2,366 matches
-
cărturar cu gust rafinat, nu-l mai satisfac, semn că și emoțiile estetice sunt condiționate psihologic. Iată un fragment edificator, în care e respinsă teoria maioresciano-schopenhaueriană a "emoției impersonale", în acord cu opiniile de mai târziu ale criticului: Unde e seninătatea cu care priveam Madonna della Sedia a lui Rafael? Ea a rămas aceeași, dar eu m-am schimbat. Iată pentru ce și ea s-a schimbat. Chipul acela curat nu-mi mai spune nimic, cum nu-mi mai spun nimic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cenaclul, Editura Minerva, București, 1976. Holban, Ioan, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983. Mihăilescu, Florin, E. Lovinescu și antinomiile criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aventurau la rândul lor În căutarea unor „profunde sondagii” (cum scria un anonim prin 1934) prin care propria biografie să fie raportată la a colegului, pierdut În repere mereu destul de confuze. Iar detractorilor, aceste confuzii - pe care le repurtau cu seninătate - nu le puteau fi decât foarte utile 1. Eliade era și este Încă receptat confuz prin raportare la experiența indiană, chiar dacă ea pare cea mai clasicizată experiență a sa. Între altele pentru că România nu are indianiști: evident, nu unii comparabili
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt atenuate toate limitele și piedicile existenței obișnuite. Astfel, umanitatea de astăzi pare a fi involuat, raportându-ne la vechii greci dominați de optimismul lui Socrate. Moartea tragediei grecești a implicat renunțarea la ideea nemuririi, a readus în conștiința națională seninătatea elenă. Totuși, moartea tragediei a însemnat apariția unei noi specii de artă care o venera ca pe un model-comedia antică (teatrul lui Euripide). Drama lui nu reprezintă decât un „fenomen rece și aprins totodată, la fel de apt să înghețe sau să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupolă de gheață“, „ca într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirică se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“, sculpturală, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerenței ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor (de fapt, „armătura“ e
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
le-ar pierde. Nemaiștiind în vechi lumine (o, îndoieli atîte cernu-l!)etern din urma-i, cine vine: Eurydice sau Infernul?!”(Nicolaie Dabija) Balada Miorița, prin ceea ce transmite, comunică, seamănă cu un poem orfic. Resemnarea în fața Destinului, dragostea pentru Natură, seninătatea cu care este întâmpinată moartea, aceasta venind ca o “mireasă”. “Nunta” ce are loc între cioban și Moarte face trimitere la întâlnirea dintre Orfeu (simbolul ființei marcate de păcatul originar) și Eurydice, zeița Infernului, în ambele cazuri participând elemente orfice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
20 de ani de la Revoluție, într-un gen de carapace în care să ne ferim de ticăloși, de răutate, de boli, de combinații periculoase și inutile. Nu există o țară din lume care să renunțe atât de ușor, cu atâta seninătate, la elitele sale, la întreg potențialul său de afirmare și dezvoltare. Căderea socialismului s-a produs pe un fond de recunoaștere a incapacității sale de a oferi un mod de viață viabil, în acord cu omul, așa cum este el construit
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și firescului, ci „este sincron în adâncime ideilor modernismului european”. Poeziile din volumele Lola, Lolita, Bonita (2000) și Grădina lui Athis (2002) sunt niște meditații în care eul liric filtrează lumea prin metafore și simboluri mitologice, imaginând un tărâm al seninătății și plenitudinii. SCRIERI: Figuri ale romanului, Târgoviște, 1997; Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1999; Dinastia de cărturari a Ciorăneștilor (în colaborare cu Mihai Gabriel Popescu), Târgoviște, 2000; Lola, Lolita, Bonita, București, 2000; Proximitatea lui Eminescu, Târgoviște, 2000; I. C. Vissarion între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
sensibilitate deosebirile stilistice dintre o piesă și alta sau din staul aceleiași piese. In cărțile de mai târziu, sânt evidente extravaganțele "entuziastului". Exegeza lui Knight privind eseurile lui Pope, On Criticism (Despre critică) și On Man (Despre om), evită cu seninătate să-și pună întrebarea ce au putut însemna, istoric, pentru Pope și pentru contemporanii lui, "ideile" din poemele analizate. Slab în aprecierea perspectivei istorice, Knight este handicapat și de dorința de a "filozofa". "Filozofia" pe oare o extrage din Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
celorlalți oameni. Întorcându-ne la cazurile extreme tocmai amintite, este remarcabil faptul că, în pofida temerilor conform cărora, odată ce au făcut cunoștință cu lumea și și-au descoperit propriile limite, vor fi tot mai nefericiți, din scrierile Helenei Keller răzbate o seninătate uimitoare. La rândul ei, Olga Skorohodova, făcând afirmațiile atât de paradoxale conform cărora orbul surdomut poate fi mai ușor învățat decât subiectul având un singur handicap senzorial sever, oferă și ea o speranță nebănuită nu numai pentru finalitatea eforturilor defectologului
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale, artificiosul fiind cultivat cu intenție. Grațiosul miniatural alternează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
psihologice (prestigiu social, prețuirea celorlalți etc.), dar care se prelungesc imediat în avantaje materiale. Psihologii sociali explică actele prosociale și prin mecanisme ce privesc direct confortul psihic în sine, cu referire la reducerea tensiunilor, autoinducerea unor stări de bucurie și seninătate, creșterea stimei de sine. Teoriile mai relevante în acest sens le prezentăm în cele ce urmează (vezi Baron și Byrne, 2000; Batson, 1998). Modelul eliminării stării negative (negative-state relief model), propus de Cialdini și colaboratorii săi (1981), proclamă că îi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că inculcarea unor sensuri profunde îl poate revitaliza. Tematica aleasă ține de erotică, dar și de meditația asupra trecerii timpului, efemeritatea ființei umane fiind de cele mai multe ori privită - ca la Lucian Blaga - cu un resemnat dramatism, chiar cu o anumită seninătate, dincolo de notele elegiace. Alte teme sunt nostalgia pentru locurile natale, văzute sub semnul fabulosului, atașamentul față de oameni și înfăptuirile ce înfruntă efemerul. Autorul își însușește mai multe surse folclorice, le utilizează direct (Miorița) sau aluziv, proiectându-le, fără siluiri intelectualiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care sunt discreditați prin caricaturizare. Astfel încât corpusul presocratic în versiunea lui hedonistă este ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate: cum să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni se poate vorbi despre zei, despre Dumnezeu, despre divin? Ce trebuie înțeles prin cuvântul plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
divin? Ce trebuie înțeles prin cuvântul plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate adevărul celor care au pierdut, învinșii nu pot nici ei să-și scrie cu seninătate istoria. Cu atât mai mult cu cât nu se pot baza decât pe niște fragmente aleatorii și pe niște contexte reductoare... Astfel încât a-i citi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate adevărul celor care au pierdut, învinșii nu pot nici ei să-și scrie cu seninătate istoria. Cu atât mai mult cu cât nu se pot baza decât pe niște fragmente aleatorii și pe niște contexte reductoare... Astfel încât a-i citi pe filosofii Antichității și a urmări în opera lor cum stau lucrurile cu plăcerea și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem, obiectivul în stare să aducă laolaltă reflecția și acțiunea; cât despre eudemonism, acesta afirmă necesitatea de a viza starea de bine, seninătatea, fericirea. Cei doi termeni există și înseamnă două lucruri distincte, plăcerea și fericirea nesuprapunând exact aceleași senzații, aceleași emoții, aceeași stare fizică și psihică. În ce mă privește, nu văd atât două lumi separate, cât două moduri de a semnifica
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
situează în amonte sau în aval: înaintea plăcerii sperate sau după cea încercată; în toate ipostazele, ea se manifestă împreună cu conștiința, datorită ei și prin mijlocirea ei. Starea de fericire, mai puțin violentă decât cea de plăcere, implică blândețea, pacea, seninătatea, calmul aferent certitudinilor că un eveniment aducător de bucurie urmează să survină sau tocmai a avut loc. Cu ea, trupul cunoaște emoții mai pline de voluptate decât cu plăcerea, generatoare de forțe mai teribile, de energii considerabil sporite. Dar a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
orbindu-se, bătrânul practică o înțelepciune paradoxală. Bineînțeles, el poate și să acționeze asupra dorințelor sale, să propună o dietetică a acestora, adăugându-i, la o adică, și o aritmetică a plăcerilor care i-ar permite să acceadă la o seninătate identificabilă cu binele suveran. Dar anecdota poate servi și la demonstrarea altei teze: te distanțezi de un anumit lucru abținându-te să nu privești, silindu-te să nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pură și simplă conjuncție de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
există n-avem a ne teme. Dinspre această parte, oamenii se pot dispensa de o ocazie de neplăcere. Al treilea moment: aflat singur la originea a ceea ce este adevărat, independent de orice tutelă transcendentă, individul care dorește să ajungă la seninătate se va preocupa de buna folosință a dorințelor și a plăcerilor. Pentru că aceste puteri nu reprezintă un pericol în sine, ci numai în măsura în care tulbură sufletul înțeleptului. Este vorba deci de a nu dori orice și oricum și de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
părți, el este doar purtătorul de cuvânt al lui Platon... Cu atât mai mult cu cât Antiphon nu face din bani condiția fericirii, nici măcar o posibilă cale de acces la ea. Fericirea înseamnă viața în armonie cu tine însuți, pacea, seninătatea, liniștea sufletului care nu știe ce-i aceea tulburare. De fapt, să extrapolăm puțin: dacă banii câștigați prin activitatea sofistică îți permit să scapi de dureri, necazuri sau suferințe, iar apoi să accezi la acea stare în care trăiești în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fie el însuși și, mai ales, fără să se întineze... Adevărata plăcere constă în a-ți râde de plăcere - altfel spus: plăcerea filosofului implică disprețul pentru plăcerea omului de rând. Cea autentică presupune o bucurie neîncetată, absența tristeții, pacea sufletească, seninătatea, spiritul radios și alte dovezi dinamice ale jubilației în act. Contrafacerile sporesc chinul, amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi răspunde: nu, nu a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată stabilită această taxonomie, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... 10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]