966 matches
-
mereu ca la ceva frumos pus deoparte, știut doar de ei doi. „Domnule, ce motiv aș avea să spun că nu te cunosc?“, l-a întrebat oarecum iritată femeia când Vasile B. a ieșit după ea în balcon cu o scrumieră în mână. „Și mai lasă dracului scrumiera aia - l-a certat ea -, că se uită lumea la noi. Te ții după mine ca un cățel.“ Acestea au fost cuvintele care l-au durut cel mai tare pe Vasile B. Toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știut doar de ei doi. „Domnule, ce motiv aș avea să spun că nu te cunosc?“, l-a întrebat oarecum iritată femeia când Vasile B. a ieșit după ea în balcon cu o scrumieră în mână. „Și mai lasă dracului scrumiera aia - l-a certat ea -, că se uită lumea la noi. Te ții după mine ca un cățel.“ Acestea au fost cuvintele care l-au durut cel mai tare pe Vasile B. Toată noaptea, până ce petrecerea s-a terminat, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Vasile B. o privire indiferentă, privirea cu care trebuie pedepsiți bărbații care nu știu să piardă demn. Abia în zori i-a zis în trecere, îndreptându-se spre balcon să fumeze ultima țigară: „Haide, mă, supăratule, vino și ține-mi scrumiera, dacă-ți place să te chinui“. „Încerc să înțeleg“, a spus Vasile B. „Ce-i de înțeles - i-a retezat-o femeia, dar fără răutate, ca și cum oboseala de după o noapte de chef trebuia să-i facă pe toți mai iertători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cutremurul și toate trei bibliotecile s-au prăbușit peste masă. Erau în casă maldăre de cărți mânjite cu zaț de cafea neagră, cremă de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
admitem faptul că nu întotdeauna viața te premiază. Văzând chipul serios al lui, o lăsă mai moale cu întrebările și presupusele motive. Nicky se așeză pe un scaun, cu picioarele sub el, lângă o masă din bucătărie. Își trase o scrumieră mai aproape, apoi își aprinse o țigară, era pus pe gânduri și chunuit vizibil de ceva bolnăvicios în interior. Pe de altă parte, lui maică-sa îi era milă de se rupea sufletul din ea de situația în care se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mine, lîngă calorifer. "Ce faci acolo?", îl întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea? V-am văzut împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea? V-am văzut împreună. Ai vreo obiecție? O, nu ! Chiar mă bucur. E timpul să te strîngi și tu la casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-nvață cum se face norocul?! Ai cunoscut-o pe Livia. Are o meserie frumoasă, căutată. Căsătorește-te cu ea, Mihai. Începe și tu o viață de familie, tihnită, fără grijă. Îl privesc cum frămîntă țigara între degete, o aruncă în scrumieră, apoi își aprinde alta. Ioane, îi spun eu pe un ton calm, parcă nu ești fiul lui tat-tu. Tata! exclamă el, începînd să se plimbe furios prin încăpere. Ce-a făcut tata toată viața?! A muncit cu ziua pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în fața doamnei blonde, agenda. Care două tone?! se miră Liliana. În depozit mai am doar cîteva kilograme, de-aceea te căutam. Mă uit spre doamna blondă: mă privește deschis, cu același surîs ironic în colțul gurii. Stinge încet țigara în scrumieră, apoi se ridică. Eu am să..., începe ea, vrînd să spună, probabil, că va merge s-o aștepte pe Brîndușa, să insiste. Vă rog, vă rog! îi spun, făcîndu-i semn să rămînă pe scaun. Degeaba vă duceți la tovarășa Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din privire, îmi șoptește: Mulțumesc, Mihai! Sting bricheta, trag sertarul, o pun la loc, închid sertarul și mă retrag pînă lîngă fotoliu. Îmi permiteți să mă așez? o întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n ordine. Spune-mi, îmi arată spre casca din mîna mea, știi că există un cod al culorilor pentru căștile de protecție? Nu. Culoarea albă pentru directori, culoarea galbenă pentru ingineri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
față de cel cu care mi s-a adresat acum vreo jumătate de oră inginerul-șef al Zonei Întîi! Dacă e așa, îi spun, casca asta se asortează la fel de bine și cu ochii dumneavoastră, doamnă. Doamna Teona așază țigara pe marginea scrumierei, se ridică de pe scaun, face un gest scurt, devenit reflex, de trecere a palmelor peste coapse, să-și aranjeze fusta, apoi întinde mîna spre mine: Îmi dai puțin casca? Ia casca din mîna mea, merge la fereastră și se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici. Doamna Teona bagă pachetul în sertar, închide sertarul, apoi își ia țigara de pe marginea scrumierei și, la întrebarea mea din privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea și ramul cu flori de magnolie. Trebuie să recunosc, nu fără mîndrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vîrful ghetelor mele, lustruite de cît au fost frecate de cuvertura de pe pat. Îmi amintesc din nou ce s-a întîmplat și mă cuprinde un fior de greață, scuturîndu-mă, pe care încerc să-l maschez strivind țigara, abia aprinsă, în scrumiera de sticlă. Ți-e rău? mă întreabă doamna Cristina. Ridic privirea. Ochii ei stau ațintiți asupra mea, urmărindu-mă: doi ochi mari, necruțători. Dacă-ți vine să verși, poți intra în baie, face ea un gest cu țigara spre ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
face ea un gest cu țigara spre ușa care desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice... Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai doamnei Cristina. Dumnezeule!, au aflat de la recepție că ești aici... Mă apropii de ea și-o prind de braț: Fiți calmă! Trebuia să las buletinul la recepție. Le spunem că am uitat. Răspundeți la telefon... Cristina lasă țigara în scrumieră și ia receptorul, cu mîna tremurîndă. Da, vă rog... Alo, tovarășa ingineră Dumitriu? se aude în receptor o voce gravă de femeie. Da, răspunde doamna Cristina. Bună ziua! Sînt Roman Brîndușa, inginera-șefă a combinatului... Aaa... tu..., surîde Cristina, trăgîndu-și sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
crede că violența, schimbarea caracterului tău, e modul cel mai indicat de-a răspunde?! Ascultă-mă ce-ți spun: dovedește-ți altfel, cinstit, bărbătește, partea ta de adevăr... Lașitatea, orgoliul și furia nu dau niciodată roade comestibile... Se întoarce spre scrumiera de pe masă și stinge țigara, zdrobind-o îndelung, surîzînd amar. Știi, zice, continuînd să zdrobească țigara, mi-ar fi plăcut să stăm de vorbă la o cafea... Poate că de-aceea te-am și oprit... Te văzusem de departe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te așteaptă pe masa de scris!... Doamna Cristina se oprește și mă privește îndelung, cu ochi limpezi, senini. Face un gest scurt, prin care-mi spune "asta e tot", se întoarce apoi spre masă și zdrobește mai bine țigara în scrumieră. Bănuiești pentru ce ești căutat la combinat? mă întreabă. Cînd e vreo avarie mai mare, spun eu, directorul general decretează starea de necesitate. Tot personalul tehnico-administrativ trebuie să rămînă peste program cîteva ore cel mult, pînă se găsește o soluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bine, ne întîlnim la clădirea instalației, spune directorul general încuviințînd plecarea mea. Îmi iau sacoșa cu casca de protecție în ea, salut, apoi ies. Scot casca, mi-o pun pe cap, iar punga de plastic și ziarul le arunc în scrumiera mare, cu picior, de pe sală. Intru în camera dispecerului, spun un "sărut mîinile" tehnicienei de la pupitru și-i cer permisiunea să dau un telefon. În biroul lui Vlad nu e nimeni telefonul sună în gol. Formez numărul tabloului de comandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în Franța [cea] mult iubită a copilăriei tale, a maturității tatălui tău și a zburătăcirilor mele - acum cuprin zând micul bonz al divinității mele materne. Casa e acum pregătită cum știi pentru ședința de după masă: ușile larg deschise la sufragerie, scrumiere peste tot, deși îmi pare că ele nu vor mai avea de cine să fie prea mult utilizate. Am lăsat și eu radioul deschis ca să mă amețesc cu muzica și [mai] bună, și [mai] eftină, numai să am impresia că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din Trinity Lane, cu un compatriot nedumerit. După câteva luni, acesta a părăsit colegiul și am rămas singurul ocupant al locuinței. Părea insuportabil de sărăcăcioasă În comparație cu casa mea Îndepărtată și actualmente inexistentă. Îmi amintesc bine ornamentele de pe policioara căminului (o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui Trinity College, lăsată de un fost locatar; o scoică de mare În care am găsit Întemnițat zumzetul uneia din propriile mele veri petrecute la mare) și vechiul pian mecanic al proprietăresei, o mașinărie patetică, plină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avusese de-a face direct cu securitatea. Mi-a povestit râzând cum, convocat odată acolo, anchetatorul, om probabil coleric de felul lui, nemulțumit de ceva, de o vorbă sau de o tăcere a sa, a aruncat pe neașteptate cu o scrumieră în el. Agil, prietenul meu s-a ferit însă la timp, evitând proiectilul. Deși scurtă (1956-1959), prietenia cu Gh. Udr. a fost poate cea mai frumoasă din viața mea. Ne uneau foarte multe lucruri, de la simpatia față de „U” Cluj la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu o realizează. Alteori Vasile a visat pe o fată, bolnavă și ea, cum îi oferea o scoică deschisă. M-a uimit mai întâi că băiatul știe ce este o scoică. Întrebându-l mai atent, am înțeles că era o scrumieră de cristal în formă de scoică pe care o văzuse într-o cameră, la administrație: este de discutat în ce măsură se respectă structura arhetipurilor în visele oligofrenilor (pare a se respecta). Nu-i mai puțin importantă apariția în vis a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru asta! METAPROPOZIȚIE: Da, conferința s-a desfășurat într-adevăr bine, au fost abordate multe aspecte și au avut loc ample și sincere schimburi de păreri. TRADUCERE: A fost o pierdere de vreme. METAPROPOZIȚIE: Stai puțin să-ți aduc o scrumieră. TRADUCERE: Stai puțin să-ți aduc o scrumieră înainte de a-mi murdări covorul cu scrum, necioplitule! METAPROPOZIȚIE: Când i-am găsit împreună în pat, nici n-am știut ce să mai cred. TRADUCERE: Când i-am găsit împreună în pat
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
într-adevăr bine, au fost abordate multe aspecte și au avut loc ample și sincere schimburi de păreri. TRADUCERE: A fost o pierdere de vreme. METAPROPOZIȚIE: Stai puțin să-ți aduc o scrumieră. TRADUCERE: Stai puțin să-ți aduc o scrumieră înainte de a-mi murdări covorul cu scrum, necioplitule! METAPROPOZIȚIE: Când i-am găsit împreună în pat, nici n-am știut ce să mai cred. TRADUCERE: Când i-am găsit împreună în pat, am știut exact ce trebuia să cred! II
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]