sărac îl călcați în picioare, și luați daruri de grîu de la el: măcar că ați zidit case de piatră cioplită, nu le veți locui; măcar că ați sădit vii foarte bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
prăpădul lui Iosif. 7. De aceea, vor merge în robie, în fruntea prinșilor de război; și vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătați. 8. Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuși, și Domnul, Dumnezeul oștirilor a zis: "Mi-e scîrbă de mîndria lui Iacov, și-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea. 9. Și dacă vor mai rămîne zece oameni într-o casă, vor muri. 10. Cînd unchiu-său va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
cu ochiul, deși iubita era lângă el, iar eu eram cu bărbatul meu. Era tare urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
plin de cunoștința dreptății și de vlagă, ca să fac cunoscute lui Iacov nelegiuirea lui, și lui Israel păcatul lui." 9. "Ascultați dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, și mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scîrbă de dreptate, și care suciți tot ce este drept, 10. voi care zidiți Sionul cu sînge, și Ierusalimul cu nelegiuire! 11. Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată, și proorocii lui proorocesc pe bani; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl călca o oaie ori îl împungea un bou. Nostalgia mi se agăța de suflet ca pîcla după ploaie de crengile unui brad. Cînd, dimineața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sădit un pom sau măcar ai de gând? Nici vorbă! Mătăluță bei vinișor, tragi tutun pe nas, scrii poezele de doi bani bucata și te Închipui buricul universului. Te-ai rușinat, nu-i așa? Și te-a apucat o asemenea scârbă de tine Însuți, că te văd cum cobori (cu pas socotit, cu țigara-n gură și cu barba zbârlită) treptele umede ale beciului ca să-ți scoți o carafă de vin. Și uite că mi s-a Întâmplat și gândul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știu de ei. S-au Întors la Colibă unul câte unul, Întâi ea și, după o juma’ de oră, și el, ca să nu zică lumea c-ar fi fost, Doamne ferește, Împreună. În ochii mei era o curvă și-mi făcea scârbă. Cu toată sila, tot am pândit-o să văd dacă i se lărgise păsărica după ce-o armăsărise ăla. Dar buzișoarele erau la locul lor, nici mai deschise, nici mai Închise.” Lică părea cu adevărat amărât și ceilalți nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timp să-l duc prin alte părți, că aici, În sat, nu se Înghesuie muierile, că se cam aude. Și plătesc bine, domnule!” mai zise, scoțând din buzunarul de la piept un teanc de sute și izbind cu el, parcă În scârbă și proptit de neputință, de măsuța de lemn cu trei picioare. Apoi, ca și cum ar fi vrut să schimbe vorba, Începu să se intereseze de viața artistică: „Și cum merge treaba? Șarpele mai trăiește, doamna mai are alea lucitoare pentru urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care boierul, ca să-și bucure musafirii, Îi pescuia cu undițe În cârligele cărora Înfigea gogoloaie de mămăligă iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după nepoți și mai ales pricepuseră că se apropia de moarte, pentru că le spusese niște lucruri de care ei Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu scârbele naziste, luptase Împotriva blajinilor frați ruși. O asemenea mărturisire Îngrozitoare Îi Întărise pe băieți În credința că eroul patriei se apropia de moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea moartea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuit cu nici un chip să guste telemeaua comercializată de țața Norica: numai Dumnezeu știe În ce condiții de murdărie fusese preparată. În casă la acea Îngălată femeie era atâta jeg și domnea asemenea duhoare, că până și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care năvăliseră peste o livadă dintr-un sat nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prevăzător, luase de acasă o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă cu un an că se găseau greu și la prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arată logofătul... 2 cărți de giudecată i o anafora... pentru 190 lei datoria bărbatului meu, cu giudecăți s-au dat dugheana de istov” (de tot n.n). -Vorba ceea, capra face și oaia trage. Dar să nu dăm bucuria pe scârbă, ci să vedem ce “schimbătură” s-a mai făcut la 31 martie 1793. --M-ai făcut curios, prietene - m-a atenționat gândul de veghe. --Trebușoara ce urmează s-a tocmit fiind de față “Iacov mitropolit Moldavii” și numeroși martori. Zapisul este
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de aceea pare de neconceput, cum tinerii de atunci, fără să-i mâne nimeni de la spate, s-au înscris voluntar pentru a scrie poate cea mai înălțătoare și profund umană, pagină din istoria acestei țări continuu oropsite, istorie pe care scârbe autohtone, prostite de străini încearcă să le ascundă sub acum sub preș. Putem măcar să spunem acum, că și-au luat și românii porția lor de demnitate cândva, pe când regina Angliei îl plimba cu caleașca prin Londra pe conducătorul său. Păcat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă și greață organică. Deci de azi, Marele poet Adrian Păunescu, nu mai este pe acest pământ. Mii de oameni au fost și l-au plâns la înmormântarea sa demnă de un șef de stat. De la moartea Mariei Tănase, nu se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la popreală pe toți să-i tremiteți aici, cu bună pază... Că de nu veți urma poruncii și om mai înțălege că ați mai poprit vreun tâlhari acolo sau că, i s-au dat drumul, să știți că veți avea scârbă de la domnia mea”. Ai dreptate, fiule. Aceasta este o carte domnească care trebuie - ba chiar îi foarte necesar - să fie luată în seamă și aplicată și astăzi! Iarăși vin și spun că poruncile domnești nu erau băgate în seamă de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Până la malul iazului am mers în tăcere. Odată ajunși, călugărul a așezat oala cu zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina unei sălcii. A luat apoi traista cu cărțile privind istoria Iașilor și a așezat-o la îndemână... Astăzi mă bate gândul s-o luăm cătinel - cu gândul, se înțelege - către mănăstirea Sfântul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pună astfel de întrebări? —Și asta se întâmpla des? A urmat o tăcere chinuitoare, apoi Neil și-a dat drumul la gură fără să se gândească ce spune: Da, se întâmpla tot timpul. Mă simțeam cuprinsă de același sentiment de scârbă pe care-l avusesem cu o zi înainte, când am aflat că Neil o bătea pe Emer. Tu ești copilul cel mai mare din familie, i-a spus Josephine lui Neil. Ai încercat să-ți aperi mama? Ochii lui Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]