4,125 matches
-
face cu două perspective aproape neutre. Istoria există independent de Eugenia Ionescu. Un tip aparte de smerenie“. Și iată cum în miezul literaturii lui Sorin Stoica descoperim, cu plăcută surprindere, o fibră morală de cea mai bună calitate, care modelează scriitura după chipul și asemănarea omului, în spiritul toleranței și al bunului-simț („aberațiile“ din volumul de față nu-s deloc... aberante!). Ca să nu mai vorbim de sinceritatea cuceritoare a mărturisirilor scăpate adesea de sub control (să fie la mijloc doar o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
imposibil să beștelească pe cineva. Cutare e... și te-așteptai să se dezlănțuie niște îngrozitoare înjurături de mamă, te așteptai la un întreg potop de invective. Cutare are un comportament nu tocmai potrivit, își încheia eufemistic fraza profesorul meu. O scriitură fără resentimente descoperim în jurnal. Nu veniseră anii în care Mitică Dragomir să rostească o frază absulut fabuloasă: „Deși nu sunt răzbunător, l-am urmărit pe unu’ timp de 30 de ani până l-am prins cu ceva compromițător“. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
original o epopee a satului natal, văzut când din perspectiva copilăriei, când din cea a maturității. Toate textele contribuie la acest amplu edificiu, amplificat afectiv. Colajul lor este veridic. „Aurica” - continuă tonul moralizator, apologetic, misionar, care, de altfel caracterizează întreaga scriitură. Scenele de viață surprinse sunt pline de învățăminte. De exemplu, toate au un timp potrivit, al lor, deoarece „e bine să se facă toate la timpul lor”, însă, cu voia lui Dumnezeu, căci „toate stau doar în mâna lui Dumnezeu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cardiacă, într-un spital din capitala Franței. Pe 10 aprilie 1951, la Paris ploua mărunt, bacovian. Funeraliile au căzut în sarcina Ambasadei Iranului... „Pentru a fabrica un automobil, în zilele noastre, trebuie să construim mai întâi o căruță? Învățarea principiilor scriiturii e o afacere personală. Eu pot numai să o introduc într-o lume la care nu are acces. Și, pentru asta, cu atât mai bine dacă sunt în măsură să-i aduc ultimul strigăt în literatură. Necesar este a citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din perioada interbelică (îmi vine în minte Camil Petrescu). Ele aparțin lui Sadegh Hedayat și sunt spuse într-o discuție cu unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane și imposibilitatea desprinderii din ea a unor noi forme artistice, Sadegh Hedayat lansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lacrimi” (p.201). Ca și compatriotul nostru Caragiale, ghinionist În seara premierelor pieselor sale, Flaubert va face teatru În viață. Dacă Însă Ion Luca a avut parte, ulterior, de succese scenice autentice, autorul Doamnei Bovary se va resemna să exerseze scriitura cu voce tare a lui Roland Barthes sau teatrul crud al scriiturii”p.205). În final, după ce elucidează chestiunea bovarică În literatură, cum ne și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii și concepții regizorale
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pieselor sale, Flaubert va face teatru În viață. Dacă Însă Ion Luca a avut parte, ulterior, de succese scenice autentice, autorul Doamnei Bovary se va resemna să exerseze scriitura cu voce tare a lui Roland Barthes sau teatrul crud al scriiturii”p.205). În final, după ce elucidează chestiunea bovarică În literatură, cum ne și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii și concepții regizorale ale unor mari practicieni precum Jouvet, Artaud, Barba, Grotowski, Brook ș.a. Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
niște personalități incomode, neadaptate la noile marșuri mobilizatoare, spunând în continuare nu, chiar dacă într-un mod mai nuanțat. Absurdistan, volumul de publicistică al lui Dorin Tudoran, reprezintă o astfel de corecție, pe cât de usturătoare moral, pe atât de expresivă ca scriitură. Avem de-a face cu un polemist excepțional, retranșat însă în texte de factură analitică, în pertinența și acuitatea acestora. Calificativele-imagini, atât de pregnante și de dragi polemiștilor, sunt rărite, în favoarea demonstrațiilor laborioase, cu o argumentație solidă și cu mai
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
și Kawabata Iolanda Malamen se îndepărtează de experimentalismul prozelor sale poematice, construite pe principii muzicale sau plecând de la pictură. Mișcarea epică se dovedește totuși sumară, descrierea și realizarea de tablouri, unele de o mare expresivitate picturală, precum și calitatea artistică a scriiturii rămânând punctul forte al autoarei. Caracterizarea formulei prozastice a japonezului Yasunari Kawabata nu este introdusă gratuit, putând funcționa ca un adecvat auto-comentariu critic: "Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune, și o reducere extremă a problematicii la cîteva
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
râzând ca altădată. Tresărea întotdeauna când vedea pe cineva cu părul roșcat ca al ei... Iarna la Constanța. Mergea la cafeneaua franțuzească. Singur de astă dată. Câteva mese stinghere, afișe de cinema din anii '60. Alb și roșu" (p. 52). Scriitura Irinei Egli este una minimalistă. Fraza este scurtă, sacadată, adesea eliptică. Un scris spasmodic, în consonanță cu deruta existențială a Andei, obsedată continuu de ideea că este urmărită de o forță neștiută. Această scriitură "pragmatică", lipsită de zorzoane stilistice inutile
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
60. Alb și roșu" (p. 52). Scriitura Irinei Egli este una minimalistă. Fraza este scurtă, sacadată, adesea eliptică. Un scris spasmodic, în consonanță cu deruta existențială a Andei, obsedată continuu de ideea că este urmărită de o forță neștiută. Această scriitură "pragmatică", lipsită de zorzoane stilistice inutile și de ambiția analizei conferă romanului ritm, forță și credibilitate. Romanul Irinei Egli se citește, realmente cu sufletul la gură. Scriitoarea are capacitatea rară de a creiona, din doar câteva vorbe, toată drama unor
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
tot." (pag. 66) Să vă mai spun oare că întreaga arhivă de clișee fotografice e una developată strict în mintea personajului și că - iertați-mi referința nițel cam previzibilă - imaginile au gust și miros asemenea madeleinelor proustiene ? Sau că, adăugată scriiturii precise a Tatianei Dragomir, această găselniță a fotogramei, fără prea mari sclipiri și - la rigoare - neglijabilă, se transformă într-o apreciabilă abilitate prozastică ? Încercarea pomenită în titlu e una din care Fotogramele ies cu bine. În termenii debutului - de care
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
În dialog cu Gabriela Adameșteanu, 22, anul XIII (632), nr. 16 (16 aprilie - 22 aprilie 2002) 5 Povestea Marelui Brigand (...) oferă cititorului o surpriză ce ține de domeniul excepționalului. O dublă performanță, construcția epică de anvergură și altitudinea intelectuală a scriiturii, realizează Petru Cimpoeșu prin acest roman, riscînd să-și eclipseze cam toate cărțile de pînă acum, Începînd cu Amintiri din provincie (1983), Firesc (1985) și terminînd cu Erou fără voie (1994), Un regat pentru o muscă (1995). Un roman În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă În toți porii partiturii. GEO VASILE, Grefierul și victima, În revista Contemporanul ideea europeană, nr. 44, 16 noiembrie 2000 ...m-am lăsat și eu furat de spectacolul ei spumos, Încîntător la toate nivelele: al scriiturii vii, agile, spirituale ca puține altele, al perspectivei ucigător-ironice, prin care sunt căutate și surprinse personajele, relațiile dintre ele, fondul lor uman demonizat, umil, inocent, cumva dostoievskian, cel al Înglodării În patimi și păcate mărunte, dar deopotrivă și cel al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fie nu prezentau pentru mine un interes formal destul de puternic, iar schema cărții era oricum destul de încărcată și nu voiam s-o extind. (De pildă, de câte ori nu m-am gândit: de ce eul narator trebuie să fie întotdeauna un bărbat? Și scriitura „feminină“? Dar există oare o scriitură „feminină“? S-ar putea imagina oare, pentru fiecare exemplu de roman „masculin“, un „feminin“ corespunzător?) Să spunem atunci că în cartea mea posibilul nu este posibilul în absolut, ci posibilul pentru mine. Și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
interes formal destul de puternic, iar schema cărții era oricum destul de încărcată și nu voiam s-o extind. (De pildă, de câte ori nu m-am gândit: de ce eul narator trebuie să fie întotdeauna un bărbat? Și scriitura „feminină“? Dar există oare o scriitură „feminină“? S-ar putea imagina oare, pentru fiecare exemplu de roman „masculin“, un „feminin“ corespunzător?) Să spunem atunci că în cartea mea posibilul nu este posibilul în absolut, ci posibilul pentru mine. Și nici măcar tot posibilul pentru mine; așa, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă gândesc la materia cărții pe care o voi scrie ca ceva existent deja: gânduri deja gândite, dialoguri deja pronunțate, povești deja întâmplate, locuri și ambianțe văzute; cartea n-ar trebui să fie altceva decât echivalentul lumii nescrise, traduse în scriitură. Alteori, însă, mi se pare că între cartea ce trebuie scrisă și lucrurile existente se poate stabili numai un fel de complementaritate: cartea ar trebui să fie echivalentul scris al lumii nescrise; materia ei ar trebui să fie ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tentația să copiez tot romanul Crimă și pedeapsă. Pentru o clipă, mi se pare că pricep sensul și fascinația unei vocații de neconceput astăzi: cea de copist. Copistul trăia concomitent în două dimensiuni temporale, cea a lecturii și cea a scriiturii; putea să scrie fără angoasa golului ce se deschide dinaintea peniței și să citească fără angoasa că actul său nu se va concretiza în vreun obiect material. A venit să mă caute un ins care spune că e traducătorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care să le scrie... Aș dori să vă pot observa în timp ce scrieți, pentru a verifica dacă e chiar așa... Simt un junghi dureros. Pentru femeia asta nu sunt altceva decât o energie grafică impersonală, gata să transporte din inexprimat în scriitură o lume imaginară, care există independent de mine. Doamne ferește să afle că nu-mi mai rămâne nimic din ce crede ea: nici energia expresivă, nici ceva de exprimat. — Ce crezi că poți vedea? Nu pot să scriu dacă cineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel de mașină de scris, care, cu viteza unei mitraliere, o acoperă cu majuscule reci. — Atunci, dacă îmi permiteți, voi profita să iau capitolele ce-mi mai rămân de citit, spui tu, atingând cu o mângâiere tremurată fluviul dens al scriiturii, în care recunoști proza care ți-a însoțit orele tale de deținut. — Cum doriți, spune ofițerul, vă las cu Sheila, care va insera programul de care avem nevoie. Cititorule, ai regăsit cartea pe care o căutai; acum vei putea relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și desface cureaua de la pantaloni, să mai dea ceva spațiu scriiturii. Bă Bulă, ascultă aici... ai geniu... să-ți fie clar, ge-ni-u... Te lasă mut ăsta micu’, ai? A rămas în niște boxeri cu drăcușori ce-și înfig furcile în baloane în formă de fese. - A, ăștia-s din Germania... mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban Foarță", m-am amuzat să-i răspund. Geaba i-am vorbit de barthesianul effet du réel ("Bagă de seamă, Fluturel, Efect de real e titlul cărții".), de regimul als ob al scriiturii. Geaba l-am trimis la Hans Vaihinger: Die Welt als ob. Geaba i-am spus că orice ouctor****** de text trebuie să funcționeze ca și cum. Regula jocului e să fii oricine. Să poți fi oricine! Ia mai lasă-mă cu naratologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lîngă răutăți, ofense, împunsături ("Nu citesc decît clasici", cu variantele: "Nu citesc romane" și "Pe contemporanii mei îi citesc pe sărite"), veneau și destule încurajări. Primele, aprecierile "magdanime" ale bunei mele prietene: "Bravo, Iordana, e un puzzle de efecte de scriitură. Mi-au plăcut și vultureala, și visătoreala ta. Dar ai grijă: intră în rețeta succesului să-ți împarți cartea la critici, nu la prieteni". La critici? După un salon de carte organizat la Centrul de librării, m-au chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-l depunea repede lângă suratele lui între cutele portofelului. Cu scrisul lui inform, iliterat, Santiago îi spunea mereu același lucru, însă mereu cu alte cuvinte. Ca și cum același lucru ar putea fi exprimat într-o mie de moduri și fiecare scriitură nouă îi producea o satisfacție la fel de mare sau poate una din ce în ce mai puternică. Santiago vroia doar să știe dacă și ea are aceleași simțăminte vizavi de el, nimic altceva nu a propus vreodată sau nu a cerut. Ca și cum el nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]