10,141 matches
-
de pisica și de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului, clipocind, prietenos, pe lângă mărunta și anonima sa proprietate. Decesul Mesiei George Naghi era un om făcut. Provenea din zona lacurilor dunărene. Dintr-o familie nevoiașă. Cu mulți copii și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în minutele a căror durată nu mi-o amintesc prea bine, ca ivită din negură, fața Sa vaporoasă îmi apărea cu mai multă insistență ca oricând, fața Ei maladivă, asemănătoare miniaturilor care ornează pielea truselor de scris. Cred că se scursese o bună parte din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru canalia a cărei viață comportă perioade și limite bine determinate, ca anotimpurile, și se situează în zona temperată a existenței. Dar viața mea n-a avut decât un singur și uniform anotimp. S-ar zice că ea s-a scurs într-o regiune rece, în mijlocul tenebrelor fără sfârșit, în timp ce, veșnic, în corpul meu, ardea o flacără, la căldura căreia mă topeam precum ceara. Între patru pereți care îmi delimitează camera, în interiorul zidului de apărare care îmi închide existența și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era asemenea cărnii unei fetițe care ar fi căzut în apă și i-ar fi fost schimbate hainele. Nu știu câtă vreme s-a scurs așa. După ce m-am ridicat, am început să mă pun în mișcare în mod automat. Totul era tăcut și liniștit. Mergeam fără să văd nimic. Mă obliga o forță împotriva căreia voința mea nu putea lupta în nici un fel. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
încercat să mă ridic pentru a mă duce să mă arunc la picioarele ei, plângând și cerându-i iertare. Da, să plâng dacă aș fi putut, plânsul m-ar fi calmat, cel puțin așa credeam. Câte minute, ore, secole se scurseră, nu știu. Eram ca un nebun și gustam plăcerea suferinței. Era o plăcere supraomenească, o plăcere pe care numai eu eram capabil să o suport. Nici zeii, dacă există, n-ar fi știut să guste un astfel de deliciu. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aibă loc, În aceste condiții, o premieră teatrală?”... Volumul lui Adrian Țion reclamă revenirea acestuia pe scena editorială, cu o nouă carte de mărturii spec tacologice. Din 2004 (cînd este datată cea mai recentă cro nică!), pînă azi, s-au scurs deja trei ani. Și-n acești trei ani, criticul a văzut desigur, și pentru noi, o sumedenie de spec tacole... Oratorul mut!... Da, cu el Îl comparase cîndva, un cunoscut critic, pe Bacovia. Sună frumos, chiar dacă ...neconvingător. Fiindcă poetul nostru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se lungește brațele ca la urangutani dă plase, cân' vine de la piață, da' și alea care coboară în jos din gipan cu Vuittonu' dă braț. Alea din gipan să fie abonate, cum ar veni, iar la alilalte să li se scurgă ochii și să se scarpine în portofel ca dă eczemă, cân' o vede pe tarabă. P-ormă să se repeadă să dea bănuțu' pe ea, chit că nu-și mai ia covrigu' și suta de parizer la birou pă chestia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le desfiletăm, operațiune al dracului de migăloasă, cu atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am reușit să le răsturnăm în așa fel încât toată otrava să se scurgă frumușel în canal. De fapt nu toată otrava. Căci aici era tot șpilul. Substanța pe care aveau să o găsească domnii de la firma de dezinsecție, dimineață, trebuia să aibă același miros cu care erau obișnuiți, dar concentrația trebuia să fie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din porțelan, din care se ridica aroma unei cafele bune. Se scurse așa cam un sfert de oră, într-o liniște care nu era tulburată decât de chicotelile grupului și de târșâitul papucilor doamnei celei corpolente. Până la urmă, tipul cu bandajul nu mai rezistă: "Alo! Da' dă noi nu să ocupă niminea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
schimb, ieși mânioasă foc durdulia. Ridică un index autoritar spre un anunț: "Dumneata nu știi să citești?". "Ba știu. Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a nu fi adulmecat ușor de jivine și crezând că ziua următoare, îl voi găsi. La ora aceea trebuia să fim deja trecuți de râu. Asfințitul la fel de însângerat ca trupul lui Alexandru, era aproape. Parcă tot sângele cumnatului meu se scursese la orizont ca să înece soarele. Venea la ea o femeie nevoiașă, văduvă, cu mulți copii, care din fericire, locuia chiar în curtea lor, în vechile lor acareturi, într-o fostă bucătărie de vară unde, cu zeci de ani în urmă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Știi bine asta. Nu te mai supăra și tu, că...Ei, sunt și eu vlăguit, că am pornit cărăușia acum nu știu câți ani... Câți ani or fi, Pâcule? Că sunt ceva... Pâcu a tras adânc din lulea, semn că drămăluiește timpul scurs de pe când ei - tineri fiind - au pornit cărăușia. Mulți din cei de la început s-au lăsat sau... au murit. După ce a dibuit cam câți ani au trecut de atunci, a vorbit: Păi au cam tecut câțiva anișori, Dumitre. Să tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o stins felinarul. De ce? Doar îi din cele care nu se sting la vânt. Nu-i, dar când nu mai are gaz, cum să mai ardă? Așa că, după ce cu mare greu am ajuns la sănii, ne-am apucat de scurs gazul din celelalte felinare și apoi să vezi muncă până l-am văzut aprins. Mai mai să rămânem fără chibrituri!...Și apoi, până am ajuns!... Săniile nu-s ici-colea, îs hăt încolo... Hai să-l ridicăm din omăt, dar mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să poată privi Înăuntru. — Nu pricep, a spus el, acum câteva secunde... — ...mașinile de spălat jucau tabinet
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh era imersat, asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aparatului Încă din timpul fazei de producție...“ Am deblocat apoi ușa care dădea spre casa scărilor și am coborât tiptil până la parterul magazinului. În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc, care tonifică, fonduri de ten, parfumuri, farduri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași. Ridic privirea să văd cine va intra
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o mașină de spălat, dând apoi drumul la centrifugă. Ochiul drept o tulise spre bărbie, celălalt se pitise sub streașina arcadei, probabil În Încercarea de-a se pune la adăpost de mătreața care-i fulguia din sprânceană. Nasul i se scurgea ca un țurțure topit spre jgheabul colector al buzei de jos, iar un neg cât o stafidă trona demn pe unul dintre versanți și dădea semne că va Începe să fluiere strident, dirijând circulația prin acel sens giratoriu dezordonat. Al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu suficient de repede Încât să scape de urmărirea sticlei de Absolut care se pogora din Înalt, purtată de o mână care, ca să vezi!, era a mea. Muntele de carne a rămas o secundă În poziția briceag, apoi s-a scurs lent pe podea, Într-o baltă de alcool și de cioburi, stârnind un ușor cutremur În cartier. M-am Întors Încet către celălalt trimis al precambrianului, care, de spaimă, uitase să și pută. I-am făcut cu ochiul: — Vezi ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]