1,460 matches
-
ciclic, asemenea amprente, similitudini aproape perfecte, harta suferinței reiterează astfel de semnale, cu siguranță. L-ar recunoaște pe Marcu Vancea, cel de acum 40 de ani, ar citi avertismentul pe masca sa de copil speriat, fugărit, bătrân. L-ar putea scruta, cum nu avusese timp atunci, și chiar l-ar preveni, la ce bun... nu, de prevenit nu l-aș preveni, aș scruta doar graba preliminariilor, ciorna unui adevărat studiu de simulare, până la pragul fatal, ba, dincolo de prag, să vadă señor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum 40 de ani, ar citi avertismentul pe masca sa de copil speriat, fugărit, bătrân. L-ar putea scruta, cum nu avusese timp atunci, și chiar l-ar preveni, la ce bun... nu, de prevenit nu l-aș preveni, aș scruta doar graba preliminariilor, ciorna unui adevărat studiu de simulare, până la pragul fatal, ba, dincolo de prag, să vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare, avertisment, vot de blam, excludere, recită brunetul, zâmbind. Zâmbea!... de ce zâmbea, oare, cu dinții lui mari și galbeni? Dominic scrută din nou, sprânceana, zgârietura aceea de unghie sau lamă sau insectă, cine să știe. Puse deoparte broșura, trase primul dintre ziare. VIAȚA NOASTRĂ, acesta era titlul, cu mari litere roșii, al Ziarului Asociației surdo-mutilor. Deasupra paginii: „Proletari din toate țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta fără cuvinte. O epopee, domnule Vancea! Homer!... ai să vezi. Homer fără cuvinte, fără ajutorul cuvintelor. Intră, intră, merită, crede-mă. — Da, da, înțeleg... Profesorul Vancea privi spre rafturi, spre birou. Se așeză pe marginea canapelei. Doamna Venera îl scrută, severă, mai așteptă câteva clipe și se retrase. Profesorul rămase singur cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci zăpăcitul. La ora 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coloanele abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl găsește, se adâncește în lectură, ridică în sfârșit ochelarii din hârtii, scrutează zdrahonul din fața sa, reia lectura, zâmbește, livrează, până la urmă, concluzia celor citite. — Cam opuși. Vă aflați la poli opuși, înțeleg. Dumneata și soțul, vreau să zic... cam opuși. Soția Vlădescu pleacă, rușinată, privirea. Tace, strânge în pumnul drept un corn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Voi, psihiatrii, la cine vă consultați? La tâmpiții voștri de colegi? Uite, îți ofer fantezia mea. Aiureală, cum vrei s-o numești. Gratis. — Bine, am luat notă. La primul impas, te solicit. Deocamdată, funcționez mulțumitor. — Avantajele sunt extreme. Atunci când imaginația scrutează zona interzisă, perimetrul de protecție, punctul de fisură... — Bine, îmi explici la masă. — Fantezia zurlie, iar a mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină doctorul Marga. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vastă. Tihna dispare din colțurile tihnite. Absurditatea încetează să fie comică: este teribilă. Manea creează acest efect printr-o proză lucidă care coboară deliberat temperatura emoțională pentru a potența cerebralitatea. El excelează în a revela profunzimea, păstrându-se la suprafață, scrutând surâsurile pe care nu te poți bizui în viață. Orice scriitor ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am Început să mă gândesc și să aplic la slujbe pentru care chiar te plătesc. Și, până la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură, când Începe să Îmi sune mobilul. Simt că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu că noi doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aud. Da, Katie, se folosește de tine cu nesimțire, reușesc să articulez Într-un final. Avea nevoie de cineva care să-i zugrăvească gratis ! Trebuie să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămâne făcută preț de câteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o expresie, dar văd limpede că În sufletul ei e o adevărată furtună. E ca atunci când Fălci dispare sub apa Înspumată și știi sigur că În orice clipă... — O, Doamne, ai dreptate ! izbucnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
A fost o... cursă ! Știți, dacă asta ar fi o sală de judecată, judecătorul v-ar da pur și simplu afară. Nici măcar nu v-ar... — CV-ul ? Cutele de pe fruntea lui Jack Harper dispar. A ! Nota zece de pe CV. Mă scrutează cu privirea. Nota zece falsificată, ca să fiu mai exact. În momentul În care Îl aud rostind cu voce tare aceste cuvinte, mă blochez. Simt că sunt roșie la față ca racul. Știi, o groază de oameni ar numi treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a cam dat un pic peste cap să-l văd pe Connor prin ochii lui Jack Harper. Îl iubesc pe Connor, Îmi repet a mia oară. N-am vrut să spun ce-am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pahare. — Da, ăla ! Ai reușit să-l eviți ? — Nu, recunosc. Și nu vrea deloc să mă lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atâta tot. E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prinsă pe picior greșit. Cine zice asta ? — Îl cunosc destul de bine. Am stat la destul de multe ședințe cu el. Am văzut cum gândește. E un tip de treabă - dar ție Îți trebuie mai mult decât un tip de treabă. Mă scrutează adânc. Părerea mea sinceră e că, de fapt, nu Îți dorești deloc să te muți cu el. Dar ți-e frică să ieși din relația asta. Mă străbate un val de indignare. Cum Îndrăznește să-mi citească gândurile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o mână liniștitoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe care am exersat-o toată săptămâna. Întâmplarea face că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor că nu le-am pomenit nimic despre asta. — Le-ai spus despre eveniment, nu ? Mă scrutează bănuitor. Le-ai trimis broșura, sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sigură că, fără tine, toată petrecerea asta ar fi un dezastru. Jack se oprește. Se Întoarce lent spre ea. — Lasă-mă să ghicesc, spune amabil. Tu trebuie să fii Kerry. Da ! zice uimită. Așa e. — Mama ta... tatăl tău... Le scrutează fețele, pe rând. Iar tu trebuie să fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev râzând. — Foarte frumos ! spune mama râzând și ea. Văd că Emma ți-a spus câte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fără o explicație de la Întâlnire ? face Jemima avid. Și unde s-a dus ? A zis ceva ? N-ai auzit nimic ? — Nu ! zic, Îmbujorându-mă ușor. Firește că nu. Eu nu... n-aș trage niciodată cu urechea la alții ! Jemima mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în care scrâșnea la pipăit cleiul descompus în solzi. Am sentimentul că degeaba aș începe acum să-i povestesc Zinei despre Ana Pauker, fostul ministru de externe de pe timpul lui Groza, deși probabil tocmai aerul ei de inocentă, care mă scrutează cu ochii rotunzi, m-ar fi ajutat să-mi desfășor o istorie, în stilul lui Tony, care se lansa în story-uri interminabile. (Ca aseară, când filmul cu Schwarzenegger împărțise subtil familia, cei fără pretenții, Liana și Suzy, au rămas picotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Da? zice Alicia. Ce drăguț. Își mijește ochii. Și... ce părere ai despre toată chestia asta? Trebuie să ai un punct de vedere. Cred că e nemaipomenit, spun după o pauză. E super. — N‑ai nimic împotrivă? Ochii ei îmi scrutează fața. — Păi... nu prea. Ridic din umeri. E‑adevărat, trebuia să fie o vacanță, dar, dacă e chiar atât de important... Nu mă refer la întâlniri, zice Alicia râzând. Mă refer la... toată chestia asta. Toată treaba asta cu New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
neagră tăciune cu o cămașă albă pe care mi‑am luat‑o de la reduceri zilele trecute și pantofi negri cu toc, absolut superbi. Am fost foarte încântată de dimineață când m‑am văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent, îmi dau brusc seama că am o unghie ușor ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fost. Până când a intrat Mel cu un ceai și mi‑a zis că te‑a văzut azi‑dimineață la televizor. — Ai plecat din ședință? Mă uit la el siderată. Din mijlocul ședinței? — Mi‑a zis că pleci din țară. Mă scrutează cu ochi întunecați. Așa e? — Da, zic și‑mi strâng valijoara mai bine. Da, așa e. — Pur și simplu? Fără măcar să‑mi spui? — Da. Pur și simplu, spun, trântindu‑mi valiza pe bandă. Așa cum te‑ai întors și tu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tare că era să scap telefonul. Săptămâna trecută mi‑a zis că ăla a fost momentul în care s‑a hotărât să mă angajeze. A spus povestea asta tuturor clienților noștri regulați, ceea ce a fost cam jenant. — Deci. Christina mă scrutează lung cu privirea. Ești gata pentru persoana de la ora zece? — Da. Mă fâstâcesc ușor sub privirea ei. Da, cred că da. — Vrei să te piepteni puțin? — A. Îmi duc mâinile la gât, îngrozită. Îmi stă aiurea părul? — Nu chiar. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
orz, își instală cortul și adormi pe loc. Patru ore mai târziu, în momentul când soarele își începea timid coborâșul, deschise ochii de parcă brusc un deșteptător ar fi sunat lângă el. După câteva minute, în picioare, în echilibru pe cămilă, scrută deșertul pe care îl lăsase în urmă. Nu zări nici o trâmbă de praf înălțându-se în aer, dar știa că pietrișul greu din erg nu se ridică atunci când vehiculele sunt obligate să înainteze foarte încet din cauza nenumăratelor stânci. Așteptă răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]