5,253 matches
-
și 9 de filozofie și a murit într-un șanț împins de nu se știe cine, a rămas în istorie numai printr-o singură frază. — M-ați înțeles greșit, n-am vrut să spun că ați bătut în retragere, se scuză Patru Ace. — Doișpe roșu? îl întreabă Roja din priviri, ziua ta de naștere, am înțeles, îi confirmă băiatului care face jocurile, dar de unde și pînă unde roșu? — învîrte-o cum trebuie, îi poruncește Patru Ace, două mii pentru început, pune pe masă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-mi faci una ca asta, e ca și cum ai trece de partea Curistului, dacă porniseră împreună avea pretenția să-și ducă planurile pînă la capăt tot împreună. Numai că surveniseră prea multe schimbări, informația începuse să transpire, a-nceput să se scuze, ne sînt mult prea puternici adversarii, motivase. De asta ar fi putut să-și dea seama de la început, i-o întoarse Roja, deși recunoscuse că grupul lor era unul minuscul comparativ cu celelalte care-și pregăteau acțiunile de ani de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Doar nu vă-nchipuiați c-o să vă las la nesfîrșit pe mîna lor, zise Roja. Recunosc că am întîrziat puțin, dar pînă la urmă ați văzut că mi-am făcut datoria. — Ajunsesem la capătul răbdării, zise Angelina încercînd să se scuze. Dac-ai ști cum e să intri într-o pasă din asta proastă din care nu mai poți ieși. — Să fii la disperare, adăugă Tușica. Să vezi că pe zi ce trece viața ți se schimbă din rău în mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mîneca hainei, dezvelindu-și încheietura mîinii, ciocănind de cîteva ori cu unghia în sticla ceasului. Le mai venise inima la loc, rîdeau, chicoteau, începuseră să facă glume. Se apucaseră să-i spună totul de-a fir a păr, să se scuze că strategia lor nu fusese tocmai potrivită, dar că disperarea le luase parcă mințile. Trecuseră cîțiva ani buni și avuseseră impresia că relațiile dintre ei se răciseră de tot, mai ales după toate nebuniile care se întîmplaseră în timpul evenimentelor din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
călători. În cele din urmă, au tras de păr o doamnă. Dar tatăl tot nu a intervenit. Aceasta a fost ultima picătură pentru Covey. Forțîndu-se să își mențină calmul, s-a ridicat în picioare pentru a-i atrage atenția tatălui: "Scuzați-mă domnule, dar chiar nu vedeți că cei trei copii ai dumneavoastră ne deranjează practic pe toți din compartiment?" Mîndru nevoie-mare de puterea lui de convingere și de tonul său calm, s-a așezat la loc. Cu dificultate, tatăl și-
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
copac crește pe tot parcursul vieții sale. La fel se întîmplă și cu oamenii; dacă se opresc din creștere, mor. Cele mai mari satisfacții le obținem cînd depunem cele mai mari eforturi. Mulți oameni foarte talentați își găsesc tot timpul scuze și susțin că " Aș fi foarte bun, dacă m-aș strădui un pic". De ce este asta o scuză? Să ne imaginăm că această persoană chiar ar pune în practică vorbele sale, dar ar eșua. Păi tocmai de asta îi și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
comandanta se Îmbrăca frumos, gătindu-se cu ce avea mai bun printre hainele ei, totdeauna bine călcate, și ducea personal și cu dublu interes, cele mai deosebite capturi, lui conu’ Jorj, cu care se Întreținea până În noapte târziu, la Întoarcere scuzându-se diplomatic: Iaca am mai aflat ce este nou În țara asta, cică am scăpatără, de tăt, de ruși, ardă-i-ar focu’! că a trebuit să stau cu fetele prin Zăvoi de rău’ spurcăciunilor pofticioase! Mândră femeie Ochenoaia! Nimeni
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Victor a reușit să-i șoptească: Rămâne secretul nostru, numai al nostru, sântem frați și prieteni dar uităm față de lume, binghe?! Valerică a făcut un semn complice, a spus un „Sărut mâna, doamna profesoară și vă rog să mă scuzați dacă am greșit!” și a plecat cu certitudinea băiatului de paisprezece ani că pierde cea mai bogată și strălucitoare parte a universului său afectiv! Dacă mergea spre casă, școală sau spânzurătoare, nu conta și nu ar fi fost nici o diferență
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mocheta ușor ridicată. Ea se repezi să-l ajute, se dezechilibră și veni cu sânul tocmai sub cureaua lui. Se îndreptă repede, sprijinindu-și însă o mână pe pieptul acestuia, fierbințeala palmei răzbătând instantaneu prin cămașa subțire de vară. Se scuză și, respectuoasă, se repezi în lift.“ Cu un efort de imaginație, reușim să o vedem pe Lia „cu sânul tocmai sub cureaua lui“. Și dacă ne mai și amintim că sânul are un sfârc „cât un degetar“, n-o mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebuia să nu lase găleata pe margine. O lovitură năprasnică îi sparge arcada politicianului. Asta după ce-i belește mai întîi o bucată din pielea frunții. Văleu, țipă Barnea, rupînd-o la fugă. Oamenii sar, dezinfectează rana, pansează și, mai ales, se scuză: Este cam... sărac cu duhul, se scuză toți cei din dispensar. Măcar să mă votați... Ca o recompensă... Îhî, aprobă Barnea. Zamfir îl mîngîie pe creștet și chiar îl pupă a împăciuială. Mă ajuți, nu? Îhî. Politicianul pleacă și după vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
O lovitură năprasnică îi sparge arcada politicianului. Asta după ce-i belește mai întîi o bucată din pielea frunții. Văleu, țipă Barnea, rupînd-o la fugă. Oamenii sar, dezinfectează rana, pansează și, mai ales, se scuză: Este cam... sărac cu duhul, se scuză toți cei din dispensar. Măcar să mă votați... Ca o recompensă... Îhî, aprobă Barnea. Zamfir îl mîngîie pe creștet și chiar îl pupă a împăciuială. Mă ajuți, nu? Îhî. Politicianul pleacă și după vreo două sute de metri îl vede pe Barnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
slab și a telefonat imediat celei pe care o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom' Pandele, dar ce prompt sînteți. Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La casa indicată, izolată și slab iluminată, găsește o femeie între două vîrste. Dacă mă îmbăt ar merge, gîndește craiul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la unsprezece trecute fix pînă a fost primită. Nu s-a supărat și a intrat zîmbind amical. Gelu vede fata și uită să închidă gura. Totul era perfect pus la locul care trebuie. Mă iertați, vă rog, dar... Nu vă scuzați. În munca mea la... (alt grangur) sînt învățată să aștept. Gelu lungește vorba, fata scoate o batistuță impecabil de albă și se adresează: Vă pot șterge puțin? Ce am? Ceva alb, poate puțină spumă de la pasta de dinți. Gelu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știu. Vezi? Se tem de sfîrșitul lumii. Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher tu, da? Nu ne învățați cum să scăpăm de atacul nuclear? Da? Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc comanda!" și apoi tot așa. Cînd studenții erau epuizați, colonelul comandă scurt: "Atac cu gaze!" Se îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
complet, Aneta nu observă că cineva s-a oprit la fîntînă. Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită și neras cam de multișor. Am văzut că plîngeți și m-am oprit, se scuză el stîngaci. Aneta vine spre fîntînă și cu vocea ei blîndă îl întreabă: Doriți ceva? Nu, nu ceva anume, dar v-am auzit plîngînd și m-am gîndit că poate aveți nevoie de ajutorul meu. Mulțumesc mult. Cîteodată singurătatea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să îmbrace cămașa de noapte. Cel mult poți da peste un zdrahon care te poate întîmpina cu deloc ospitaliera propoziție: Ce te holbezi, băi dobitocule? La o astfel de interpelare nu poți decît să răspunzi pașnic: Vă rog să mă scuzați, căutam familia Frasin. Vezi să nu dai peste ciomagul meu din frasin. Hai, vezi-ți de drum, haimanaua dracului. Plin de rușine, ori faci stînga-împrejur (sau dreapta-împrejur, că ajungi în aceeași poziție), ori pleci spre drumeagul care se termină sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe nevestică și un tînăr dă să țină contra cu mîna pe sub rochie. Ce s-a întîmplat? circulă întrebarea prin sală. I-a omorît ploșnița, vine răspunsul. Și pute ca naiba, adaugă cucoanele. Am crezut că-i o bijuterie, se scuză Ramona. Monica fuge acasă plîngînd. Mexicanii erau pe terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o grimasă. Trăim printre oameni, flori, arbori, animale mai puțin evoluate, tramvaie, autobuze și alte chestii care ne țin companie, dar și printre bădărani. În ce mă privește, tolerez stoic bădăranii cu o educație precară. Sînt capabil chiar să le scuz felul de a fi și să-i compătimesc. Totuși, nu pot să accept bădăranul cultivat (cum mai găsești chiar la această pagină!) și bădăranul bogat. La omul cultivat bădărănia este îmbrăcată (după mintea lor!) în cele mai parșive mitocănii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu ea? Petru, în fiecare seară, repeta îndoiala: Tatăl celor mulți, tatăl celor puțini, în care întreg de inimă îți este mai comod să exiști? Sângele omului trist se culege de pe limba clopotului; singurătatea așterne pat în vene, Dumnezeu se scuză invocând incompatibilități, Dumnezeu se exclude din ecuațiile cu o singură necunoscută. Are grupa 0+, primește de la toți, se injectează cu propriul orgoliu. Doamne, mai bine te-ai oferi câte puțin fiecăruia decât ca un mare nimic. Pentru mine, Doamne, prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decît oricare alt excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți". Fapta curajoasă și primejdioasă, dovedită într-o împrejurare, nu scuză cruzimea gratuită, desfășurată fără necesitate, irațională. Să recitim o frază definitorie pentru concepția umanistului realist care a scris De principatibus, spre a convinge că machiavelismul nu e totuna cu gîndirea lui Machiavelli, că etica lui nu e "morala" principilor supuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici să-l împartă. Este adevărat că regele Ludovic a împărțit Lombardia cu venețienii, dar a făcut-o pentru că în felul acesta a putut pune piciorul în Italia; în schimb, împărțirea Neapolelui merită dezaprobarea, deoarece ea nu-și mai are scuza în vreo necesitate de același fel. Ludovic săvîrșise așadar aceste cinci greșeli: a nimicit pe cei mai puțin puternici, a întărit puterea în Italia a unuia care era și înainte puternic, a adus aici un străin foarte puternic, nu a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost pedepsită; și toate acestea numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci cînd cineva a voit să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu greșească ei înșiși decît să pedepsească greșelile altora. Acest fel de a se purta ar fi micșorat cu timpul și faima și gloria lui Scipio dacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a dus la răscoala Romei; și cum această violență trezea în oameni amintirea altor violențe comise de Tarquini, s-au gîndit atunci serios să le răzbune; dacă aventura Lucreției nu e cumva doar un roman. Nu spun acestea pentru a scuza înclinațiile amoroase ale principilor, ele pot fi, din punct de vedere moral, rele; n-am vrut să arăt aici decît că nu galanteria i-a făcut pe suverani odioși. La un principe bun, amorul este privit ca o slăbiciune, scuzabilă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un orb!“ Așadar, nu de un scriitor, de un profesor, de un radiojurnalist ori, simplu, de un cetățean, repere la care se poate adăuga semnalmentul „orb“, ci de un Zoon Exoti kon. Efectul vizat prin contrast de participiul „văzută“ nu scuză mizerabilismul rudimentarei logici oximoronice. În atari Îm prejurări, cînd simțul comun acuză șocurile insolitului, salvarea de moment vine de la reluarea unor truisme precum cele ce urmează: omul, nu cel generic, ci orice om, nu este ceea ce pare, ci ceea ce devine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că Mihail nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către Isaac. Arhanghelul însă, scuzându-se pentru o nevoie „firească”, omenească, iese afară și urcă direct la Domnul pentru a-i cere de două ori sfatul: o dată, cum să vestească moartea unui asemenea om neîntinat sufletește și pentru care întâmplarea morții ar constitui o negare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]