4,809 matches
-
barca noastră mică. Speram ca la ivirea zorilor, marea să se liniștească. La un moment dat au început să cadă stropi reci de ploaie. Norii plini de precipitație își scuturau povara deasupra noastră. Imediat fiecare a scos din gențile cu scule, echipamentul pentru ploaie. Era vară, însă de la o ploaie rece și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam colegi care nu mai erau printre noi, datorită acestui fenomen, tratat cu nepăsare. După
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
nu chiar așa de supărată, am ajuns cam la o milă marină (1830 m) de țărm. Speram să cădem pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării unde să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și două - trei cârlige legate, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
toate aceste calcule și ajungi la concluzia că trebuie să renunți. Astfel, ai ratat o zi de pescuit pentru a-i face plăcere unui cunoscut sau unui turist, să pescuiască pe mare, mai ales că, de obicei, nu are nici sculele și nici momeala adecvate. Pipotă de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
din copilărie, prinse câte ceva din tainele lucrului cu lemnul de la vecinul său Iordache Ionescu, plecat de mult la Domnul, imbold necesar ca să poată îndrepta acum asupra substanței oferite de arborii pădurii toată experiența dobândită în prelucrarea metalului. Și-a convertit sculele și utilajele avute și și-a meșterit altele, unele expres pentru măsura grinzilor ce urmau a fi încorporate mărețului edificiu ce urma a fi înălțat. Meșterii necesari echipei sale s-au adunat repede ( î ntre ei fiind și Cristian Paiu
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
ținea și câteva zile la rând. Bărcile albe, însirate pe nisipul ud și rece, stăteau netulburate de nimeni, în micuțul adăpost din spatele digului de protecție, construit din stabilopozi din beton. Așteptau să fie întoarse cu chila în jos, echipate cu scule și să fie împinse pe apă, unde să li se monteze motoarele, gata de o nouă aventură pe mare, în căutarea guvidului sau al hanusului. Deocamdată nu ne puteam îndeplini acest vis permanent al pescarului, marea fiind agitată. Doar cârdul
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele puse în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
Canalul Dunăre - Marea Neagră. Asta se întâmpla de obicei duminica, dar nu în fiecare după amiază, din cauza rigorilor de la internat, unde pedagogul era mai mare decât directorul. Mă mulțumeam, desigur, cu liberul de duminică pentru a merge pe canal la pescuit. Scule de pescuit nu aveam și nici la internat nu puteam să le țin. Mama îmi povestise că are un fel de văr la Medgidia, spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la Medgidia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
lei albastră, care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela era unul dintre țiganii de care era plină Medgidia la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
toate aceste calcule și ajungi la concluzia că trebuie să renunți. Astfel, ai ratat o zi de pescuit pentru a-i face plăcere unui cunoscut sau unui turist, să pescuiască pe mare, mai ales că, de obicei, nu are nici sculele și nici momeala adecvate. Pipotă de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
ar fi existat, se alege praful și de cele de milioane, indiferent de cum se numește moneda tezaurizată, iar aurul, platina, sau pietrele prețioase, capătă încet-încet doar valențe decorative absolut nefolositoare. Bancheri, jucători la bursă, dealeri, speculanți și hakeri își aruncă sculele pe geam, apoi se aruncă și ei, disperați că lumea lor s-a prăbușit, iar asta înseamnă, evident, că întreaga lume este distrusă. Însă oamenii săraci, cei de fapt majoritari în toate țările, ca să nu mai vorbim de ruralii din
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
șirul gândurilor, în timp ce se apropia de fratele său, ținând câteva pălării de floarea-soarelui în mână. Uite, nu s-a copt niciuna! a ridicat el mâna ca să le arate fratelui, să fie convingător. - Nu e timpul lor acum. La toamnă, băi, sculă, ți-am povestit de atâtea ori, ce naibii ma vrei! - Și dacă am uitat, ce-ai tu cu mine? Te spun lu’ tata că nu vrei să-mi arăți nimic. Vezi tu pe urmă, na! - Fă pași de aici, că
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
diferite, sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. Galeriile erau săpate direct în pădure. Pregătirile pentru săparea acestor galerii erau destul de dificile, neexistând drumuri de acces pentru aducerea primelor utilaje. Dacă sculele minore, sape, lopeți, troace, perforatoare, burghie se puteau transporta manual, altele trebuiau să fie aduse de utilaje de transport. Se foloseau compresoare mobile și se începea montarea coloanelor pentru transportul aerului comprimat necesar funcționării perforatoarelor. O galerie nu se poate
MINA CENTRALĂ SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358292_a_359621]
-
început reconstrucția unei alte mori de vânt, însă fiind mai în vârstă s-a stins înainte să o termine. Am avut privilegiul de a-l cunoaște pe Tănase RAICA, în timpul vieții, și am văzut pe viu atelierul său unde acele scule de tâmplărie erau frumos aranjate cum am văzut doar prin reviste. Avea un șopron unde se tăia scândura manual, atunci când avea buștenii potriviți. Scândurile tăiate erau puse la uscat pentru a putea fi folosite la diversele întrebuințări. Dumnealui pregătea și
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
mai chinuie și el pe lângă noi. Discutând în casă cu toții, am căzut de acord să-l ducem la o mică făbricuță de lemnărie, unde încă mai lucrau câțiva oameni. Acolo mai erau și alți câini, care asigurau paza mașinăriilor și sculelor lor peste noapte. Știam că salariații vor îngriji de el, pentru că era frumos foc și de rasă pe deasupra. Pe de altă parte, mai eram încredințată că acolo nu-i va lipsi mâncarea. Zis și făcut! Dar, în dimineața imediat următoare
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
ar fi făcut Adam singur pe pămîntul ăsta plin de bucurii și de rod și de incertitudini creatoare?! Uneori, Mancuse se ducea în atelierul de lîngă bucătărie, unde își instalase o menghină, cîteva rindele și fierăstraie și tot felul de scule, de la șurubelnițe și pînă la un ciocan de lipit electric, pe care le achiziționa numai de la piața de vechituri pe cîțiva bani acolo, loc de unde mai cumpăra cîteodată șuruburi sau rulmenți uzați, și se așeza pe băncuța de lemn. Cînd
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cățelul și purcelul cum se spune, ne-am hotărât să mergem cu toții la iarbă verde pentru un picnic în familie. Femeile au pregatit fripturile și dulciurile, bărbații băuturile și grătarul și bineînțeles, s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abiase mai închid de atât încărcătură. Mi-am lăsat Matizul acasă, în primul rând pentru că se dovedea neîncăpător și, apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
ardă fără să vină fumul spre pături. În calitate de fochist, Marian a rămas să se ocupe de grătar, mici și fripturi, iar fetele, Dana și Veronica, se îndeletniceau cu aperitivele. Toată gașca lui Baboi, cu bunicul în frunte, ne-am instalat sculele de pescuit și le-am ”aruncat” în baltă, în speranța că vom face rost și de ceva pește pentru saramură, mai ales că luasem cu noi roșii și ardei grași, ba chiar și ardei iute. Cristian, nepotul meu cel mai
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat, când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare, să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată, acesta doar îl înțepase și avea toate șansele să-l scape înapoi, din cauză că de o parte și de alta creștea stuf care îl
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de relaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă sculele, iar doamnele tinere, sub atenta supraveghere a „șefei de trib”, să strângă bagajele. Parcă erau mai puține acum când trebuia să plecam cu toții de pe malul lacului Limanu, atât de primitor și reconfortant. Cu pungile pline de resturile menajere așezate în loc de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
ochii mari, plină de respect: - Aveți un bloc ?? Am mers în excursie cu două aparate de fotografiat după mine. Unul, proaspăt achiziționat, avea un zoom de 35x și când îl foloseam la maxim, stârneam invariabil exclamații de uimire: - O, ce sculă ai! Cum aparatul nou nu avea acumulator de rezervă, îl căram după mine și pe cel vechi. Lucru care s-a dovedit salutar, fără să vreau am ascultat sfatul profesorului de la cursul de foto: “Un aparat se poate oricând strica
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
din gând direct pe buze, ca orator, povestitor, colocvial, ori simplu conviv la o șuetă stropită cu un firicel din sângele strugurilor, nu s-a lăsat așteptat până să explodeze, cu toate că, până la scrieri și tipar, Mihai Vișoiu a mânuit diverse scule mult mai grele decât pixul, scule folositoare în activitatea sa de instalator sanitarist, adică un fel de căcănar, dar doar la propriu, cum îi plăcea să spună despre el însuși. În 1964, către sfârșitul anului, când Mihai Vișoiu a citit
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
orator, povestitor, colocvial, ori simplu conviv la o șuetă stropită cu un firicel din sângele strugurilor, nu s-a lăsat așteptat până să explodeze, cu toate că, până la scrieri și tipar, Mihai Vișoiu a mânuit diverse scule mult mai grele decât pixul, scule folositoare în activitatea sa de instalator sanitarist, adică un fel de căcănar, dar doar la propriu, cum îi plăcea să spună despre el însuși. În 1964, către sfârșitul anului, când Mihai Vișoiu a citit, în cenaclul „Nicolae Labiș”, condus de
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
înspre mal, iar eu le-am spus că mai rămân, că trage bine peștele. Dar numai eu știam că altul era scopul rămânerii mele pe mare. După ce au dispărut cu toții după digul din zona golfului de acostare, mi-am strâns sculele, am ridicat peștele în barcă și trăgând de parâma ancorei, priveam malul cu nerăbdare. Doar o jumatate de oră mi-a luat să fiu la punctul de întâlnire de pe plaja Saturn. La mal, nu era multă lume, dar s-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]