1,205 matches
-
am aruncat în foc. Aruncam în foc întreg trecutul meu de îndrăgostită. La urmă, ca o încheiere, ți-am distrus fotografia. Fotografia mea, care mă reprezenta "frumușel, elegant, făcut să epatez pe domnișoare" (tot vorbele Ioanei) și acum arzând până la scrum! - A doua zi m-am dus cu el! - Ai fost în stare să te duci cu el, special pentru act? Și în momentele mele de speranță nebună, îmi spuneam: "Poate că nu s-a întîmplat nimic, căci nu au avut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au cuprins într-o clipă casa, prinzându-i înăuntru pe amândoi. S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care a menționat oarecum ambiguu: Mama lui Muriel e sora mai mică a răposatului meu soț. — Ah! a exclamat doamna de onoare cu interes. Atunci, desigur că știți. Apoi a întins un braț stâng extraordinar de lung și a scuturat scrumul țigării în scrumiera de lângă fereastra din dreptul soțului ei. Mă gândesc sincer că mama lui Muriel e una dintre cele mai inteligente persoane pe care le-am cunoscut în viața mea, a continuat ea. A citit tot ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Doamna de onoare a dat, gânditoare, din cap. Vreau să spun că, așa cum e ea, n-ar fi făcut nici un comentariu cu toată lumea aceea de față, dacă Muriel n-ar fi fost atât de distrusă. Și-a scuturat din nou scrumul țigării. Singurul lucru pe care l-a mai spus a fost că acest Seymour e, realmente, un schizofrenic și, dacă stai să te gândești, e mai bine pentru Muriel că lucrurile au luat o asemenea turnură. Ceea ce mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pare că numitul Seymour, cel atât de normal, a lovit-o și a fost nevoie să i se pună nouă copci la obraz. Și-a întins brațul (pobabil în lipsa altei indicații de regie mai potrivite) și a scuturat din nou scrumul. — Pot să vă întreb de unde dețineți această informație? am intervenit eu. Buzele îmi tremurau ca nebunele. Poți să mă întrebi, mi-a răspuns, uitându-se la doamna Silsburn și nu la mine. Mama lui Muriel a povestit acest lucru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai ales în existența sa de adult, de a scormoni cu degetul arătător în scrumierele încărcate, împingând la o parte mucurile și zâmbind cu gura până la urechi, de parcă s-ar fi așteptat să-l găsească pe însuși Iisus cuibărit în scrum ca un heruvim și, după această operație, nu părea niciodată dezamăgit.) Purta deci amprenta religioșilor avansați, nesectariști (și în definiția „religios avansat“ includ, cu grație, oricât de odioasă ar părea fraza, pe toți creștinii, în termenii marelui Vivekananda, adică: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fii ceeea ce era...“ Heraclit PARTE SPATE GOL TEXTUL JOS DREAPTA Ziua Întâi. Seara În timp ce Extraterestrul trăncănea verzi și uscate, Mașa se apucă să dea un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obișnuia să poarte Încălțăminte de acest gen. Îl priveam de sus: Iosif Visarionovici apărea la tribună, În Piața Roșie, În uniformă militară și cu cizme de cauciuc. Pufăia tacticos din pipa-i din lemn de abanos: puf, puf, puf..., scuturând scrum peste mulțimea de capete ascunse sub un singur cozoroc. Habar n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zis, pe un ton oțărât de cedare, bine, da. De parcă fumul de țigară ar fi putut să facă și altceva decât să îmbunătățească calitatea aerului din căsuța lui împuțită. S-a întors în bucătărie ca să-mi aducă o farfurioară pentru scrum. Mi-am dat seama când am deschis pachetul că nu prea mai aveam țigări. Mi-am promis în gând să le economisesc cu grijă pe cele pe care le mai aveam. — Așadar, a zis Bangs, dându-mi cafeaua și așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
culcare, i-a spus Irene și-a tras fermorul cortului. Te rog. Am auzit - Alice a prins iar un zgomot foșnit. Venise chiar din spatele ei. S-a întors, dar tabăra era pustie. Ultima bucată de lemn s-a prefăcut în scrum. Irene și-a stins lumina și-a refuzat să mai răspundă. Aproape de intrarea în cortului Jinei se vedea o încâlceală de păr roșu și blond, dar nimeni n-a mișcat. Cortul lui Mary nici nu fusese montat; Alice habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din cap, pe ritm, în vreme ce spăla vasele. Unde se dusese Naji ? De ce Mary trebuia să atragă atenția asupra a ceea ce era deja evident - că toți se aflau la mila persoanei sau lucrului pe care îl iubeau ? Totul o să se facă scrum în jurul meu, a continuat Mary. Așa-i ? Irene și-a terminat vinul din pahar. Poate. O să merite, a asigurat-o Jina. Cu Zach a meritat. Jina avea acum ochii deschiși și privirea ațintită asupra râului. Asta e prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
meu se pierde-n vise și în forme diafane cu imaginile-nchise, pot să-ți scriu două romane. pasul tău e înălțare visul ce coboară-n gând, umbra ta, rază de soare ce se joacă pe mormânt. lași ulciorul nopții scrum când te-adapi în ape sfinte din fântâna andaluză. și... îmi ești așa cuminte. dormi pe note de ravel și visezi seraiuri dragi aștepți în colțuri de rai să te fure câțiva magi. sâmbătă, 1 decembrie 2012 cade toamna în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu se-amână, Ca o melodie a toamnei timpurii. Și stele-adun clipind ușor din gene, Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde, Și-adorm în patul nopților perene, Ca pe zăpada liniștii profunde. Iar când noaptea cerne șoapta ca un scrum, Pe lacrimile umbrelor întinse, Prin liniști rătăcite fără drum, Îmi poartă pașii stelele învinse. Am să las gândul să-mi treacă peste chip, Să-mi lunece priviri ca vremea-nceată, Ca în clepsidră firul de nisip, Am să mă scurg
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
țipi deosebiți... După trecerea trenului Îmi persistă În urechi un bîzÎit ca de insecte. — Apăsătoare vreme, nu? La vorbele acestea, genuchii i se destinseră, ca un film care Începe să se deruleze. Se Întoarse spre mine. CÎnd mi-am scuturat scrumul pe fereastră, și-a scos și el o țigară și a aprins-o, Împingîndu-și mereu ochelarii care-i alunecau pe nas. — Vă rog să mă scuzați. Știți... v-am mințit adineauri... Vă rog să mă scuzați... N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pictorul uita să pună și oameni. Și deoarece nu existau oameni, nu se vedeau nici mașini. Mai Încolo Însă se zăreau urmele treceri pe aici a unor ființe umane: un muc de țigară la marginea trotuarului, de exemplu. După lungimea scrumului, putea deduce că a fost aruncat acolo doar cu cîteva secunde urmă Mai Întîi am luat-o la fugă spre dreapta. Am zărit o gură de metrou, de unde am tras concluzia că partea principală a orașului era În direcția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o adevărată creștină. (Persoanelor în vârstă le place să le spui că sunt buni creștini.) Eu: Ești precum Sfântul Pavel pe drumul spre Damasc care L-a ajutat pe Mântuitor să stingă rugul aprins înainte ca Scriptura să se facă scrum. Ea: N-a fost nici un deranj. Ia un biscuit să îl ronțăi pe drum. S-a uitat la oferta de biscuiți: Îți plac cei cu cremă de portocale? Eu: Nu. Nimănui nu-i plac. Ea: Cu cremă de mentă? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am descoperit că aveam o problemă. În LA nu poți face nimic dacă nu șofezi. Iar eu nu pot face nimic dacă nu beau. Și nici combinația băut-șofat nu e posibilă. E suficient să-ți slăbești centura sau să scuturi scrumul sau să te scobești în nas, că mai întâi ți se face o percheziție ca la Alcatraz, după care vine și interogatoriul. Cum li se pare că ai mișcat în front, la cea mai mică schimbare, imediat apare un megafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am dat seama că e un amărât chiar din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție relaxată, lăsându-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini de mucuri. Dublez suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin boașe. Și asta e doar un avans. Mi-am scos carnetul de cecuri. Ei, hai. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puțin în separeu, îngândurată. Simon uitase, în graba lui, pachetul de țigări pe masă și am fumat una, fără să mă bucur de ea, pentru că niciodată nu făceam asta, dar mă foloseam de ritmul lent - inspiră, expiră, inspiră, expiră, scutură scrumul - ca să-mi pun ordine în gânduri. Se pare că ajunsesem în alt punct mort, dar cel puțin făcusem un pas înainte; deși mă simțeam ca o mașină hurducată, care ba se oprea, ba pornea, ba iar se oprea, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
circumstanțe, asta a ținut loc de „bun venit“. M-am așezat lângă el. —Ce mai faci, Simon? — Am avut și momente mai bune. Ce s-a întâmplat? —Of... Făcu un mic gest cu mâinile, de parcă alunga ceva. Un fir de scrum de la țigara lui s-a împrăștiat pe masă, ușor, ca niște pene mici și gri. Simon părea mai palid și mai subțire decât de obicei; chiar și blondul deschis al părului părea că se decolorase până la culoarea paiului uscat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă. Mă va privi, scuturând absentă scrumul țigării pe linoleum. — Destul de grea, dacă puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fermín. Îl văzusem deghizat În preot de vodevil În piața San Felipe Neri, așteptînd ca Nuria Monfort să iasă În goana mare și să-l conducă la marele secret al Întregii intrigi. Încrederea mea În acea strategie se prefăcuse În scrum și mi-am Închipuit că, dacă Într-adevăr Nuria Monfort ieșea În stradă, Fermín avea să sfîrșească prin a o urmări pînă la farmacie sau pînă la brutărie. Valoros plan. M-am apropiat de casierie să arunc o privire peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Carax recunoșteam acum propriii mei pași, de-acum irecuperabili. M-am ridicat, ros de neliniște, și am Început să mă Învîrt prin cameră ca o fiară În cușcă. Toate reținerile, toate șovăielile și toate temerile mele se prefăceau acum În scrum, neînsemnate. Mă copleșeau oboseala, remușcarea și frica, Însă m-am simțit incapabil să rămîn acolo, ascunzîndu-mă de urmările faptelor mele. Mi-am pus pardesiul, am Îndoit manuscrisul și l-am vîrÎt În buzunarul interior și am coborît scările În goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sfîrșească viața toată. Părăsit sînt de cuvinte, Viața minte, moartea minte. Cîte-au fost s-au petrecut, Mie-mi sînt necunoscut. Dă cu barda, dă odată, Să despice viața toată. Am rămas o umbră-acum, Orice drum este de fum, Amintirile sînt scrum. Viața-i cîmp pe care pasc Caii morții ce renasc Din secunda ce-mi îmbracă Sufletul și carnea toată Strîns, cu cercuri de aramă, Haină ce nu se destramă. Dă cu barda cea cerească, Lovitura să greșească!
Bardă cerească. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_854]