278,409 matches
-
conotații glumețe, ironice: to download, multitasking, hypertext - folosite pentru "a lua cuvântul", "care face mai multe lucruri deodată", "lucruri ascunse". Fenomenul există și în română, unde verbe ca a reseta sau a accesa au căpătat, mai ales în limbajul tinerilor, sensuri noi. Nu am observat totuși la noi extinderea ludic-parodică - în publicitate mai ales - a modelului de adresă din Internet, formată din cuvinte și fragmente lexicale separate de cîte un punct; ceva mai mult este imitat modelul adreselor de poștă electronică
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
a complicității cu forțele reacționare care caută să salveze cât mai mult din sistemul de odinioară. Omul de tip nou visat de comuniști se complăcea în tăcere, căci actele de adulație nu pot fi socotite expresia unei personalități în adevăratul sens al cuvântului. Din nefericire cei patruzeci și cinci de ani par a fi lăsat urme mult mai adânci decât aș fi crezut. Vechiul sistem de a discuta numai în particular continuă pentru mult prea mulți. Iar consecințele nu întârzie să
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
go on" e dat drept "și așa mai departe" (probabil dintr-o confuzie cu "and șo on"), în "stofă de la Aurora o fac rochie închisă în față cu double emploi: rochie și capod", pentru sintagma în franceză se dau două sensuri - "dublă întrebuințare; (în croitorie) petrecut" etc. Mai grav încă, un fragment consistent, în franceză, dintr-o scrisoare e transcris cu neglijență (iar competența lingvistică a lui Alice Voinescu, deținătoarea unui doctorat la Sorbona și frecventînd grupul de la Pontigny, e incontestabila
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
se referă de fapt aproape numai la Parmenide. în ciuda faptului că pornește de la faimosul fragment parmenidian despre calea adevărului, în care Zeița-Adevăr îl îndrumă pe filosof, subiectul nu este o reconstituire istorică a concepției lui Parmenide, ci o căutare a sensului originar al termenului grec aletheia, tradus îndeobște ca "adevăr", căruia Heidegger îi găsește vechiul înțeles de "stare de neascundere" (Unverborgenheit), rezultat al unei lupte dintre neascundere și ascundere (ascunderea fiind strâns legată de uitare). Acest sens l-ar fi pierdut
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
ci o căutare a sensului originar al termenului grec aletheia, tradus îndeobște ca "adevăr", căruia Heidegger îi găsește vechiul înțeles de "stare de neascundere" (Unverborgenheit), rezultat al unei lupte dintre neascundere și ascundere (ascunderea fiind strâns legată de uitare). Acest sens l-ar fi pierdut odată cu filosofia lui Platon, adevărul devenind corectitudine, tot astfel cum neadevărul, pseudos, își pierde sensul originar de ascundere sau acoperire, odată cu traducerea sa prin latinescul falsum. Convins că la Parmenide se regăsește, odată cu aletheia, fie și
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
înțeles de "stare de neascundere" (Unverborgenheit), rezultat al unei lupte dintre neascundere și ascundere (ascunderea fiind strâns legată de uitare). Acest sens l-ar fi pierdut odată cu filosofia lui Platon, adevărul devenind corectitudine, tot astfel cum neadevărul, pseudos, își pierde sensul originar de ascundere sau acoperire, odată cu traducerea sa prin latinescul falsum. Convins că la Parmenide se regăsește, odată cu aletheia, fie și în treacăt, întrebarea despre ființă, pe care Heidegger a încercat mereu să o readucă în prim-plan după o
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
neascunderii, drept care a renunțat să mai raporteze chestiunea la termenul grec aletheia, dând propriei descoperiri un nume personal, care apare însă prima dată în "Parmenide": Lichtung (provenit nu în primul rând de la Licht, lumină, cât de la leicht, ușor, apoi cu sensul de deschis), ca loc deschis al adevărului ființei, și trecând astfel la definirea gândirii sale ca "topologie a ființei". Traducătorii au adoptat pentru Lichtung varianta excplicitară "deschidere-luminatoare", ceea ce, evident, e mai elegant și mai aproape de sensul heideggerian decât "luminiș". De
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
leicht, ușor, apoi cu sensul de deschis), ca loc deschis al adevărului ființei, și trecând astfel la definirea gândirii sale ca "topologie a ființei". Traducătorii au adoptat pentru Lichtung varianta excplicitară "deschidere-luminatoare", ceea ce, evident, e mai elegant și mai aproape de sensul heideggerian decât "luminiș". De asemenea, termenul adoptat pentru Entbergung este "dezascundere". Martin Heidegger, Parmenide. Traducere din germană de Bogdan Mincă și Sorin Lavric. Ed. Humanitas, 2001. Biblioteca de literatură catalană Scriam cândva despre nevoia de "lingvistică ecologică", în consens cu
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
Mihaela Ursa. în ciuda evidentei calități a scriiturii, a analizelor punctuale (unele remarcabile) nu poți scăpa, la lectura cărților citate mai sus (și a nesfîrșitelor articole <în temă>) de senzația de galimatias conceptual, de , , specifice unui spațiu cultural marginal, provincial (în sensul cel mai rău al termenului)." Să ne întoarcem la un citat anterior? Mai bine nu pentru că Alexandru Mușina nu doar că folosește și el bibliografia orală, dar ascultă chiar "gurile rele". în sprijinul aceleiași teze împotriva postmodernismului: " Mi se pare
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
comunism, "alegoria" fiind localizată și individualizată atent. Postabsurdul se prelungește, însă, și în aceste piese prin câteva din "ingredientele" clasice marca Vișniec: alegoria transpusă în mici parabole, "anecdote" pline de poezie și istorii cu fond didactic, limbajul alienant ale cărui sensuri s-au diluat până la a nu mai spune decât extrem de puțin, denunțarea strădaniei utopiei și a finalității ei în crimă, motivul ușii etc. Dacă altădată Matei Vișniec miza foarte mult pe simbolistica decorului absurd, acum limbajul și personajele sunt mult
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
experiență personală. În fond, dramaturgul pare să nu prelucreze nimic, arătându-ne cum realitatea poate fi mai îngrozitoare decât absurdul ficțiunii și cum limbajul are capacitatea perversă de a o transfigura total. Alteori, însă, repetitiv până la buimăceală și golit de sensuri limbajul învăluie personajele într-o moarte a cuvântului, automatismul absurd și penibil dovedindu-se singura cale de a comunica. Că Matei Vișniec țintește acum dincolo de un Pirandello, Beckett sau Ionescu, ne-o arată și faptul că dramaturgul recunoaște în Cehov
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
vreme nevoia unor perpetue clarificări ale conceptelor specifice, spre o mai bună integrare a lor, dat fiind că, paradoxal, în opinia autoarei "rezistențele la aplicarea psihanalizei în afara domeniului terapeutic rămân în fapt intacte și se pare chiar că în acest sens asistăm la un recul net în raport cu lucrările pionierilor psihanalizei, care nu ezitau să se aventureze în câmpul socio-cultural." Domeniile de care se simte atrasă Chasseguet-Smirgel i se revelează prin prisma câtorva teme importante: înțelegerea psihanalitică a operei de artă (și
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
sunt semne încurajatoare că ea începe să nu mai fie o realitate. Pericolul contrar acum ar fi acela de a considera, cu efecte directe și de metodă, că singura psihanaliză autentică este cea clinică (există deja unele indicii în acest sens). Credem însă că o atare situare este doar o problemă trecătoare de identitate, inerentă oricărui debut profesional, care traduce, în fapt, în termeni diametral opuși, aceeași dificultate de mai înainte, dar cu semn schimbat. Pentru a-și face o idee
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
o "regie provizorie" contând pe frumusețea învelișului vizual bine gândit de scenograful începător Adrian Buzaș, Alina Hiristea nu a pătruns în miezul textului, nu l-a interpretat. Or, după cum scria Paul Ricoeur, a interpreta un text înseamnă "a urma mișcarea sensului spre referință, adusă spre acel fel de lume, sau mai degrabă a fi în lume deschis în fața textului; să-l interpretezi înseamnă să desfășori noile medieri pe care discursul le instaurează între om și lume". Nici vorbă despre astfel de
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
se corectează prin verdicte nemotivate, unele absurde la rândul lor, ci prin testul adecvării la specificul disciplinei în care a fost enunțată. Așa de pildă, prejudecata "adevărului parțial". În ultimul deceniu, cei mai curajoși dintre scriitorii postbelici (curajoși și în sensul artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără curiozitatea măcar de a vedea ce au reușit totuși să spună, mult, puțin cât a fost. Problema e greșit pusă din rădăcină. Din punctul de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
operele, cu aceeași nepăsare și aceeași nepricepere în ce privește codurile lor specifice, codurile literare. Toți marii scriitori postbelici sunt astăzi puși la colț cu "decriptări" aiuritoare, imposibil de susținut cu argumente raționale. Reduse la similitudinile dintre firimituri de cuvinte, indiferent de sensul lor din operă, și lumea lui Ceaușescu, "interpretările" cenzurii, dar și ale publicului amator de senzații politice tari sunt un tip de "semnificare diadică", pe care Umberto Eco o descrie ca pe un mecanism primitiv de recunoaștere, de felul celor
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
la real. Este romanul transformării unui reportaj în "operă". Autorul, Tudor Frățilă, se crede un fel de martor, un "invitat special la misterul universului", numai că toate scenele la care asistă se încheie catastrofal. Cu toată deschiderea lui pentru marile sensuri (are și o teorie despre "general-uman"), realitatea trage mereu în jos. Incursiunile gazetărești "pe teren" au concluzii invariabil sceptice ("reieșea că terenul lui nu e al nostru, e un teren minat, amenințător parcă, înaintarea se face mai greu decât s-
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
asemănare? În încheiere, voi numi cel de-al treilea mod al semnificării triadice, cel mai important. E codul palimpsestic, codul hermeneuticii canonice, care vine și el cu sperieturile lui, încă și mai intense decât teroarea politicului. E vorba de uimirea sensului, de uimirea în fața cuvântului viu, care ține de condiția însăși a scriitorului. Așa vede el adevărul lumii, în undire arhetipală (de aici, nevoia construcției, în interpretarea operei de rezistență, unor echilibre metodologice între pragmatică și metafizică): "Spaima de scris... Știu
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
metafizică): "Spaima de scris... Știu acum de ce mi-e frică să scriu... și amân cu tot felul de tertipuri - (precum acest turneu care începe să se transforme într-o aventură periculoasă). Scriind e ca și cum aș umbla la cuvinte, care dincolo de sensul și întrebuințarea comună, au o latură periculoasă - un fel de focos al lor cu care se joacă scriitorul declanșând un fel de forțe amorțite care te iradiază... sensuri vechi se trezesc... stai cu ochii holbați și te uiți la hora
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
o aventură periculoasă). Scriind e ca și cum aș umbla la cuvinte, care dincolo de sensul și întrebuințarea comună, au o latură periculoasă - un fel de focos al lor cu care se joacă scriitorul declanșând un fel de forțe amorțite care te iradiază... sensuri vechi se trezesc... stai cu ochii holbați și te uiți la hora cuvintelor - dănțuială, zbenguială, vârtej... Slăbești, ești "fermecat". Aștepți să te vindeci terminând ce aveai de spus sau lăsând totul baltă și evadând. Plecând în lume."
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
a stat multă vreme În preajma lui Mircea Eliade, În casa căruia și-a cunoscut viitoarea soție, originară din România. Cu toate minunatele clipe de destindere intelectuală, de beneficii enciclopedice oferite de Mircea Eliade, În Chicago, Saul Bellow a deturnat „impardonabil” sensurile nobile ale unei relații, transformând-o Într-o jenă de morală josnică. Lângă numele (și faptele, fie și literare) lui Bellow, istoricul propune altele, pe care le dezbate imparțial prin grila adevărului, a bunului simț și a chemărilor politice nu
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
folosindu-se de o bogată bibliografie eliadistă, cunoscută la sursă, adică din limbile engleză, franceză, germană și română. Comparase (cu detalii) formulele lui Dubuisson, Dumézil, Lévi-Strauss și Eliade, nu În vederea unei ierarhii, posibil păguboase, ci a unei descoperiri multiple de sensuri În aria culturii popoarelor. Singurul concept care s-a impus nu numai În arealul european, prin apelurile la prolificitatea sa de sensuri, care identifică și stabilizează, până și În China sau Japonia, este cel de sacru. Revelația definirii lui a
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
lui Dubuisson, Dumézil, Lévi-Strauss și Eliade, nu În vederea unei ierarhii, posibil păguboase, ci a unei descoperiri multiple de sensuri În aria culturii popoarelor. Singurul concept care s-a impus nu numai În arealul european, prin apelurile la prolificitatea sa de sensuri, care identifică și stabilizează, până și În China sau Japonia, este cel de sacru. Revelația definirii lui a avut loc În contactul nemijlocit și cu forțele credincioase ale Indiei care i-au ridicat controlul gândirii la nivelul filosofiei existențiale. Omul
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
dezvoltă medicina/ am făcut mătreață/ am impresia că mor/ cîntau barca pe valuri și făceau așa/ de-ai muri măcar tu/ sătul sub televizor etc." Miza unui astfel de discurs este, evident un efect de fragmentare și de golire de sens a lumii. Incoerența voită a textului creează, atunci cînd nu eșuează lamentabil în listă de expresii fixe sau aluzii obscene, impresia unei lumi fără comunicare, un Babel al replicilor de toate felurile. Interjecțiile, fragmentele de conversație, repetările, forțează implicaturile și
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
nu se mai încheagă într-un tot) și a lui Virgil Mazilescu (ironia expresiilor colocviale și punctarea discursului cu intervenția lor aparent fără miză), Ionel Ciupureanu mărește incoerența poemului prin retractări, reluări ale frazelor care nu aduc un plus de sens, ba dimpotrivă, îl dizlocă și pe cel existent: "vedeam un copac și n-am vrut să vorbesc/ vorbeam pe nevăzut cu acela din pom// dar nu-i copacul ce naște copii/ cu el din tine cu cea din nevastă". în
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]