58,131 matches
-
fuzzy domină materia epică. Aceeași continuă întrepătrundere a planurilor temporale și spațiale, care face posibilă întîlnirea și comunicarea cvasi-onirică între personaje ce au trăit toată viața pe meridiane diferite, în epoci despărțite de secole sau milenii. Totul este posibil în scrisul lui Constantin Virgil Negoiță. Eroii biblici își fac simțită prezența în istoria omenirii sub chipul unor identități reale din cartea de istorie sau chiar sub cel al unor personaje fictive din marile romane ale literaturii universale. Existența omenirii, așa cum este
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
gîndit și produce revelații unor lectori suficient de experimentați pentru a putea să îi descifreze toate subtilitățile epice și, mai ales, tehnice. În mod paradoxal, însă, principalul handicap al prozatorului Constantin Stan este dat de propria sa inteligență. Există în scrisul acestui prozator (ca și la alți colegi ai săi de generație) o greu reprimabilă vocație a eseului în chiar corpul romanului, o excesivă preocupare pentru divagația savantă despre mecanismele scriiturii și pentru comentarea propriilor strategii și performanțe literare. Chiar dacă menține
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
de înfruntat, chiar dacă de natură complet diferită, puteau, la rigoare, să suporte comparația. Privațiunilor fizice ale cuceritorilor Vestului le-au corespuns privațiunile spirituale ale celor care au încercat să facă literatură într-o limbă involuată, fără alte tradiții în ale scrisului decît scrierile bisericești. Apoi, citind prima parte a binecunoscutului poem eminescian Epigonii, nu se poate să nu fii cuprins de admirație nostalgică în fața acestor idealiști, puțin naivi, puțin împiedicați, puțin ridicoli, dar care au defrișat drumul pe care au pășit
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
publicației cât și la capacitatea ei de a se fixa în "memoria activă a mai multor generații de cititori". Comentează apoi solida și foarte utila monografie consacrată Ramurilor de Florea Firan (Destinul unei reviste, 1905-1947), apărută de curând la editura Scrisul Românesc. Cronicarul se află și el în posesia unui exemplar din această impunătoare lucrare (598 p.) care cuprinde, printre altele, o antologie de texte publicate în Ramuri și bibliografia generală a revistei, sistematizată pe secțiuni. Monografia este dedicată primei serii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
celelalte volume de poezii (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare, 1958, Dor, 1963, În alb și negru, 1977) era inevitabil să nu rămână îndatorat clișeelor propagandistice și satirice ale realismului socialist. Poetul se reabilitează în volumele ulterioare: Îmblânzirea mașinii de scris (1988), Plimbătorul de purici (1992) sau Concert (1993). Antologia de poezie basarabeană realizată de Nicolae Leahu în 2004 la Editura Știința-Arc îl reține cu patru poeme, alături de poeții Valentin Roșca și Petru Zadnipru, din același contingent. E notabilă imaginea din
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
procesul Maniu; până în 1964 a fost prin principalele lagăre de exterminare aflate pe teritoriul Republicii Populare Române. Iată episodul de care vorbeam așa cum mi l-a povestit mie Camil Demetrescu; din nefericire el n-a apucat să-l pună în scris, astfel încât nu figurează în volumul de memorii publicat de Editura Enciclopedică. Cu siguranță însă există în arhiva fostei Securități material documentar pentru reconstituirea completă a unui episod ilustrativ pentru absurdul și tragicul sistem în care a fost scufundată România după
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
fie Caragiale "defectiv de transcendență", așa cum spune într-un loc Livius Ciocârlie despre sine?! Împotriva tuturor aparențelor, aș crede mai degrabă că o neliniște ontologică, privită fie și printr-o prismă a relativizării ironice, fundamentează chiar actul în sine al scrisului caragialean. Fizica, adică materia, constituie un dat pe care Caragiale îl înregistrează cu speranța de a-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
construiesc ca arhitecturi în virtual. E o dovadă în plus că pentru Caragiale nivelele acestea de înțelegere a realității, de unde se edifică perspectiva ironică a denunțării adevărului ca iluzie, constituie o miză majoră. În fond, dacă există o "ideologie" a scrisului caragialean, aici ar trebui ea căutată. Masca e emblema acestei pulverizări a rupturii dintre realitate și adevăr. Cu toate că e fascinat să observe înșelările adevărului de către fapte, Caragiale e atras, în fapt, de aceste coincidențe "mincinoase" care instituie un adevăr mai
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
se va auzi tot mai pregnant în viața publică românească. Atunci cînd tratează subiecte românești, el are însă tendința de a se coborî pe sine la un nivel care nu îi este propriu. Mult mai firesc și mai profitabil pentru scrisul său ar fi să păstreze și în articolele despre viața politică de la noi tonul elegant și serios din comentariile de politică externă. Eventual, să încerce să ia distanță de bibliotecă și să-și imagineze care ar putea fi reacțiile oamenilor
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
romantic te naști, iar clasic devii prin cultură), în timp ce suprarealismul ŕ la Magritte, cu stranii colaje vizuale executate cu precizie impersonală, se amestecă, prin variația laturii formale, cu "imnele" de transfigurată elevație ale lui Hölderlin. Sufletul este un palimpsest: "Șterg scrisul proaspăt și deodată iese / Alt scris, cu slove ciunte, neînțelese". Ce impact afectiv are ideea, cînd ne gîndim la copilul precoce, deja evocat, care învățase mai multe alfabete (elin, gotic, chirilic, latin și chiar arab) dintr-o curiozitate pur estetică
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
prin cultură), în timp ce suprarealismul ŕ la Magritte, cu stranii colaje vizuale executate cu precizie impersonală, se amestecă, prin variația laturii formale, cu "imnele" de transfigurată elevație ale lui Hölderlin. Sufletul este un palimpsest: "Șterg scrisul proaspăt și deodată iese / Alt scris, cu slove ciunte, neînțelese". Ce impact afectiv are ideea, cînd ne gîndim la copilul precoce, deja evocat, care învățase mai multe alfabete (elin, gotic, chirilic, latin și chiar arab) dintr-o curiozitate pur estetică, "pentru a le dibui tîlcul"! Dacă
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
pentru folosul sufletului și minții sale, căutând revista Apostrof din martie 2005. Este imposibil de rezumat atâta frumusețe, și este insuficientă o lectură fără reluare și fără repetată meditație și adâncire în textele contemporanilor noștri care parcă își spovedesc în scris, fiecare după puterea curajului său de a fi sincer cu sine, recunoscându-și de cele mai multe ori starea inconfortabilă de a se surprinde imperfect și neputincios în respectarea Decalogului, sau și numai unei singure porunci dumnezeiești de la rigoarea căreia alunecă, alunecăm
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
întâmplat și cu Casanova în Boemia. Am vrut să văd care era alternativa omului logic sau supracredincios al timpului nostru și l-am găsit în iluministul Casanova, personaj contradictoriu, care era, în același timp, și uman, și erudit, implicat în scris, în traducere și în poezie. Reușiți să refaceți cu succes atmosfera timpului în aceste romane. Are legătură cu latura dvs. poetică? Cred că e "channeling"... Mă las acolo și pur și simplu vine. Și Sibiul e din secolul al XVIII
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
lăcata n-are nici o jină"); reducerea africatelor transcrise prin ce, ci, ge, gi la fricativele ș, j (aișea, șine, "focu' fași fum", să-mpunje etc.), reducerea diftongului ea final la e deschis (știč, nu murč). Sînt trăsături doar parțial transpuse în scris; de altfel, gradele de deschidere intermediară - între ă și î, între e și i - le-ar putea nota doar dialectologii, cu semnele convenționale specifice. Ceva mai consecvent sînt înregistrate chiar de autor fenomenele transdialectale ale oralității populare (da, numa, finala
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
intelectuale ale maestrului își fac încă simțită prezența în disciplina vieții universitare sau în disputele de idei, aproape nimeni nu mai conștientizează sursa. Ceea ce, în fond, este chiar unul dintre pariurile majore ale criticului junimist. Nuanțat și inteligent, niciodată plicticos, scrisul lui Alexandru Dobrescu se citește cu mult folos și reală plăcere. Alexandru Dobrescu, Maiorescu și maiorescienii, Editura Albatros, București, 2004, 370 pag, 160 000 lei + TVA
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
e o victorie a vieții pe calea producției de artificial (cuvîntul artificial provine din cel de artă!), în timp ce "opera" tămăduitorului e o victorie a naturalului și, după caz, o corijare a artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în chip specific, tocmai aspectul comun al artei și medicinii pe care l-a evidențiat, dăruirea, slujirea aproapelui. Dl Zeletin încearcă a-și depăși demonia prezumțioasei afirmări proprii, a categoricei, intolerantei personalizări, lăsîndu-se pătruns de
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
pe care le are la îndemînă, mijloace care-și depășesc segregarea grație fiorului sacru indus de autor în plăsmuirile sale. La împlinirea a șapte decenii de viață, îl salutăm cu emoție ca pe una din figurile cele mai atașante ale scrisului românesc contemporan.
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
compunere școlărească, de tipul celor cu titlul Ce am făcut ăn vacanța de vară, obsesia invariabilă a primelor zile de studiu din ciclul primar, ăn perioada comunistă (nu știu ăn ce măsură acum lucrurile stau altfel). Iar comentariile acide la adresa scrisului lui Cezar Paul-Bădescu și interpretările aberante (de care nici acum nu este cu totul scutit) nu ar fi ăntărziat să apară. Cartea lui Cezar Paul-Bădescu este o desfătare pentru cei preocupați de naratologie. O delicatesă în acest sens este povestirea
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
pionier și diversele tipuri de șnururi și trese, inventarul minuțios al tipurilor de țigări existente pe piață ăn momentul ăn care eroul s-a apucat de fumat etc.) nu prin analiza retrospectivă a stărilor de spririt. Se poate vorbi ăn scrisul lui Cezar Paul-Bădescu din această carte de o manieră cvasi-behavioristă de rememorare a trecutului, fapt oarecum surprinzător cel puțin din perspectiva unui narator-adolescent care nu-și ascunde obsesia pentru scriitorii existențialiști și pentru opera lui Cioran. Eul-narativ se mulțumește să
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
să mă îndrept / nerăbdătoare spre dezastru sau îmi place să seduc dezastrul? / îmi place ce îmi place sau îmi place ce nu îmi place? ș.ț sunt o bătrână incertă. sunt un bătrân ce am devenit nerăbdător. / secretul meu este scrisul. nu sexul." (|l iau de mână pe Sergiu) Dacă până acum sexualul, cu întregul arsenal simbolic himenal, falic, masturbator etc., ținea de însăși esența traumei și, implicit, de impulsul scriptural, în aceste poezii carnalul și sexualul nu mai sunt afirmate
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
manipulare voluntară, așa cum Simțul ridicolului este o dureros de autentică transcriere a tragicei nesimultaneități dintre gând și faptă, a contrastului dintre acceptarea mincinoasă, mimată și afectivitatea stearpă, a abuliei personajului masculin ce acceptă involuntar și penibil jocul erotic neasumat, căci scrisul lui Teodor Mazilu luminează "exact acele zone profunde, marcate de prejudecăți, care nu sunt altceva decât frica de a fi tu însuți". Cea de-a doua ipostază a iubirii este iluzia îndrăgostirii în momentul proiectării imaginare asupra altei persoane a
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
semnificațiile concrete. Tot ce rămîne este o stare de confuzie și nesiguranță, o bîjbîială perpetuă în căutarea unor repere sigure și sentimentul că totul este posibil în bine, dar, mai ales, în rău. Noutatea adusă de Îngerul de la benzinărie în scrisul lui Cristian Teodorescu este dată de apariția în texte a unor elemente fantastice. În hiperrealismul cenușiu care caracterizează viața personajelor sale apare, la un moment dat o ruptură, o cădere în fantastic. De cele mai multe ori această zonă de fantastic se
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
Istoria literaturii române de la origini pănă în prezent a lui G. Călinescu... Dar viața zbuciumată de care a avut parte Alexandru Paleologu ia, totuși, o întorsătură favorabilă după 1964, cănd este eliberat prin decret de grațiere și se poate dedica scrisului. Are sentimentul că Providența ăl ajută, răscumpărător. Ajunge la o notorietate progresivă nu doar ca unul din intelectualii de frunte ai țării, ci și ca un punct de reper al opoziției anticomuniste (în pofida unei colaborări cu Securitatea, dar nu cumva
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
pierdut (Paralela 45, 2002), volumul compozit eseistico-memorialistic, a surprins nu atât prin ineditul formulei, dar, mai ales, prin rezultatul unui demers așteptat, practic, de toată lumea. Tinerii, a căror adolescență coincisese cu ultimii ani ai Epocii de aur, își aminteau, în scris, despre comunism, abordând eseistic teme, motive, cutume, personalități, literatură ș.a. lume dispărută este continuarea ultimei secvențe din volumul anterior, și anume cea care recupera liber, memorialistic, non-ficțional dar în viziuni personale atmosfera acelei perioade. Cartea se prezintă, încă de la început
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
unul ca miros, celălalt într-o manieră abstractă. Dar amândoi știu că, înaintea unei lumi mediocre sau a unei vieți ratate, le rămâne un al treilea suflu: vocile, vocile lor inimitabile. Iar literatura încetează atunci de a mai fi ceva scris și tipărit negru pe alb, ca să devină o lectură orală cu tonul și modul ei de a fi cântată...î Dar Iliada și Odiseia... precum și celelalte epopei ale omenirii nu au fost mai întâi voci,... oralități cântate de șamanii evurilor
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]