933 matches
-
Un pieton - ei cred că a fost călcat intenționat. - Pe Vaughan nu-l interesează pietonii. De parcă m-ar fi auzit, polițiștii se întoarseră la mașina lor. Vaughan îi urmări din priviri, cu capul înălțat ca un periscop parcă încercând să scaneze ceva la suprafața minților lor. - Ar fi bine să-l duci tu cu mașina, zise Catherine pe când ne îndreptam spre Vaughan. O să vin după voi cu mașina mea. Unde-i a ta? - Acasă. Nu mă simțeam în stare să înfrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
răgușită care spunea: - Ursule, Ted, vino mai aproape, vino mai aproape! Ursul Ted se apropie de vocea misterioasă. Și peste câteva secunde se trezi într-o plasă atârnat deasupra tavanului. Mingea spartă îl duce spre imprimantă și îl puse la scanat. Copia urma să-i preia viața, iar Ted urma să își petreacă restul vieții închis cu imprimanta și mingea cea spartă. Prietenilor lui li se păru ciudat noul comportament al lui Ted, neștiind faptul că aceea era de fapt copia
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ea a fost mirată, de viața simplă pe care o ducem noi în lumea noastră și că toate lucrurile trebuie să ni le facem, nu avem roboți, ca menajere și nici uși care să se descuie doar când vorbim, ele scanându-ne și dându-și seama că suntem proprietarii, nici becuri pe care să le stingem și să le aprindem doar prin bătăi din palme, iar obiectele în lumea noastră nu vin lângă noi când le strigăm. Această dimensiune era, uau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Lucille e minimă, iar atenția îi este distrasă de intrarea specialistului nostru în machiaj, Jacques, care o trage și-o așează pe un scaun pentru un retuș. — și apropo! Unde e maică-ta aia? îmi strigă ea peste umăr, în vreme ce scanează trusa de scule a lui Jacques în căutarea nuanței potrivite de ruj roșu-burgund. — O să vină imediat. Mă uit la ceas, rugându-mă, în tăcere, ca timpul să se oprească în loc măcar preț de-o secundă ca să apuc și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea să fie. O mare de râsete, de oameni care trag de tine, care beau, care flirtează, o mulțime de newyorkezi care adoră să pozeze. Mondeni care și-au petrecut toată după-amiaza alegându-și hainele. Bărbați cu părul lins, care scanează încăperea în vreme ce tu le răspunzi la întrebări. Moși tineri, cu prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și cu prietene platinate. Snobi cu aer de boemi, care provin din mahala, dar care se laudă că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mesei. Era prima mea ședință editorială și a treia zi de lucru la Grant Books. — Claire vine la noi de la P și P. Cu toții ne bucurăm să te avem printre noi, Claire. I-am zâmbit recunoscătoare lui Dawn și am scanat rapid încăperea în căutarea și altor chipuri prietenoase. Îmmm. Ceea ce am văzut erau multe expresii obosite și pleoștite. Multe dintre fețe nici măcar nu s-au obosit să se uite în direcția mea. Phil Stern, un editor senior pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Pentru Julia, felul în care arăta era aproape totul și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai un pic, o umplea de teamă. Ușile liftului s-au deschis și cei doi au pășit în magazin. Julia scana rapid și fără milă, ca o adevărată profesionistă, rafturile din fața ei. S-a îndreptat direct către rochiile de seară. James avea să plătească scump pentru acea ultimă remarcă. Degetele Juliei au alergat experte peste șirul de veșminte și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
disperare. Numai gândul că n-avea să aibă nici un copil și imediat i se trezea în piept o durere sfâșietoare. Alison a deschis încet ușa de la baie, a intrat în încăpere și s-a uitat de jur împrejur. Privirea ei scana orice obiect, cu excepția capacului de la bazinul WC-ului, acolo unde știa că o aștepta răspunsul. A recuperat un prosop umed care fusese aruncat în chiuvetă și l-a stors, după care l-a întins pe marginea căzii ca să se usuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost urmat de o a doua formă de gând, mai profundă, mai înțeleaptă. — Da... nu... ah, înțeleg. Aveam sentimentul că eram dezbrăcat până la piele. Mintea îmi fusese scanată. — Unde sunteți? am strigat, iar eul-Grimus dinăuntrul meu mi-a spus că acești monoliți pântecoși, uriași și înconjurați de un abur ușor erau cele mai inteligente forme de viață din toate galaxiile și că a doua formă de gând fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
foarte mare noroc, Kate, și ești foarte bună. Oamenii buni merită un mare noroc. Apropo, ți-a zis Rod că avem nevoie să te duci la Frankfurt? Așezându-mă la birou, simt că practic plutesc, nu am nevoie de scaun. Scanez cursul valutar, verific piețele, apoi Îmi verific e-mailurile. Zâmbesc văzând că În capul inbox-ului mă așteaptă două de la cele mai dragi prietene ale mele. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy, EMF Încerc disperată să găsesc altă dădacă. Anka a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
putea urmări pistele astea, domnule inspector. — Firește... Vă accept cu mare bucurie sfatul, domnule Prentice. Ca jurnalist, ați avut ocazia să vedeți o mulțime de polițiști la lucru, spuse Cabrera pe un ton sec, dar În același timp privirea lui scana zgîrieturile de pe jos, parcă Încercînd să calculeze Înălțimea atacatorului. Este evident că vă e dragă profesia asta... — Contează asta, domnule inspector? Paula păși Între noi doi, iritată de interogatoriul lui Cabrera. Chipul Îi redevenise calm; mă apucă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la tavan avea ceva de catedrală În vastitatea sa, iar un rudiment de viață corticală licărea În ritmul spasmodic În care capii de familie și soțiile lor scanau prețurile sticlelor cu vin. — Inima culturală a Residenciei Costasol, mă informă Crawford. Cel puțin mai au energie cît să bea... probabil reflexul de la cot e ultimul care se pierde. Se uită lung la coridoarele tăcute dintre gradene, căutînd o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Stătea impasibilă, cu mâinile împreunate pe suprafața de cauciuc a benzii, privind ultima clientă cum își ridică încet cumpărăturile și se întoarce să plece, întinzându-se apoi înainte către o franzelă învelită în plastic și trecând-o prin fața aparatului de scanat cu un gest mecanic. Femeia în vârstă pe care o servea acum își ridică de pe braț o sacoșă veche, uzată și o întinse la capătul benzii, fără să-i arunce o privire fetei din fața sa, care părea la fel de neinteresată. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Încruntarea persista. — Când ați zis „cupug“, la asta mă refeream, am continuat eu să bat apa în piuă. Credeam că... nu mai contează. —Nu, nu e. —Bun. Și da, îmi amintesc, a continuat ea, luându-mi untul din mână și scanându-l. Nu-s proastă, să știți. Țin minte toți clienții. Chiar așa? am întrebat eu, sincer interesat dacă era adevărat. Părea foarte improbabil să-și amintească realmente de un bărbat absolut obișnuit în direcția căruia abia dacă aruncase o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu unul dintre copii. Înțelegeam obiecțiile lui Judy privind stilul ei, care părea creat cu scopul de a fi cât mai neprietenos cu putință. Denisha - bănuiam că ea e - nu păru să observe, totuși, dispărând deja până reușise Stacey să scaneze cu succes pachetul și să mi-l bage în sacoșa deschisă. —Mersi, am zis eu. Gata, am scanat frumos totul, deci? —Optișpe lire patruzeci. Da. Oare era vreo fetiță slăbuță înăuntrul ei, încercând să-și scoată capul la iveală? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi cât mai neprietenos cu putință. Denisha - bănuiam că ea e - nu păru să observe, totuși, dispărând deja până reușise Stacey să scaneze cu succes pachetul și să mi-l bage în sacoșa deschisă. —Mersi, am zis eu. Gata, am scanat frumos totul, deci? —Optișpe lire patruzeci. Da. Oare era vreo fetiță slăbuță înăuntrul ei, încercând să-și scoată capul la iveală? Era greu să asociezi un cuvânt așa de activ cum e „a încerca“ acestei creaturi pasive. Și era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de dimineață. O, Hristoase, fursecurile fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar câteva secunde, cât plăteam și-mi luam restul până să rămân fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n concediu, nu? S-a uitat la mine și jur că se strâmba. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Mami-mi tot șoptea numele chestiilor când le scotea din cărucior când a văzut că mă panicasem. La toate - chiar și la toate alea cu cod de bare, așa că-ncercam să-i zic să tacă fiindcă tre’ doar să le scanez, da’ ea nu pricepea și-mi tot șoptea crochete de pește, Stacey sau albă feliată, draga mea, parcă eram idioată. Dumnezeu știe cum de-am păstrat slujba aia, da’ când văd cât se chinuiește s-aducă personal nou, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la oile care pășteau liniștite, mai îl măsoară o dată cu privirea pe tînăr și răspunde sec : — Așa să fie... Tînărul își parchează mașina, își scoate laptopul, își branșează mobilul, caută pe internet pagina NASA, comunică prin satelit, zoom in, zoom out, scanează toată zona, deschide o bază de date cu cîteva zeci de fișiere Excel cu formule complexe, clichează și așteaptă cîteva secunde pînă cînd imprimanta sa portabilă îi scoate un raport de cîteva pagini. Radios, se întoarce către cioban și-i
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu aerul insului care mă prinsese la smântânit oalele: Evident că de Sonata nr. 3 în re minor este vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
reforma învățământului, reforma poliției, reforma în administrație sau, mai nou, despre reforma administrativ- teritorială a României. După cum se vede și fără ochelari, noi, cică suntem tare preocupați de acest subiect. Dacă un străin de aiurea, de la calculatorul său din Străinezia, „scanează" presa românească, în căutarea celor mai frecvente cuvinte, ajunge rapid și invariabil la concluzia că suntem cel mai reformist popor de pe fața Pământului. Totuși, același străin, nu are de unde să cunoască, bietul de el, că în materie de reformă noi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să perforeze și cu-atît mai puțin să corupă noul organ metalic de ordine. Și pentru ca acțiunea să prindă și la consumatorii de pentium, cuirasatul are-n creier un computer ce-i permite printre altele, nu prea multe, să localizeze, să scaneze și să dibuie electronic punctele vitale ale țintelor omenești infractoare, pe care le doboară, după semnal, cu pistolul mare. S-a vorbit mult la vremea respectivă despre violența acestei capodopere. Nimic mai fals. Nu este o violență În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simțit că roșesc. Iar dacă mușc, Îți promit că o să‑ți facă plăcere. După care s‑a răsucit În loc și a pornit‑o spre bar. Ca nu cumva să leșin sau să‑mi zboare gândul la ceea ce se petrecuse, am scanat vizual bezna de cavernă a localului În căutarea lui Lily. Nu intrasem decât de trei minute și ea era deja adâncită Într‑o conversație cu un tip negru Înalt, asculta cu mare atenție fiecare cuvințel de‑al lui și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
personajul meu adoarme (deduc aceasta din absența șarpelui de fum), mă furișez către fotografie, o Înhaț și o descriu; vă desenez mai Întâi dreptunghiul ei, ca nu cumva să ne scape figura ce a fost prinsă În capcană: (Atenție! Se scanează desenul de la pagina 10!) e dintr-un material de o calitate nu tocmai bună, tăiată Însă cu gust pe margine; fondul este de un alb orbitor, e mult soare În poza asta, deși nu se vede În ce moment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la plic. Îl luă În mână. Îl Întoarse. Îl aruncă. Rămase așa indecis privind o fotografie din vitrina cu cărți. Ne apropiem și noi de vitrina cu cărți. Luăm fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând o siluetă; perspectiva statică o arată ca pe o figură desenată, o păpușă dansând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]