982 matches
-
lui idee i se părea rodnică și folositoare, ba chiar foarte urgentă. Dar din receptor urca iarăși aceeași tăcere. Fima simți totuși că această tăcere era mai puțin adâncă decât noaptea trecută: un fel de foșnet slab, intermitent, ca un scrâșnit din dinți, se auzea estompat. Ca un oftat din rărunchi. Fima diagnostică astfel primele semne vagi de viață, Începutul reanimării aparatului. Era convins că telefonul nu-și pierduse viața, doar căzuse Într-un fel de leșin adânc și iată, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Din pricina ei cobor din pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu trena albă a foilor lungi, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Părea cel mai neîmpăcat cu soarta. Ochii lui, ca două puncte de cărbune, îi jucau neastâmpărați, ori de câte ori nevasta îi aducea de mâncare. Atunci femeia îi strecura și un bilețel, ori îi șoptea ceva. Părea nemulțumit de veste, și de necaz, scrâșnea din dinți, mușcându-și buza de jos până la sânge. Atunci îi jucau mușchii maxilarelor și urechile mici i se mișcau de jos în sus. Mai venea pe la noi și paznicul, om de-al nostru, rămas pe loc la declararea războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e de datoria noastră să le refuzăm această satisfacție, să luptăm Împotriva lor. Când vom fi morți, când nu ne vom mai putea apăra, se vor iți cu antenele fremătând, cu mandibulele scrâșnind. Mai bine să nu găsească nimic, decât pământul pârjolit. Cenușa. Fenimore Își continuă plimbarea, Într-o tăcere meditativă. — Văd că subiectul te pasionează, Henry, spuse ea Într-un târziu. — Așa e. — Și ți-ai pregătit discursul pentru a mă convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bănuia că-s îngropați oameni. Treaz ori visând: încă mai tropăi pe drumuri printre rămășițe de ziduri, mă opresc, de parcă aș încerca să caut un loc din care să văd mai bine, suit pe un munte de moloz, și încă scrâșnesc din dinți, fiindcă în aer plutește praful de piatră și de mortar... Mama camaradului meu, o persoană cu aer de nevăstuică și cu părul coafat, negru-albăstrui, vopsit sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung, suspină ca din obișnuință, scrâșni din dinți brusc și fără vreun motiv aparent, devenind astfel, din perspectiva viitorului romancier, potrivit pentru personajul numit „scrâșnitorul“ și, pe când trenul intra în gara Zoologischer Garten, mă invită, parcă într-o doară, să înnoptez în atelierul lui din Grunewalderstraße
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
viteza s-a oprit brusc, după douăjpatru dă minuți; mandea transpiram ca să Înțeleg și anche din cauza la gloata nesfârșită care furnică pântre tot mai multe automotoare, care nu lăsa mijlocu nostru dă locomoție să facă practic nici un pas. Camionagiu a scrâșnit lozinca „Jos, ageamiilor!“ ș-am și coborât la crucea lu Tacuari cu Belgrano. Când am trecut dă două sau trei cvartale, s-a pus pă tapet chestia: gâtița ne iera secetă dă uscată și cerea udătură. Depozitu și dughiana dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la pericoluri, a dat napoi și toți ne-am făcutără evantai, lăsând dăschis locu cât juma dă cerc, da fără orificiu dă ieșire, pencă gagiii stătea dă la un zid la altu. Toți mugeam ca pavilionu cu urși și ne scrâșneam dân dinți, da lu camionagiu, care nu-i scapă nici un fir dă păr În supă, i-a tremurat sufletu că mai mult sau mai puțin dă unu Își făcea in mente planu lui dă cum să să evade. Ș-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cinci dolari, se răzgândi și scoase una de douăzeci. — Mulțumesc, domnilor și ședere bună pe fundul oceanului, zise pilotul. Motoarele electrice porniră din nou. Coborârea continua. Apa era Întunecată. — Adâncimea: o sută cincizeci de metri, anunță pilotul. Jumătatea distanței. Submarinul scrâșni asurzitor, apoi emise mai multe pocnituri zgomotoase. Norman tresări surprins. — Este reglarea presiunii normale. Nici o problemă, domnule, Îl liniști pilotul. — Aha, făcu Norman, ștergându-și sudoarea cu mâneca. Interiorul submarinului părea acum mult mai strâmt, iar pereții parcă erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Parc-ați fi o pereche de șobolani, le comunică Barnes cu satisfacție. Ted Își Îndreptă privirea spre difuzor și guiță ceva. Dacă vreți să vorbiți, folosiți laringofonul. Îl găsiți În dulăpiorul de sub bancă. Norman găsi dulăpiorul și-l deschise. Metalul scrâșni puternic, ca o cretă pe tablă. Toate sunetele din incintă erau ascuțite. În dulăpior văzu două pernițe negre din plastic cu curele pentru gât. — Treceți-le pe după gât. Așezați pernițele la baza gâtului. OK, spuse Ted și tresări surprins. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trăiesc o spaimă similară cu alarma care m-a paralizat cînd am văzut un urs sălbatic atacînd cu furie și forță strivitoare o femeie. Sau văzînd oamenii lovindu-se între ei, mutilîndu-se. Spaima din fața naturii turbate în cutremur. Zidurile dansînd, scrîșnind, pulverizînd tencuiala. Uruitura de iad horcăită de adîncuri, unghiurile clătinîndu-se. E moartea izbindu-te acolo unde nu te aștepți. În liniștea somnului tău și al copiilor tăi. În poligonul de sprijin. Și tot în mine, iată tentația surdă care apare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a mă reîntoarce. E fericirea mea nepremeditată. Asta-i ceva sacru, înțelegi?“ „-Cum reușești însă să mai surîzi cînd știi că asta nu se va întîmpla niciodată? Cum îți mai vezi fericirea?“ V. tînăr închid ochii stîngîndu-i cu putere și scrîșnesc din dinți ca să mai pot, cumva, zîmbi. Îi răspund: „-Să mergi pe stradă și să saluți lichele, să-ți scoți nevasta la mititei și bere, să te exciți, să te îmbeți din cînd în cînd doar ca să fii aidoma lumii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
împăcare? m-a întrebat mama albă la față și cu ochii mari de îngrijorare. Nimic! am izbucnit eu stârnind un nou acces de plâns din partea lui Kate, care era ținută în brațe de o Anna arătând tare oropsită. —Împăcare! a scrâșnit Helen. Doar nu l-ai primi înapoi, nu? Nu după ce te-a tratat cum te-a tratat! —Nu asta e problema! m-am smiorcăit eu. Voiam ca măcar să am posibilitatea să aleg. Voiam să pot să-i spun să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am spus încet. —Salutări lui Kate, a zis el. — Am să-i transmit. Iar noi ne vedem curând. Da, ne vedem curând. Capitolul treizeci și unutc "Capitolul treizeci și unu" — Deci când pleci? m-a întrebat mama. —Pleci? a scrâșnit Helen. Da, am îngăimat eu, conștientă că în ochii lui Helen eram îngrozitor de slabă și de jalnică. Cred c-ai înnebunit, a exclamat ea. —Dar, Helen, nu înțelegi... m-am străduit eu să-i explic. N-a fost vina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte, pe jos, era pietriș acoperit cu crenguțe, cocoloașe de hîrtie și sticle goale de vin - care ar fi scîrțîit și ar fi scrîșnit sub tălpi și sub pneurile unei mașini. Nu exista decît o cale de acces - drumul pe care venise el cu mașina, așa că indivizii trimiși În recunoaștere ar fi trebuit să calce cu mare băgare de seamă ca să-l poată lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În el. Ciudatul s-a aruncat sub un Studebaker model ’46. Jack a mușcat din ciment, rugîndu-se din toate puterile. Un glonte i-a sfîșiat umărul; altul i-a zgîriat picioarele. S-a tîrÎt sub mașină. O mulțime de cauciucuri scrîșneau; o mulțime de oameni strigau. A venit o ambulanță. L-a urcat pe targă o femeie ajutor de șerif, o lesbiană. Sirene, un pat de spital, un doctor și lesbiana vorbind În șoaptă despre drogurile din corpul lui -fapt confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să scape de gust, se ridică, Îi reveni vederea, dar ca prin ceață - Bobby Inge se făcuse nevăzut. Fugi afară. Nici urmă de Bobby pe trotuar, dar o mașină acceleră, scrîșnind din pneuri. Iar mașina lui era la două cvartale distanță. Băutura Îl asalta cu brutalitate. Jack traversă strada pînă la o benzinărie. Intră la toaletă și-și aruncă haina la coșul de gunoi. Se spălă pe față, Își năclăi cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
câini și pipe; și glasurile femeilor și bărbaților pe care Andrei Vlădescu nici nu se mai străduia să le identifice și să le imagineze în mișcările lor de acum, în acel spațiu de dincolo de ușă, înecat în lumină și muzică. Scrâșnea din dinți, îndoindu-se și mai mult, respirând rar, simțindu-și cămașa jilavă și fruntea îmbrobonată de o sudoare rece și gândindu-se: nu mi-e numai rău, nu e numai durerea, dracu’ s-o ia, sunt obosit, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mezeluri deschise și duminica. Serpentinele au continuat până la Flaine, o stațiune nouă, ultraelegantă și înzăpezită. Au urcat cu telefericul încă o mie de metri sau mai mult. Erau sus, nu cel mai sus, dar foarte sus. Zăpada strălucea, scânteia, fierbea, scrâșnind sub tălpile schiorilor, ardea ochii. Nori albi se fugăreau la mare înălțime. Și dintr-odată s-a dezvelit dintre ei, în față, departe, dincolo de crestele înzăpezite, înalt, sobru, majestuos, aristocratic, impunător, sălbatic, masiv, copleșitor, Muntele. Vârful Mont Blanc. Zăpada ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minut jumate, dar părea deja o veșnicie, și când trenul a început să se târască din nou pe șine, pe toate fețele se citea clar un sentiment de ușurare. Dar n-a durat mult. După doar câteva secunde, frânele au scrâșnit din nou și de data asta metroul s-a oprit hotărât cu o zgâlțâitură, creînd senzația cumplită că ăsta era sfârșitul. Imediat parcă nu s-a mai auzit nimic, în afară de șuieratul unui walkman mai departe în vagon, care răsună tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o clipă, închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea în urcuș, iar fetița zise: - Mai încet tăticule, ai sâ obosăști! El îi zâmbi și grăbi pasul. Nu mai simțea nicio povară. Primise puteri noi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
șlefuit de pe dric și Îl transferară pe un cărucior de transport manevrat de personalul cimitirului. Precedat de reverendul Davis, vicarul cel palid și zelos al bisericii anglicane, căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească din dinți. Părea stînjenit și tulburat, ca și cum Îi făcea cumva responsabili pe cei prezenți de moartea tinerei suedeze. Zgomot de tocuri Înalte bocănind nesigur pe solul pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cuiva din casă, a doua zi. îmi și imaginam scena: sânge șiroind abundent dintr-o venă tăiată, gemete de durere, mașina Salvării... După ce am strâns, m-am descălțat și am pășit cu tălpile goale prin bucătărie, cu ochii închiși și scrâșnind din dinți, ca să verific pe pielea mea (de pe tălpi) că n-am scăpat nici un ciob. Apoi am ieșit, am închis ușa și am stins lumina, să nu mai intru în bucătărie, din neatenție, stârnind mai știu eu ce altă dandana
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]