1,077 matches
-
gârbov - au înfrunzit bățul. El îl scutură, rămân numai două mere - e tatăl și maica sa. El cade mort. [ACTUL I] 2254 (Suceava. O sală frumoasă gotică, ferești înguste. În stânga spectatorului, în prosceniu, tronurile Domnului și a Doamnei; în dreapta, în semicerc, stau boierii. {EminescuOpVIII 127} SCENA I (IUGA VODĂ și MARIA pe tron. Boierii, între cari hatmanul MIHNEA SÎNGER. E sara. ) [IUGA] Și ochii mei, senine fereștile gîndirei, Sânt prinși în flori de gheată, în pânzele pieirei. Zadarnic îi silesc eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viață de adult, devenite deja mai șterse și mai lipsite de culoare, de parcă s-ar fi uzat cu fiecare privire. Și acum se uita la diapozitivele lui Onkel Ralph, pe care acesta le comenta pe larg, în timp ce noi făcuserăm un semicerc în jurul aparatului care zumzăia neîntrerupt. Imaginile străluceau de parcă razele soarelui ar fi țâșnit din ziduri și de pe străzi, așternând o pojghiță alunecoasă pe frunzele palmierilor, pe leandri, pe umbrelele de soare și pe mese. Până și umbrele pinilor erau scăldate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
d’Italia“. Și-ar fi dorit mult să vadă villa în care locuise tatăl ei. Și, în afară de asta, mai existau, nu departe de vilă, după cum povestea el, în Piazza del Popolo, și statuile romane ale dacilor. Erau plasate într-un semicerc, deasupra unei scări de piatră. România fusese o parte din Imperiul Roman și cel mai mare poet al acestuia, Ovidiu, a trăit acolo în exil. Am putea face o excursie de două zile la Roma. Dar familia Saner nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sau nimic“. Chiar și familia Rusch se uita la televizor, Felix, familia Saner, tante Doro, care rămânea tot mai des singură cu copiii. Domnul Hackler și soția sa, Gerda, frații tatei, toți ședeau - la fel ca noi - singuri sau în semicerc în fața aparatului, încă puțin jenați că priveam la ce se întâmpla pe ecran. Ne asiguram oaspeții că nu ne vom uita decât la știri și la emisiunile culturale. Distracția era, firește, sub orice critică, dar ca să-ți poți face totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fier care înconjura curtea interioară era păzit din loc în loc de santinele înarmate. În fața intrării principale se formase un grup mare de protestatari care, sub amenințarea armelor, fiind nevoiți să păstreze o anumită distanță de siguranță de la poartă, se grupaseră în semicerc înaintea soldaților. Înarmat? Neînarmat? Nici să nu vă treacă prin cap pifanilor să mă atingeți că vă ia mama dracului. Na-vă parola și lăsați-mă să intru, numai așa poți să răzbești dacă nu vrei ca pînă la Dumnezeu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
avea înainte să înceapă amenajările. Râul curge mai lent; copacii și vegetația se întind. Copacii sperie cocorii. Au nevoie de teren plat - un loc unde-și pot face cuibul fără să-i ia cineva prin surprindere. Se întoarse într-un semicerc lent, cu ochii învârtindu-i-se în cap. Ăsta e singurul lor popas sigur. În centrul continentului nu există nici un alt loc pe care să-l poată folosi. Sunt fragili - au o rată anuală de înmulțire slabă. Orice distrugere masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie mult mai ridicată. El se holbă la ea, de parcă încă un Schluter ar fi început să delireze. —Jocuri de societate, îi spuse ea. Poliția avea dreptate. Vântul se întețise, odată cu lăsarea serii. Daniel se chirci, legănându-și capul în semicerc. Fusese coleg de școală cu toți cei trei băieți; le cunoștea apucăturile. Nu era greu de înțeles: o noapte cruntă de februarie, mașini cu prea mulți cai-putere, bărbați tineri, de douăzeci de ani, într-o țară sătulă de distracții, sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cealaltă femeie? — Ah! Mark se uită pieziș la Weber, refuzând să se predea. Ai remarcat. Da, a copiat detaliile aproape până la capăt. Tocmai asta mă bagă în sperieți. Îți amintești ceva despre accident? Capul lui Mark se răsuci într-un semicerc, încolțit. —Domnu’ psihiatru, hai să ne relaxăm și să ne revenim un minut, bine? Sigur. De-acord cu tine. Weber se lăsă pe spate și-și împreună mâinile la ceafă. Mark îl privi, cu gura deschisă. Treptat, falca i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hârtia, fornăind. Se întoarse spre el, triumfătoare. Mark stătea pe șosea nemișcat, uitându-se spre est. Îl strigă, dar n-o auzi. Nu se întrerupse din contemplație nici când ea veni lângă el. Era ceva chiar acolo. Se întoarse în semicerc. Eu mergeam în partea asta, chiar peste dâmbul ăla. Se întoarse din nou spre est, dând din cap. Ceva pe drum. Chiar aici. Karin simți cum șira spinării îi ia foc. Da, șopti ea. Așa e. Altă mașină? Care patina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strada și m-am apropiat cu precauție de ușă. S-a despicat de la mijloc, deschizându-se. Impresionant. Recepția avea dimensiunile unui teren de fotbal, pavat cu și mai mulți metri pătrați de marmură roz. Un birou enorm în formă de semicerc lua curba în mijlocul camerei, ca un val roz imens care s-a spart de perete și s-a întărit acolo. în spatele lui stătea o femeie cu părul prins într-o perfectă coafură franțuzească. Nu avea cum să-mi fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
naturii. Karel știe că în secunda când ar fi surprins ceva suspect, alarma va fi dată imediat. Din fericire, partizanii par să se fi topit literalmente în peisaj. Camuflat în spatele unor stânci cam de un metru înălțime dispuse cumva în semicerc, Karel cercetează metru cu metru terenul cu ajutorul unui binoclu. Nu zărește nimic ce ar putea să-l îngrijoreze. Peste tot unde se uită doar munți înalți, parcă de netrecut, pante abrupte, văgăuni înșelătoare. Revine cu binoclul la arcada uriașă. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să replice nimic, fiindcă emisiunea era pe punctul de a începe și Camelia îl trase de mână după ea pe platou, ocolind camerele de luat vederi și grăbind spre un fel de ring, cu scaune ca de bar dispuse în semicerc, ocupate deja de ceilalți invitați, toți unul și unul. Semne de întrebare Arm pășea încet pe aleea către vila cochetă și de bun gust pe care o construise Liviu pentru familie. Întrebări peste întrebări o asaltau, acum, ca în fiecare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ataca tema Introducerii în Arta Managementului Instituțiilor și Gestionării Resurselor Umane. Studenții îi botezară cursul Iamigru sau Migru, iar unii băieți îi spuneau uneori și Migu, ce-i drept destul de rar. În fiecare pauză, la catedra profesorului se forma un semicerc de fuste și pantaloni. Profesorul trebuia chestionat și întors pe toate părțile, pentru că examenul pe care-l anunța cu tunete și fulgere părea să fie cel mai greu dintre toate. El se sprijinea într-un singur cot (cealaltă mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din frageda lor viață amară, copiii care n-au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și în mijloc era destul loc pentru distracțiile lor, căci în fiecare seară, la lumina focurilor din fața corturilor, cântau din gură și din instrumente, viori și acordeoane, dansau și mâncau hartane de carne fiartă într-un cazan
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și inelat, cu acea căutătură ascunsă sub niște dioptrii moștenite și mărite prin propria-ți neștire, aveai un mers cu pasul larg și puțin legănat, cu o mână băgată bine într-un buzunar al pantalonilor, iar cu cealaltă descriind niște semicercuri, și ele largi, în ritmul pașilor. Era bine. Așa, pentru că ne obișnuisem cu tine, cum descriai cu lux de amănunte o pagină de proză interesantă, indiferent dacă autorul era de aventuri sau de război. Așa, atunci când, și aceasta se întâmpla
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
salin. De-ar fi fost scoasă, în momentul acela de extaz sublim, la tabla neagră și rugoasă, studenta eminentă Aron Nora s-ar fi apucat să facă schema unei poezii în metru sapphic, — nu fără următoarea inovație: în lăuntrul fiecărui semicerc marcând silabele neaccentuate scurte, era punctat, cu cretă frez, câte un fraged bumb minuscul. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Mereu mă temeam c-o să pleci (1) Pe urmă deschideam ușile greoaie, căptușite cu oglinzi adânci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
spectacolului („premiera“ Îi spuneam noi, deși nu aveau să mai fie alte reprezentații). În niște „cabine“ improvizate În spatele scenei, noi, actorii principali, stăteam pe scaune pliante. Restul elevilor de clasa a opta erau deja pe scenă, dispuși Într-un mare semicerc. Piesa era programată să Înceapă la ora șapte și să se Încheie Înainte de apusul soarelui. Era 6.55. Din spatele scenei auzeam cum se umple terenul de hochei. Vuietul de afară creștea În intensitate - voci, pași, scârțâitul tribunelor și zgomotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și cu lumina stinsă tovarășa de la grădiniță mă punea să spun prima poveste. Vă văd pe toți așa: așezați pe scăunele într-un semicerc (cum o să știu să-i spun mai târziu). Doar eu în fața voastră mai aud vrăbiile din curte, pentru că voi așteptați să vă spun povestea. Sunteți așa de tâmpiți când așteptați: cu mâinile la spate, cum v-a spus tovarășa, tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
locuințe la etaj. Ca să ajungi acolo, trebuia să intri pe o ușă dintre Pembroke Books și Tattoo Palace. Deasupra acestei uși scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, iar jumătatea de sus a acesteia era din sticlă mată, pe care scria, Într-un semicerc de litere aurii, DR. LIEBERMAN, STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE. De obicei, cînd acest scriitor se oprea În librărie, era În drum spre altă destinație, adesea spre locuri Îndepărtate precum Piața Harvard din Cambridge, de dincolo de rîu, și se ducea acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din pardoseală, prin radiație. Pereții dubli, cu strat de aer, izolau atât de bine Încât se puteau menține o temperatură și o umezeală constante. Toate erau construite Într-un singur bloc, fiind Înconjurate de instalațiile tehnice așezate În formă de semicerc. Acestea cuprindeau cuptoare, cazane, conducte de alimentare cu apă și baterii de amestec pentru apa caldă și rece. Până și cenușa cuptoarelor era Îndepărtată mecanizat și spălată de un curent de apa. * Lama de ras are o existență milenară. În
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93361]
-
plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roșiatică, într-un pat cu cearșaful boțit tot și împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al cărei păr brun-transparent îi ajunge până la mușchii reliefați ai mijlocului, stă în genunchi, cu bustul ridicat, ținută de bărbatul din spatele ei cu o mână pe sânul drept, iar cu cealaltă petrecută peste pântec și ajungând cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
replică, întrerupându-l pe Iag care, fiind prea pornit și uitând că trebuie să vorbească în șoaptă, înjură de mamă cu voce tare. Pe loc, toți realizară despre ce-i vorba, așa că grupul din jurul lui Iag se rupse, formând un semicerc de chipuri cu ochii îndreptați spre preotul liceului. Nimeni nu văzuse când și cum intrase pe ușă. Cum de nu vi-e rușine?! spuse el, așteptând ca toți să-i înregistreze prezența. Nu se adresa cuiva anume. Le vorbea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai clar indiferența și plictiseala, ochii cei mici ai lui Burkeviț care se apropia încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin de răutate. Ca niște ace aruncate în semicercul acestor ochi și fețe încremenite, cuvintele preotului erau atrase de polul magnetic al zâmbetului lui Burkeviț. Parcă Burkeviț era cel care a înjurat și parcă ultimele cuvinte despre Pușkin și Lermontov i se adresau numai lui. — Dumneavoastră, părinte, interveni Burkeviț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
simțit fericit nu la gândul bucuriilor trupești care mă așteptau a doua zi, ci închipuindu-mi că, apropiindu-mi-o, o voi supune pe Sonia spiritual și în mod definitiv. 8 Urcam o scară largă, albă și luminoasă, dispusă în semicerc: deasupra scării, în loc de acoperiș, era un luminator. Urcam într-o tăcere gravă care mă umplea de rușine. Iag ne conduse spre camera lui printr-o sală mare, în care fotoliile, pianul și lustra stăteau acoperite cu huse albe. Afară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]