18,720 matches
-
o carte asemeni copilăriei / și te declari nul" (Fructe de sticlă). Reversibilitatea poemului e din nou declarată, prin faptul, de estetică dezabuzata, al asemănării inverse, adică a mașinăriei existențiale cu poemul: "un motan dansează în oglindă; / rotile și rotitele mecanismului seamănă cu poemul - / se rostogolesc în mine, precum o pasare vînata - / peste deal străbate doar: // imaginea mea încărunțita..." (Film documentar). Ceea ce nu e decît o proclamație a independenței textului, care se simte chiar o paradigmă, o sorginte de real. E o
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
foarte mare măsură de cele ce au fost scrise (probabil) sub frică de a nu fi descoperite de cine nu trebuia. Mai în toate acele file, autorii se dovedesc a fi profund nemulțumiți de colegii lor de breaslă, ecourile nemulțumirilor semănând izbitor cu niste delațiuni. Pentru că, dacă înainte de decembrie ^89 era greu de presupus că multe asemenea file vor avea șansa (?) de a fi tipărite, acum jurnalul intim (?) - mai ales cel aparținând unui trecut foarte apropiat - este evident că (și) pentru
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Aceste teme organizează întreaga viață interioară a poetului. Moartea, în special, reprezintă pentru el o prezență permanentă, ceea ce nu înseamnă și o prezență familiară. Cristian Bădilită are o vocație a vieții, care îl face inapt de compromisuri cu moartea. El seamănă, în această privință, cu Magda Isanos. Este un personaj luminos, care nu găsește o plăcere perversa în evocarea extincției. Dacă totuși glumește - si glumește adeseori - pe seama morții este numai pentru că nu vrea să-i contamineze și pe alții de tristețe
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
realitate-fictiune. La un moment dat, Pierre Vaillant se simte... gelos, din cauza pasiunii cititoarei lui privilegiate pentru alt personaj de român: Edward Barnes, din Omul de pe râul Kwai. Niadi, la rândul ei, se îndrăgostește de un tânăr din Mangalia, numai pentru că seamănă cu Pierre Vaillant, fiind blond și lucrând pe un șantier naval. O altă situație insolita care derivă din transformarea personajului fictiv în personaj real este aceea că Pierre Vaillant poate consulta Toate pânzele sus! că pe o "carte a sorților
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
consumau. Blamau capitaliștii, pentru atâtea altele, până la nivelul produselor de lux, dar în spatele cortinei sau perdelelor aveau dintre acestea mai abitir decât occidentalii (nu numai din Europa, ci și din America de Nord). Scenele de o asemenea factură sunt de tot hazul, semănând ca două picături de apă cu ceea ce s-a întâmplat și în România până în 1989. Că scriitorul Dovlatov avea deja... mâna stilistică formată(nici gând de a-i pune la îndoială autenticitatea), ne-o garantează ruperile din ritm, Dovlatov trecându
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
Cristian Teodorescu Într-un timp, cînd aveam insomnii, mă uitam la dezbaterile despre reforma și restructurare organizate de Televiziunea română. Programate la ore cînd spiritul reformator ațipește, aceste emisiuni semănau oarecum cu serialele tv. în care se întîmplă de toate, dar nu și moartea protagoniștilor. Văzute la televizor, reforma și restructurarea erau două personaje zburdalnice care scăpau din cele mai îngrozitoare situații, deși în viața de toate zilele ambele s-
Restructurarea în TVR by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17738_a_19063]
-
apropierea celei mai moderne tehnici de spiritualitatea monacală a locului. Cred că nicăieri în lume nu a avut loc, sau nu are loc o asemenea vecinătate fantastică. Punct. Urmează, cea de a doua "tehnică": Bătrînul orb de 82 ani, care semăna cu Michelangelo la bătrînețe. Uitat în pădure de "frați", călugărul orb care taie lemne pentru mănăstire, taie și taie, o zi, două, trei, zi și noapte. Din cînd în cînd se oprește, mănîncă din ce-i lașaseră "frații" în străchinele
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
Mircea Mihăieș Condamnarea și degradarea generalilor Stănculescu și Chitac a eclipsat, pentru o clipă, enormitatea ieșirii antioccidentale a d-lui Emil Constantinescu. Împrejurările sunt, de-acum, cunoscute, ba, aș zice, răscunoscute: ele seamănă că două picături de apă cu o scenă dintr-un film proletcultist clasic. Asemeni primului-secretar întors de pe un șantier unde a avut loc o catastrofă, cel dintâi om al judetului-tară da frâu liber profundelor, omeneștilor sale (re)sentimente. Răvășit de
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
președintele nostru este necopt din punct de vedere politic. O fi domnia sa obișnuit cu acțiunile scurte, vijelioase, caracteristice adolescenței, dar Occidentul gândește în cu totul alți termeni. Și, mai ales, luând în considerare timpii lungi ai istoriei. Or, pretențiile României seamănă, deocamdată, cu vociferările unui găligan care, ajuns în treaptă a doua de liceu, începe să protesteze că nu i se dă și lui un premiu. Uitând, firește, ca până atunci chiulise masiv, rămăsese corigent (ba chiar și repetent), avusese notă
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
Barbu? A cui "clonă" este Cezar Baltag? Am impresia că, aici, Cărtărescu, cel care a păstrat de-a lungul comentariului sau o măsură că o pecete a personalității, se lasă purtat de un avînt generationist de cafenea care nu-i seamănă, care este, e adevărat, spectaculos, dar nu în ordine intelectuală. Să luăm o clipă în serios această formulă și să ne imaginăm că am putea extrage un model abstract al poeziei saizeciste care - dacă dorim să-l "prelucram" bine - și
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
nimeni altul, să facă o carte din citate: fragmentul aforistic este desprins cu ușurință dintr-un "tot" (care nu există nici macar că jurnal) și cimentat în forme ciudate. Spre exemplu ultimul capitol își propune să stabilească: "a. în ce ii semăn; b. prin ce ne deosebim; c. cum stăm noi de vorbă". Iar de la meditații profunde autorul trece rapid la adevărate declarații de dragoste: "Împărtășesc cu Cioran până și prostul gust". Livius Ciocârlie suferă (sau, ca și Cioran, se preface că
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
rămîne proletari, iar burghezia va profita, pentru descendenții ei care aspiră la prim-planul existenței. Proful ne-a întrebat dacă sînt... nelămuriri, iar eu am ridicat mîna: - Daca ereditatea nu se justifică, aș dori să mi se explice cum de semăn eu, nu exclusiv fizionomic, cu părintele meu? Prin ce "mecanism" anume se produce asemănarea? Am priceput, dar n-am înțeles... Omul de la catedră și-a strîns hîrtiile și le-a strecurat în servietă, surîzînd ambiguu: - A învăța înseamnă a te
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
mult. În plus, dl. Meleșcanu are, ca să zic așa, o grea moștenire de familie: nimeni alta decât d-na Felicia Meleșcanu. Personaj profund compromis în cea mai neagră perioadă a Televiziunii Române, d-na Meleșcanu beneficiază de insurmontabilul handicap de a semăna, fizic, uluitor - se spune - cu... Elenă Ceaușescu. Intuind că activitatea frenetica pro-Iliescu a soției dăunează carierei politice ascendente, dl. Meleșcanu a purces la o intensă activitate de reformare a consoartei. Spălarea completă a rufelor de familie e imposibilă, pentru ca, din
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
cheamă un film cult. Am văzut (care rulează, acum, la noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34 de ani, cu un aer modest și jovial, face parte dintre regizorii care au crescut mîncînd cinema pe pîine; încă
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
după regulile austere ale așa-numitei Dogme). Chiar dacă Lola încalcă toate regulile Dogmei, eu spun mereu că e filmul meu - Dogmă! Ideea Dogmei e de a demonstra că limbajul cinematografic nu a ajuns într-un impas. Dacă 90% dintre filme seamănă între ele, nu înseamnă că s-a ajuns la limbajul perfect, inseamna influență americană... Dogmă ne cere să nu încetăm să căutăm feluri noi de a spune adevăruri vechi "... Cu cineaști că Vinterberg și Tykwer, s-ar putea că filmul
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
acestora de a-și alege expresia cea mai justă. Nu vor mai exista îngrijitori de texte care să studieze manuscrisele și să decidă, în cazurile obscure, care e varianta cea mai sigură, adică cea mai aproape de intențiile autorului." Desfășurarea românului seamănă în mare măsură cu desfășurarea unui joc de șah. Autorul se joacă de-a literatura, dar se joacă în deplină cunoștință de cauză, cunoscând bine regulile domeniului. Spiritul sau ludic n-are nimic comun cu naivitatea. Este vorba de fapt
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
nu o putem și demonstra în vorbirea noastră. De la hidalgo la businessman Care sînt însă normele vorbirii coerențe, logice și elegante, așa cum le înțelegea Baltasar Gracian? Nu cred că mai e nevoie să previn cititorii că vorbirea unui hidalgo nu seamănă cu a noastră. Dacă noi ne orientăm, de cele mai multe ori, în comunicarea publică, după principiul simplității, directitudinii, al maximei eficiente și economii, nobilii lui Gracian sînt niște vicioși ai ocolișurilor, ai volutelor verbale, ai artificiului și complicatului. Lumea aceasta descrisă
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
mergea prea rău. Avea drumeag la Dacia, la adăpost, loc de munculița, tihneala la mare și la munte, în stațiuni populare, avea învătământ, sănătate, slova gratuite. Pe el, iaca, îl trădau pomojnicii și ghinărarii." "Adevărul" acesta al lui Viorel Știrbu seamănă leit cu acela al lui Vadim Tudor și Dumitru Dragomir de la "Atac la persoană". Aceeași aripa? Hoția, unde te aștepți și unde nu Într-o tabletă pe care a publicat-o în ROMÂNIA LIBERĂ, Romulus Rusan istorisește o, să-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
medievali, îmbrăcați într-o greoaie și inexpugnabila armura de referințe livrești. Mircea Dinescu ni se înfățișează cu mâinile goale și reușește totuși să ne cucerească. Se remarcă, în această perioadă, și tonul poeziei lui Mircea Dinescu. Este o poezie care seamănă cu un plâns melodios: "Mama ta poartă ochelari cu șapte lentile/ tatăl tău te păzește din turn,/ grăbeste-te iubito mai am câteva zile/ și am să plec soldat într-un cătun./.../ Când tu în parcuri roze te vei bate/ cu
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
fluturii în zdrențe", de "mărul iubirii" care "putrezește în stomacul maimuței", de "șobolanii care au ros biserică până la rădăcini" etc. etc. De la un moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea la nesfârșit a supărării pe întreaga lume. Invocație nimănui, 1971, Elegii de când eram mai tânăr, 1973, Proprietarul de poduri, 1976, La dispoziția dumneavoastră, 1979, Democrația naturii, 1981, cuprind
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
din când în când să dispară din existența "mecanomorfă" de fiecare zi, ca într-o fanta a fluxului temporal, personajul-narator observa că o femeie ascunde o scrisoare în scorbura unui copac. Bineînțeles, se îndrăgostește instantaneu de necunoscută, care mai și seamănă cu Audrey Hepburn și, după plecarea ei, intră fraudulos în posesia scrisorii. Din scrisoare reiese că femeia, pe nume Căra, corespondează cu un bărbat, amendând opiniile lui în legătură cu povestea de dragoste imaginata cândva de Denis de Rougemont. Vlad așează pe
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
unei cărți despre literatura germană din România, publicată de Cristina Tudorică în Germania, iar Florian Bratu, luînd ca pretext Kakistocratia lui Dorin Tudoran, isi expune propriile cugetări despre prostie, într-un aliaj cam nefericit de prețiozitate și stil "colorat" ce seamănă mai curînd cu o parodie a prostiei (sau poate o fi?). Cronică literară a redactorului șef (el jură în editorial pe spiritul critic) la Jurnalul american al lui Stelian Tănase e preponderent descriptiva. * Foarte activ pe "Continent", în variate genuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
împlinește desăvîrșirea trupului omenesc, în așa măsură există o aderenta misterioasă între el și apa care rotunjea, șlefuia membrele". Exotismul își pune petele de culoare peste priveliștea natală, pe care această cosmopolita n-o mai poate percepe altminteri. Lacul Snagov "semăna cu Nigerul, cu satul de vizavi cu acoperiș de trestie", iar dr. Ion Cantacuzino i se prezintă ochiului expert al pianistei "că o sculptura de zeitate marină descoperită de pirați și bine pusă la adăpost", "cu dinții strălucitori și ochii
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
permite nici o apropiere de concretețea mesajului. Domină dialectica barbar/ civilizație (învingător/ învins ș.a.) cu toate implicațiile inclusiv formale: "Sulița ta neînfricatule,/ cît de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al poetului Ioan Morar: "Cartea de față s-a născut la insistențele prietenului
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
limitelor propriului meu concept de literatură. Pătrund în operă ca într-o utopie și sper ca în cele din urmă să aflu cîte ceva despre propriile dogme, mirîndu-mă de tot felul de ființe, de obiceiuri și de cuvinte care nu seamănă cu ce lăsasem eu acasă". (17) Este vorba de un efort de focalizare cu totul special, fără să împărtășească entuziasmul hagiografic, autoarea face de fapt cu mult mai mult, efortul de adecvare a limbajului critic la o operă atipică, presupunînd
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]