1,144 matches
-
un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile. PARASCHIV: Dă-l dracului, stai aici și te caută de purici. (Îl ține de bocanci.) MACABEUS (Rânjind.): Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l rețină.): Maco... Maco... Stai... (Icnet.) Vin și eu... MACABEUS: Vezi-ți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în gâtul tău? Vrei să curăț cartofi? Vrei să aduc apă? Vrei să-ți spăl bocancii? Spune, ce vrei? Vrei să facem lucrul ăla grețos? Vrei să ne umplem de greață? Vrei să te caut de păduchi? Vrei să te scarpin pe burtă? Spune... Spune ce vrei... MACABEUS (Icnește ușor; tace.) PARASCHIV: Nu spui? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te apasă la inimă? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te simți ușor? Te simți ca o pasăre? Parcă n-ai avea nevoie de nimic? MACABEUS: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS (Icnește senin.) PARASCHIV: Vrei să vin lângă tine? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Vin, Maco, vin... (Își ia trompeta și vine lângă MACABEUS; îi ia capul în brațe.) PARASCHIV: Așa... (Îl mângâie pe cap.) Așa e bine? MACABEUS: Da... PARASCHIV (Îi scarpină ușor scăfârlia.): Și eu mă simt ca o pasăre... Auzi, Maco? Și eu mă simt ușor... MACABEUS: Da, da... PARASCHIV: Îți place așa? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Dormi... Dormi că eu te scarpin... MACABEUS: Da... (Pauză; respirația lui MACABEUS; PARASCHIV îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cap.) Așa e bine? MACABEUS: Da... PARASCHIV (Îi scarpină ușor scăfârlia.): Și eu mă simt ca o pasăre... Auzi, Maco? Și eu mă simt ușor... MACABEUS: Da, da... PARASCHIV: Îți place așa? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Dormi... Dormi că eu te scarpin... MACABEUS: Da... (Pauză; respirația lui MACABEUS; PARASCHIV îl scarpină în cap și-i mângâie din când în când tâmplele.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce-i, Maco... MACABEUS: Trompeta aia... PARASCHIV: Ce-i cu ea? MACABEUS: E lângă tine? PARASCHIV: E aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ușor scăfârlia.): Și eu mă simt ca o pasăre... Auzi, Maco? Și eu mă simt ușor... MACABEUS: Da, da... PARASCHIV: Îți place așa? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Dormi... Dormi că eu te scarpin... MACABEUS: Da... (Pauză; respirația lui MACABEUS; PARASCHIV îl scarpină în cap și-i mângâie din când în când tâmplele.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce-i, Maco... MACABEUS: Trompeta aia... PARASCHIV: Ce-i cu ea? MACABEUS: E lângă tine? PARASCHIV: E aici. (Pauză.) Ce vrei cu ea? MACABEUS: Știi... Poate... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
umăr. Dracul seamănă leit cu Tudor Vladimirescu, cel de pe fosta hârtie de 25 de lei, în șubă cu fireturi. Când și când întinde o mână și-i arată jucătorului o damă de pică sau un opt de caro; alteori, se scarpină după gât, ca și cum ar zice ei, da, așa mai merge, sau n-ai ce-i face, sau acum i-acum. Astfel cei doi, cufundați în dialogul lor mut, vor întinde pe masă, una câte una, toate cele 52 de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
podele, la săpat grădini, mai la orice. Cât despre bărbat, i-a plecat prin Israel să meșterească pe-acolo, unde mai are de stat aproape un an. ─ Ce-i cu tine? zice ea. Ce s-o-ntâmplat? Madam Brezeanu se scarpină în creștetul capului ei creț. Ce să-i faci, așa-i acuma, zice. Hai, că asta mică o adormit, acu al meu țâpă. Îi telefonează Garofiței la spital dar n-a ajuns încă, tura începe la două. Și oricum ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
viață ciudată pâlpâie în interiorul lor. Însăși substanța din care sunt făcute o fi aducând ea a lemn sau pâslă sau sticlă, dar când pune mâna pe ceva, nu-tocmai-sticla sau nu-tocmai-lemnul sau nu-tocmai-plușul mai că îl electrocutează. Pascal începe să-și scarpine nedumerit fruntea. Înșirate pe jos cu fața la perete stau pânzele pictorului. Ce-o fi pictat pe ele? Pascal e curios dar nu îndrăznește să întrebe. Nu încă. Obiectele care ticsesc toate suprafețele orizontale îi stârnesc alte întrebări. Imposibil de spus ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o lovitură împotriva umanității noastre comune“. Keeley n-a stat niciodată la închisoare, deși mulți dintre prietenii lui apropiați au stat. În timp ce prietenii lui beneficiau de încălzire, așternuturi curate și mese regulate pe cheltuiala statului, Keeley tremura de frig, se scărpina de râie pe tot corpul, murea de foame, se îmbăta prin tot felul de cârciumi și spelunci până nu mai știa de el și s-ar mai fi aflat încă în asemenea locuri sau într-o groapă a săracilor, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut bătea alți malaci, da’ Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul partidului. Că era specialist. Câți a lămurit el... Oftă visător, scărpinându-se după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete, neveste, văduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adevărată, mai pă bune decât aia de la documente. Că, acuma din ce știu și eu, matale crezi că mai e cazu să crezi în documente? Că le prelucrează, că le trombonește, și le dă cu caneaua. Să fim serioși. Se scărpină vesel, cu vădită plăcere, îndelung sub brațul drept. Șoptit, conspirativ: - Dar și clienții... Că clienții mai povestește, așa ca matale. De ce-a fost, cum a fost. Zicea lumea că Goncea, cum era el în putere, ținea să-l belească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă pe spate, pe sub cămașă. - Așadar - zâmbi, în cele din urmă, oficiantul - dacă dumneavoastră susțineți că sunteți în persoană, respectiv dacă-i pe bune, atunci semnați și eu vă tai chitanța. Fac și calculul pă normale, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta a interiorului, undeva pe lângă inimă. Se scărpină greoi, cu mâinile aproape amorțite. - Am vorbit și cu nevasta lui Brandaburlea, bătrânul, continuă Vergilică. Garantează că i-a înfundat ai lui Panaghie. De la nunta aia din primăvară, care nu s-a mai ținut, că nu l-a mai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cadou lui Cornel. Cine să țină evidența? Nici nu ne interesa. Numărul unu. Numărul doi: dacă ar fi spus Cornel bă băieți, hai să mergem la Spring Time sau în altă parte, toți am fi tușit sau ne-am fi scărpinat, păi eu nu pot, Cornele, să vezi, trebuie să ajung acasă, vine mâine cumnată-meu și am de făcut curat, eu am de învățat, știi că-mi iau carnetul săptămâna asta, eu nu, că am întâlnire, eu nu, că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foc, și când colo uite că deschide ușa și mă cercetează din cap până în picioare cu o privire de parcă m-a surprins în flagrant. Ce-ai în mână, mă întreabă, dicționarul, răspund eu și îi arăt cartea groasă. Aha, face scărpinându-se la bărbie, acolo unde i-a încolțit o aluniță păroasă, citești, foarte bine, foarte bine. Nu are cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se scărpină la brațul stâng. Nimic n-o ajuta să scape de această stare neplăcută. Fixă din nou peisajul pe care, cu fiecare contemplare, îl observa din ce în ce mai puțin, îl estompa, îi pierdea detaliile, făcându-l să semene cu o imagine văzută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se uită la Erika, gura îi tremură, iar răspunsul bâlbâit și în doi peri pe care îl dădu îi trădă zăpăceala. Murmurele încetară, mai multe perechi de ochi fixară scena. Erika își îndreptă spinarea și spuse „bine, mulțumesc”, apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
armelor și pașii câtorva gărzi suplimentare se auzeau din anticameră. Frank, tot aplecat peste bibliotecă, se lăsă să lunece până la capăt. Raftul înalt și plin cu cărți se închise cu un clinchet. - Îți dai seama ce înseamnă asta? bâigui distrat, scărpinându-se la ceafă și pornind spre birou. Așa ceva ... așa ceva nu s-a mai pomenit. Dintr-o dată, în mintea lui Frank se revărsară toate imaginile lumii de afară din care făceau și ei parte doar printr-un capriciu al naturii. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă pot duce acasă, adăugă ea. Deși m-aș duce. Îl privi pe Ben cu regret. — După cum vezi, mă depășește complet, zise ea. N-am ce să fac. Mă simt atât de... atât de pasivă. Urăsc chestia asta. Ben se scărpină în cap, ciufulindu-se cu grație, cu un benghi în frunte ca al lui Tintin 1. —N-are nimeni ce să facă, zise el. Deja încerc cât e ziua de lungă să-l calmez pe Philip. Știi cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tratatul nu mai există... — Ei nu pot spune că Tratatul nu mai există. Tratatul este un acord între yubani și Guvern. Se poate rupe doar printr-un acord între yubani și Guvern. Sau nu-i așa? Nu știu ce să răspundă. Se scărpină în cap și alese să ridice din umeri. Așa ar trebui să fie, dar ei spun altceva... José Correcaminos păru descumpănit. Se îndreptă spre ai săi și începu să stea la taifas pe limba lor. După câtva timp, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selve. Se întoarse spre Cáceres și îl privi stăruitor. De ce ați venit? Dacă ați căutat impactul publicitar, ați reușit fotografiindu-vă cu acești indieni. Ce veți face acum pentru ei? Văd că vă place să mergeți direct la țintă. Se scărpină în cap, gânditor. În ziua de azi, eu nu pot decât să-i folosesc ca să denunț politica guvernamentală pe care o va urma rivalul meu, Carrión... Se întrerupse o clipă și își schimbă tonul vocii. Dar nu sunt un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
superior în dorința de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu”. Deasemenea regasim simbolismul „umbrei” ce reprzintă partea eternă a ființei; când
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
mai mare pentru următorul salt, se Întoarse și porni În goană Înapoi. — Câine rău, spuse Kayman pe-un ton care spunea contrarul. Împinse cățeaua jos cu ambele mâini și le strânse În blana de la gâtul ei, unde Începu s-o scarpine cu forță. — Scuze. Voiam să plec fără ea. Odată ce mă vede că urc În mașină, o ia razna dacă nu poate veni cu mine. Adoră mașina. Nu vreau să vă rețin, domnule sergent. Ați fost de mare ajutor, zise Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu antecedente penale (un criminal în serie ar fi un deliciu), Lucia îi va face vizite scurte în închisoare, apoi - plictisită până și de privirile admirative (libidinoase, să nu ne ascundem după degete, nu e cazul, e ca și cum ne-am scărpina în fund fără să ne mănânce) ale gardienilor - va veni din ce în ce mai rar, iar într-un târziu îl va informa printr-o scrisoare scrisă fără vreo urmă de sentimentalism că a început o nouă viață, alături de un alt bărbat și că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și la ce oră căzuse un stâlp de telegraf peste un Land
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]