3,068 matches
-
urmare să vă mulțumiți cu aprecierea mea, Mă declar mai mult decât răsplătită, Rămâne atunci așa, dacă va fi nevoie, sunați-mă la telefonul mobil, Da, domnule, Pe mâine, dacă nu pe mai târziu, Pe mai târziu, pe mâine, răspunse secretara. Primarul aranjă sumar documentele răspândite pe masa de lucru, în marea lor majoritate erau deja ca și cum ar fi avut de-a face cu altă țară și alt secol, nu cu această capitală în stare de asediu, abandonată de propriul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cei doi fii, băiatul e în armată, e posibil să fie unul dintre cei care apară în acest moment frontiera cu o mitralieră grea gata pregătită și cu masca de gaze agățată de gât, iar fata, în străinătate, lucrează ca secretară și interpret într-un organism internațional, din acelea care-și vor instala sediile lor monumentale și luxoase în orașele mai importante, vorbind din punct de vedere politic, bineînțeles. Ei îi folosise la ceva faptul că avea un tată bine plasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-o recunosc și vă mulțumesc, Vă las cu treburile dumneavoastră și mă întorc la ale mele. Președintele republicii era pe punctul de a întinde mâna ca să-și ia rămas-bun când, brusc, sună telefonul. Ridică receptorul și o auzi pe secretară, Domnul ministru de interne dorește să vă vorbească, domnule președinte, Puneți-mă în legătură cu el. Conversația a fost lungă, președintele asculta și, pe măsură ce secundele treceau, expresia chipului său se schimba, de câteva ori murmură Da, la un moment dat spuse E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-mi spuneți numele dumneavoastră, Providențial va fi suficient, Ah, înțeleg, firma are numele dumneavoastră, Exact. Recepționera sună, explică despre ce era vorba și spuse, după ce închise telefonul, Vin imediat după dumneavoastră, domnule Providențial. După câteva minute apăru o femeie, Sunt secretara șefului redacției, vă rog să aveți amabilitatea de a mă însoți. O urmă printr-un coridor, mergea calm, liniștit, dar brusc, fără a-l preveni, conștiința pasului temerar pe care era gata să-l facă îi tăie respirația, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un document extrem de important fără de care nu pot vorbi cu domnul șef al redacției, dar nu era adevărat, documentul era acolo, în buzunarul interior al sacoului, vinul a fost servit, comisare, acum nu ai altă soluție decât să-l bei. Secretara îl conduse într-o mică încăpere mobilată modest, niște fotolii uzate care sosiseră aici cu scopul de a-și termina în rezonabilă pace lunga lor viață, pe o masă în centru câteva ziare, o etajeră cu cărți prost aranjate, Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
există un acord între noi, nu pot și nici nu trebuie s-o păstrez, Mulțumesc că nu m-ați pus în situația să v-o cer. Șeful redacției se folosi de telefonul din mica sală ca s-o cheme pe secretară, Condu-l pe domnul până la ieșire, spuse el, și reține că va reveni la patru și un sfert, să fii acolo ca să-l primești și să-l conduci la cabinetul direcției, Da, domnule. Comisarul spuse, Atunci, la revedere, celălalt răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse el, și reține că va reveni la patru și un sfert, să fii acolo ca să-l primești și să-l conduci la cabinetul direcției, Da, domnule. Comisarul spuse, Atunci, la revedere, celălalt răspunse, La revedere, și își strânseră mâinile. Secretara deschise ușa ca să-l lase pe comisar să treacă, Vă rog să mă urmați, domnule Providențial, spuse ea, iar apoi pe coridor, Dacă-mi permiteți observația, e prima oară în viața mea că întâlnesc un om cu acest nume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar putea exista, Acum știți, Trebuie să fie drăguț să ai un nume ca ăsta, Providențial, De ce, Exact pentru asta, pentru că e providențial, Ăsta e, realmente, cel mai bun răspuns. Ajunseseră la recepție. Voi fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ce știa despre sufletul lui îi ajungea și nu era prea sigur că nu i-ar fi apărut în oglindă si altceva care nu i-ar mai fi plăcut. Încă nu era patru și un sfert când intră la ziar. Secretara era deja la recepție, Domnul director vă așteaptă, spuse ea. Nu adăugă cuvintele Domnule Providențial, poate că îi spuseseră că, până la urmă, numele lui nu era acesta, iar acum se simțea jenată de greșeala în care, de bună credință, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în care, de bună credință, o făcuseră să cadă. Trecură prin coridorul de mai înainte, dar de data asta au mers până în fund, acolo au cotit, pe a doua ușă la dreapta era o mică plăcuță pe care scria Direcție. Secretara bătu discret, dinăuntru i se răspunse, Intrați. Intră ea prima și ținu ușa ca să intre comisarul. Mulțumesc, deocamdată nu mai avem nevoie de dumneata, îi spuse șeful redacției secretarei, care ieși imediat. Vă mulțumesc că ați acceptat să vorbiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ușă la dreapta era o mică plăcuță pe care scria Direcție. Secretara bătu discret, dinăuntru i se răspunse, Intrați. Intră ea prima și ținu ușa ca să intre comisarul. Mulțumesc, deocamdată nu mai avem nevoie de dumneata, îi spuse șeful redacției secretarei, care ieși imediat. Vă mulțumesc că ați acceptat să vorbiți cu mine, domnule director, începu comisarul, Cu toată sinceritatea vă mărturisesc de pe acum că prevăd dificultăți maxime în legătură cu o divulgare eficientă a chestiunii pe care domnul șef al redacției mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe ăia care te asistă în sala de clasă și te lasă să copiezi, plătești o secretară să-ți aducă rezolvarea subiectului la mate... păi, nu știți?, dacă ai o secretară bună, intră ea în sala de curs, trece printre rânduri să dea ciorne elevilor și, pe banca ta, lasă subiectul rezolvat. N-ai decât să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe ăia care te asistă în sala de clasă și te lasă să copiezi, plătești o secretară să-ți aducă rezolvarea subiectului la mate... păi, nu știți?, dacă ai o secretară bună, intră ea în sala de curs, trece printre rânduri să dea ciorne elevilor și, pe banca ta, lasă subiectul rezolvat. N-ai decât să ți-l treci pe teză. Învățământul de azi?, doar Thailanda mai e după noi, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și alea cred că sunt actrițe, deodată, așa... dacă s-au culcat cu Maestrul, au devenit actrițe. Ce știu ele ce înseamnă scena? Da, marele actor nu e un sfânt, merită cu vârf și-ndesat tot ce-i fac, de la secretară la studente, la actrițe, o pleașcă, apoi alta, tot ce-i cade. Trage tare și el acuma, cât mai poate, se-ntreba într-o zi cine le mai fute pe toate, ce-o fi peste vreo zece ani?, apoi, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ziceai că e o fetiță, inocența întruchipată, o și ajuta vocea, vocea era splendidă, pula mea! Când au stat de vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-o ducă la facultate, mi-a povestit secretara că au tot povestit acolo două ore, i-a și cronometrat, când au ieșit, el râdea, îi sclipeau ochii ăia demonici și i-a zis: să nu știe tuta mea! — Nu zice Domnul așa ceva, nu l-am auzit niciodată vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acolo două ore, i-a și cronometrat, când au ieșit, el râdea, îi sclipeau ochii ăia demonici și i-a zis: să nu știe tuta mea! — Nu zice Domnul așa ceva, nu l-am auzit niciodată vorbind urât de dumneavoastră. Vrea secretara să vă enerveze. Și Neli se gândește că, așa cum îl știe ea pe stăpân, s-a culcat și cu secretara, ca să-și asigure credința, loaialitatea ei, să-i fie aia credincioasă. — Am să-l strâng de gât pentru vorbele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zis: să nu știe tuta mea! — Nu zice Domnul așa ceva, nu l-am auzit niciodată vorbind urât de dumneavoastră. Vrea secretara să vă enerveze. Și Neli se gândește că, așa cum îl știe ea pe stăpân, s-a culcat și cu secretara, ca să-și asigure credința, loaialitatea ei, să-i fie aia credincioasă. — Am să-l strâng de gât pentru vorbele alea spuse unei străine, din prima îl apucă pe el confesiunea, el mă caracteriza pe mine. Pe mine?... Îl aștept sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tărășenia cât mai liniștit cu putință. ― Hai, că nu-i greu, ce dracu’, o scurtează Beligan, să fii liniștit, Vichi, ăsta e actor bun, o scoate la capăt. Hai, pa! ne dă el afară, căci tocmai sunase telefonul. Sanda Ulmeni, secretara lui, fabuloasa lui secretară, tocmai suna, chipurile îl căuta cineva pe director, așa că trebuia să ieșim. Vichi îmi dă textul, un pogon de vorbe despre cum fusesem eu - mă rog, personajul - la curve, o poveste destul de încurcată și, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu putință. ― Hai, că nu-i greu, ce dracu’, o scurtează Beligan, să fii liniștit, Vichi, ăsta e actor bun, o scoate la capăt. Hai, pa! ne dă el afară, căci tocmai sunase telefonul. Sanda Ulmeni, secretara lui, fabuloasa lui secretară, tocmai suna, chipurile îl căuta cineva pe director, așa că trebuia să ieșim. Vichi îmi dă textul, un pogon de vorbe despre cum fusesem eu - mă rog, personajul - la curve, o poveste destul de încurcată și, în orice caz, lungă al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
caracterul ei, adică pentru lucrurile care contează cu adevărat. Buclele kitsch ale spectatorilor se leagănă ritmic, ca o coadă de cocoș, și așteaptă cu bucurie clipa în care - mângâiate de mâinile unor fete care sunt fie ucenice coafeze, fie viitoare secretare - vor apărea drept ceea ce sunt de fapt, și anume buclele kitsch ale unor ucenici și tineri funcționari. Morala este că nu‑i bine să vrei să pari mai mult decât ești. Eroii de film încearcă uneori intenționat să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
câteva zile de concediu plătit pe care puteam să mi le iau și m-am hotărât să plec un timp la părinții mei, pe insula Shikoku. Akemi Yokota lucra la o agenție mare de turism. La Început fusese angajată ca secretară Într-un birou, apoi, după trei ani, a ajuns Însoțitoare de grup, dar, pe vremea când ne-am cunoscut, revenise la locul ei de muncă de la birou. Nu renunțase la munca de Însoțitoare de grup pentru că o depășea, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la toate, Într-o babysitter. Ni s-a dăruit cu totul. Dacă o Îmbrăcam Într-un costum elegant și Îi dădeam să țină un dosar sau o mapă sub braț, probabil și datorită staturii ei Înalte, arăta exact ca o secretară la vreo mare companie, de asta era persoana potrivită pentru ce aveam noi nevoie să facă. Adică potrivită să Înșele diverse persoane. El voia să-i propună uneia din amantele sale să participe la jocurile noastre, dar am refuzat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara mea, de aceea e mai dură cu tine și te ceartă. Nu-i nimic, o să-i cer și eu iertare pentru tine. Dar uite! Ți s-a udat fusta. Mai bine faci un duș. Da! Du-te repede și fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Noriko, așteaptă puțin, te rog. Mai Întâi trebuie să-ți ceri scuze pentru ce ai făcut. Știu că el deja te-a iertat, dar nu ți se pare că ai scăpat prea ușor? Eu așa cred, poate pentru că sunt o secretară foarte scrupuloasă. Tu ce părere ai? — Așa e, aprobă Noriko, Îmbrăcată doar În bikini. Pe tot trupul pielea i se făcuse ca de găină. Un miros bine cunoscut i se răspândea dinspre vagin. I s-a spus să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ălora de la Camera de Comerț și Industrie din Nagano, ca să am ocazia să o Întâlnesc. Dacă aș invita-o la masă după conferință, probabil că i s-ar părea ciudat și ar bănui ceva, de aceea am pus-o pe secretară să-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]