20,360 matches
-
închiriat), pentru o vreme, pe Șam Mendes. Dacă în American Beauty descoperi motive deja exploatate în cinema-ul de peste ocean ("criză familiei", "criză cuplului", "criză de vîrstă"), ele capătă, de astă dată, o prospețime și o forță expresiva uluitoare. În scenariul generos al tînărului Alan Ball, în miezul unei povești specific americane, regizorul a intuit o aură de universalitate și, poate, un secret resort cehovian: "Nu știam nimic despre viața americană -, zice regizorul englez. Dar m-am gîndit la Schlesinger, cu
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
douăzeci de ani de la cîștigătorul Ordinary People (Oameni obișnuiți, debutul regizoral al lui Robert Redford), Oscarurile 2000 ar putea fi cucerite, din nou, de un film al oamenilor obișnuiți. Dar ce oameni! Dar ce film! American Beauty * Regia: Șam Mendes * Scenariul Alan Ball * Cu: Kevin Spacey, Annette Bening, Thora Birch, Wes Bentley, Mena Șuvari ș.a.
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
bancă. Nu ești cît ai în buzunar. Nu ești hainele tale"), filmul degenerează într-o odisee anarhistă - nihilistă - teroristă - paramilitară, cu un final de pseudo SF confuz și ieftin. Poate că în romanul lui Chuck Palahniuk, după care e scris scenariul, ecuația Dr. Jekyll - Mr. Hyde să fi fost rezolvată tulburător, dar pe ecran ea are ceva simplist, de "film american" care recurge, banal, la prefabricate. Senzația finală ar fi că această "cruciadă împotriva consumismului" (cf. Brad Pitt, la conferința de
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
s-a plasat în fruntea unor clasamente și a entuziasmat redacția "Première". Am citit chiar că ar fi un film care trebuie văzut, obligatoriu, de două ori! O singură dată e absolut suficient. Fight Club * USA 1999 * Regia David Fincher * Scenariul: Jim Uhls (după un roman de Chuck Palahniuk) * Cu: Brad Pitt, Edward Norton, Helena Bonham Carter, Meat Loaf * GFR Distribution.
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
și cu scopurile lor, o asociere între Muzeul Național de Artă și Dănilă Prepeleac, cel din povestea omonimă a lui Ion Creangă, ar părea, dacă nu suspectă de-a dreptul, cel puțin lipsită de rigoare sau extrasă direct dintr-un scenariu suprarealist cu tentă umoristică. în condițiile societății românești, însă, în care totul este răsturnat, realativ și fantasmatic, de un lirism spontan crescut pe tulpina unui amestec de absurd și grotesc, suspect ar fi ca această asociere să nu se facă
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
și toată energia asupra artei contemporane și s-a trensformat, așa cum am spus-o deja, în galerie curentă. într-un fel de Simeză supradimensionată fizic și moral. Punga lui Dănilă Prepeleac, cea care consfințește magnific eșecul bunului-simț din pricina supralicitării unui scenariu - pe jumătate viclean, pe jumătate absurd - conform căruia obiectele schimbate mecanic pot fi socotite drept compatibile și, în absolut, într-un spațiu axiologic și moral, echivalează aici cu această singură nișă care i-a mai rămas muzeului, după un lung
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
slalomul criticii conjuncturale și al istorigrafiei romanțate. Apropo de romanțat, e incredibil cîtă materie "romanescă" închide în ea istoria filmului românesc, (încă) de la începuturile ei: incendii devastatoare, pelicule distruse, conflicte, procese, căderi, figuri romantice, morți premature - totul ca pentru un scenariu telenovelistic de groază și rîs. Perioadele filmului românesc sînt mereu nenorocoase și, parcă, din ce în ce mai nenorocoase, culminînd cu anii '50, care oferă o materie extraordinară în amestecul lor de cruzime și picanterie. E drept că nici cu anii '40 nu ne
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
nu ne dați filme românești? Ne e dor de filme românești!...") Alte pagini ale istoriei aruncă, indirect, o lumină mustrătoare spre actualitatea noastră cinematografică. Aflăm că, în anii '30-'40, din comisia de înființare a ONC sau din comisia de scenarii făceau parte nume ilustre: Al. Rosetti, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Victor Ion Popa! Asistăm, așadar, la un "racord al cinematografiei cu valorile de vîrf ale culturii românești". Această legătură a intelectualilor de mare prestigiu cu cinematografia s-
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
Popa! Asistăm, așadar, la un "racord al cinematografiei cu valorile de vîrf ale culturii românești". Această legătură a intelectualilor de mare prestigiu cu cinematografia s-a rarefiat, pe drum (nu putem scrie cine făcea parte anul trecut din "comisia de scenarii", pentru că, prin comparație, s-ar înroși hîrtia de rușine). Publicistica de film oferă, în carte, povestea unei serii de momente ingrate. De pildă, momentul în care dictatura regală, a lui Carol II-lea, a dus la desființarea unor publicații și
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
ale lui Călinescu, sugerînd "inaptitudinea funciară a sistemului nou instalat, în percepția culturii și a creativității": "...Ce interes acordă concepția materialistă noțiunilor de talent și geniu"...?) Tot în anii '50, la un alt capitol pîndit de nenoroc al filmului românesc (scenariul), "începe epoca scenariștilor omnipotenți, scenariștii nomenclaturii, care își vor face, timp de decenii, din filmul de epocă și istoric fieful lor tematic și de gen". Din păcate, inexplicabil, autorul se abține aici (sau se ferește) să dea nume. Apropo de
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
în formă ilizibilă". După care urmează o trimitere la Addenda volumului, foarte (chiar prea) bogată, în care aflăm că personajul cu pricina e nimeni altcineva decît... Valerian Sava, într-un atac la propria persoană! Anii '50 inaugurează și infernul "îmbunătățirii" scenariului inițial de o mașinărie cu cenzori (plus, pe atunci, consilierii sovietici). Așa cum declara un regizor oportunist, într-un ziar al vremii, cu un umor involuntar: "Un colectiv de mai mulți tovarăși a ajutat cu multă căldură și pricepere la realizarea
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
inițial de o mașinărie cu cenzori (plus, pe atunci, consilierii sovietici). Așa cum declara un regizor oportunist, într-un ziar al vremii, cu un umor involuntar: "Un colectiv de mai mulți tovarăși a ajutat cu multă căldură și pricepere la realizarea scenariului!"... Istoria cinematografiei socialiste poate fi văzută și ca o hărțuire continuă, reciprocă, între regizorii de talent (cîți au fost) și eternul "colectiv de mai mulți tovarăși"... Și tot în anii '50, prin Victor Iliu și Liviu Ciulei, începe, zice autorul
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
barda, nici nu-și face harakiri, în schimb cultivă o nostalgie constructivă și scrie o carte luminoasă, cartea-joc a unui supraviețuitor fascinat de liniștea adîncurilor, dar care refuză "să se dea la fund", și continuă să filmeze, în cuvinte, un scenariu care amestecă, atașant, Morții cu Viii, Urîtul cu Frumosul, Obiectivul cu Subiectivul. Titlul noii cărți la care filmează acum Sergiu Huzum sună așa: Chipuri amintite sau amintiri închipuite...
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
e cu nimic mai prejos decît Gwyneth. Și mă opresc aici, pentru a nu fi acuzat că trag spuza pe turta lui Seven. Deși filmat în condiții remarcabile (pe întuneric și pe o ploaie continue, chit că artificiale!), pe un scenariu care nu trage linia ferm între Bine și Rău, debutul lui Mikael Salomon nu are nici pe departe forța lui David Fincher. Este un film-catastrofă ca la carte (trecut în contul angoasei Sfîrșitului), tensionant, dar și amuzant, mai aproape însă
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
totul altă mînă: e un film sobru și pasionant, impecabil jucat (de Travolta, James Woods și, mai ales, de Madeleine Stowe), ținut din scurt și deloc sedus de farafastîcurile de montaj și pretențiile filozofarde din Con Air. Servit de un scenariu (consemnat de veteranul William Goldman) care, de astă-dată, nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I. Jane: un acid comentariu asupra poziției femeii în armată, turnat sub forma unei "costume
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
relatării nu exclude explorarea zonelor erogene ale limbajului ce atinge cota cinismului misogin la George Cușnarencu. Sigur, există evaziune din deviații, derapaj și obsesiile prezentului în bucle temporale SF (Ovidiu Bufnilă sau Mihail Gălățanu), în erotodemonie de tip claustral, în scenarii thriller. Nu lipsește autoterapia ironică, virilă, monologul semiserios, aproape detașat, aproape disperat ce motivează povestirea regretatului Mircea Nedelciu, "Alienum est", cu final amânat. Un picarro al damnațiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reținere în al
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
sine în dimensiunea fantastică, misterioasă este strategia narativă ce-i convine lui Radu Țuculescu. Erotică și totodată mistică, inițierea alesului are loc ca posesiune și lustrație totodată. Între real și ireal, printre minele ambiguității operează Dumitru Ungureanu ce oferă un scenariu de seducție homosexuală cu final terifiant. Insinuare, travestire, rocambolești jocuri de-a masacru, tonalități baroce, sintagme concettiste, totul pentru captivarea și vertijul cititorului postmodern. Ce gustă atrocitatea și imoralismul acestor autori, deciși să-și "vândă" cu orice preț povestirile. Conștienți
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
exegeză. Așteptam filmul din 1976 al lui Jean Petrovici ca pe un clasic al genului, ca pe referința peste care nu se poate trece. Așa se vorbea despre el. Am avut parte de o aiuritoare deziluzie. Mihai Eminescu, cu un scenariu semnat de Vasile Nicolescu, reprezintă unul dintre actele cele mai banale ale recuperării în cămara de argumente ideologice a numelui marelui poet. Aflu, totuși, mai pe la începuturi, amănuntul interesant că țăranii l-au zugrăvit pe poet printre sfinții de pe pereții
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
o bere, abandonându-și invitații în sala de proiecții. Revin la o normalitate estetică și discursivă o dată cu documentarul Eminescu - Truda întru cuvânt de Anca și Laurențiu Damian, din care se pot desprinde unele sugestii de perspectivă și de tehnică a scenariului. Urmează apoi câteva fragmente din filmul artistic Un bulgăre de humă de Nicolae Mărgineanu (1989), scenariul Nicolae Mărgineanu și Mircea Radu Iacoban. Îmi reține atenția o umbră chinezească din profil a lui Eminescu (Adrian Pintea) în penumbra unei încăperi, de
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
o dată cu documentarul Eminescu - Truda întru cuvânt de Anca și Laurențiu Damian, din care se pot desprinde unele sugestii de perspectivă și de tehnică a scenariului. Urmează apoi câteva fragmente din filmul artistic Un bulgăre de humă de Nicolae Mărgineanu (1989), scenariul Nicolae Mărgineanu și Mircea Radu Iacoban. Îmi reține atenția o umbră chinezească din profil a lui Eminescu (Adrian Pintea) în penumbra unei încăperi, de o frumusețe plastică. Mai există, după știința mea, un film din 1914 al lui Octav Minar
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
de Grid Modorcea; filmul pentru televiziune Insula lui Euthanasius de George Bușecan, destul de complex, dar din care, poate din vina mea, n-am înțeles mare lucru; precum și o ecranizare a Luceafărului, începută promițător ca imagine și continuată lamentabil la nivelul scenariului, difuzată aniversar acum câțiva ani la TVR, în spiritul unei emisiuni rutinate, de montat în grabă din imagini destul de disparate. Lista nu se încheie, foarte probabil, aici, dar titlurile citate o epuizează, înclin să cred, în cea mai mare parte
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
al ex-sovieticilor în criză iugoslavă reprezintă pentru noi, românii, un factor de îngrijorare, si nu unul de bucurie. Și asta nu pentru că n-am dori - cât mai repede - ca în Iugoslavia să înceteze războiul. Dimpotrivă. Nu sunt un amator de scenarii catastrofice, insă dezinvoltura cu care dl Cernomîrdin a preluat inițiativa negocierilor de pace cred că ascunde niscaiva înțelegeri secrete, nu tocmai favorabile nouă. Sigur că la mijloc sunt banii Occidentului, dar asta nu poate fi totul: banii ar fi curs
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
și a caror opera trebuie să fie "injuriata" și "demolată". Dl Breban a intrat în posesia listei cu pricina, pe care d-sa s-ar afla în compania lui E. Simion, Valeriu Cristea, Marin Sorescu, D. Tepeneag, Fănus Neagu. Sumbrul scenariu ne-ar fi aruncat în brațele disperării pînă și pe noi, cei de la România literară, care habar n-aveam de faptul că sîntem, și în ce hal, manipulați (însă ignoranța nu-i o scuză), dacă dl Breban n-ar fi
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
ce subminează ordinea birocratica, anticipând ravagiile produse de Woland și tovărășii săi în Maestrul și Margareta. Totul se pierde într-un foc de artificii, lupta finală a tovarășului Korotkov cu demonii având un aer de apocalipsa bufa. Ouăle fatale preiau scenariul narativ și ingredientele familiare ale literaturii de anticipație, de la "rază vieții" accelerând miraculos evoluția până la proliferarea fapturilor gigantice în maniera wellsiană. Profesorul Persikov e primul dintre demiurgii bulgakovieni și cel mai nefericit - un "viceversa" caragialian minează fatal bunele intenții și
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
fundamentul unei surse literare (Lolita - Nabokov, 2001 - A.C. Clark, Portocala mecanică - Burgess, Shining - Stephen King, Barry Lindon - Thackeray). Scenarista de la terifiantul Shining, Diane Johnson, povestea, într-un interviu, cît de perfecționist, de meticulos, de muncitor era Kubrick, în scrierea unui scenariu, cum răscolea biblioteci întregi pentru un detaliu, cum, pentru Shining, aveau lungi discuții în care îl amestecau pe Freud cu românul gotic victorian... Parafrazînd vorbele unui celebru critic, s-ar putea alege cel mai potrivit epitaf pentru Stanley Kubrick: "Nimic
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]