935 matches
-
se așeze la capătul de jos al mesei. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor așează harul care le îmbină și, îmbinîndu-le, le cumpănește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în fond, de ceea ce se numește prietenie?! Sau, noi înșine, printr-un sentimentalism deplasat, acordăm o prea mare greutate acestei noțiuni de prietenie, absolutizând-o, dându-i o prioritate „exagerată” față de alte forme de conviețuire psihologică și socială?! Izbit, lovit dureros de „schimbarea la față brutală” a unor apropiați prieteni, am început a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stimă ceeace mă face să cred: 1) că n-am făcut rău nerăspunzând la feluritele atacuri de acum trei ani; 2) că încep a îmbătrâni. Se mai adaogă o considerație: că oamenii noștri amestecă, fără voie poate, ori poate ingenios, sentimentalismul firesc neamului cu interesele lor. Asară, am fost la masă la d. Gh. Oprescu, profesor universitar, membru corespondent al Academiei. O casă plină de tablouri, stampe, obiecte de artă care de care mai frumoase, și cărți. Masă fină; vin bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
animale de laborator pentru diagnosticul unor boli, pentru care dispunem de metode alternative, deși experiența mi-a demonstrat că și În testările serologice și biologice, rezultatele pozitive nu se obțin În 100% din cazuri. Este bine ca rațiunea să biruie sentimentalismul și În activitatea sanitară umană sau veterinară să-și spună cuvântul cei pregătiți În domeniile respective. Dar, nu mai sunt singur. Să revin la viața În doi cu umbrele și mai puținele ei luminișuri. După numai câteva zile de la sosirea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
l-am scos afară, la aer. Când ne-am întors, bătrânul profesor s-a ridicat, l-a examinat, i-a privit pupilele și i-a întins carnetul în care însemnase deja o notă de trecere. Apoi, încurcat cumva, poate de sentimentalismul necontrolat, a evacuat întreaga grupă, șoptindu-i asistentului, doctorul Purice: "Aista era lihnit de foame... vai de capul "nostru"". Mutat de mulți ani la Timișoara, profesorul Nubert a murit acolo în 1975. Înainte de a se sfârși, a participat la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin ca un eco departat al unor vremi ce nu mai sunt. Dar iată că mă alunec în sentimentalism. Bine îmi zicea Carp în "Junimea" că sunt o natură lirică. Ce să fac, dacă așa mi-e firea. Numai de mi-ar păstra-o Dumnezeu pănă la sfârșit! Revin la chestiune. Ziarul Convorbiri literare, organul societăței "Junimea", a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cele superioare. Dacă din cuvintele mele ați Înțeles doar frumusețea ascunsă a Vieții și truda naturii de a o cizela În mod continuu, voi fi fericit. Voi ști că veți iubi și proteja ceea ce ne Înconjoară, și nu doar din sentimentalism. “Radiosfera”, 27 noiembrie 1995, ora 9,49 58. Un arsenal binefăcător Atunci când am Început a discuta ceea ce am numit război chimic, am Înțeles că nu voi rămâne la doar un episod izolat, născut din conversația cu un prieten În fața unei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
față. Dar el e agresiv. Ca și familia, Canidae, din care face parte Împreună cu lupul, șacalul, coiotul, vulpea. E agresiv, cu excepția prietenilor. Dar ce vină au alții, care Întâmplător nu-i sunt prieteni, dar nici dușmani? Să nu cădem În sentimentalism, ca Brigitte Bardot care, după ce a adunat vreo 18 câini vagabonzi și i-a Îndopat la propriu cu ciocolată, i-a dus la stomatolog. De fapt, i-a scos din mediul lor obișnuit. Dar nici să acționăm brutal. Putem limita
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
convingerea că nu doar specialiștii domeniului sunt chemați la abordarea acestei probleme globale, ci oricare membru al societății, În fond participant la Viața planetei. Un cititor atent a băgat desigur de seamă oscilațiile mele: Între optimism și pesimism, pragmatism și sentimentalism, evoluționism și conservatorism, de ce nu Între concret și filosofic ș.a.m.d. Dar tot el e obligat să integreze, căutând media, medie care are desigur o tendință, una pe care o cred obiectivă. Asta, pentru că În suita celor o sută
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
gol în stomac. Asta simt de fiecare dată când văd dealurile din preajma satului meu. Pur și simplu. Nu e pășunism, deși aș vrea odată să scriu un roman pășunist sincer, îngrozitor de sincer. Sau o carte de povești. Am așa, un sentimentalism contraproductiv. Sunt marcat poate și de cărțile din copilărie. Uite, atunci, lecturile de căpătâi îmi erau cărțile istorice ale lui Alexandru Mitru. Cărți în care Gelu își smulge săgeata din piept și se apucă să taie la turci. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mărturiseau nimic nimănui, învăluindu și existențele sub cele șapte văluri ale Salomeei. De aceea, te puteai aștepta de la dânșii la reacțiile cele mai neprevăzute. De pildă, în ceea ce-l privește pe Mircic: după ucenicia plină de învățăminte, dar și de sentimentalisme la școala lui Ion șahighian, căsătoria cu iz de Tristan și Isolda cu diafana Svetlana Marosin, intrată în cronica mondenă a Bucureștilor... După care a urmat legătura de o viață cu omul cel mai incapabil de dra goste din câți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rănit în război. Nimeni nu-l crede. Și, la urma urmei, de ce l-am crede? Pentru că în felul acesta a obținut mai repede decât ceilalți mult râvnitul Permis C de ședere permanentă în Elveția? Când ești imigrant, înveți instinctiv că sentimentalismul omoară supraviețuirea. Îl ajut tot timpul să-și faca "norma" la fiert paste, iar din cauza aceasta eu nu reușesc să termin să spăl la timp munții de farfurii pătate de un sos roșu-unsuros, care vin neîncetat din sală. Nu știu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să nu mă gândesc la faptul că noi românii nu vom ajunge niciodată la un asemenea grad de rafinament "genetic" acesta cred că este cuvântul potrivit. Pe de altă parte, nu-mi pot împiedica un val de melancolie amestecată cu sentimentalism ieftin: anii '80 când eram elev și făceam cozi lungi pentru o bucată de pâine, parcă plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și să văd asemenea exemple de prețiozitate academică inutilă, dublată de o limbă franceză magnifică, dar utilizată împotriva cursului lingvistic normal (cum să mă explic oare ?), absurdităti spuse pe un ton abisal, de genul "perpendicularitatea rigidă a axelor imaginii distruge sentimentalismul ei." Dacă bătrânul Cioran ar fi participat la conferință, pe de o parte s-ar fi enervat cumplit, iar pe de altă parte ar fi fost extrem de mulțumit, pentru că ar fi văzut live că toate predicțiile sale cu privire la moartea universității
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
film, cu aceeași dezinvoltură cu care se „mixeazăș eternul Mahler cu Fleetwood Mac și Anton “uteu, e clar că ceva nu merge ! „Privareaș de expresie (personală) căreia cineastul român i-a căzut victimă atâtea decenii devine exprimarea unui fel de sentimentalism cultural ridicol - și, în orice caz, deconcentrant. Bunele intenții (corectitudine politică, Mesaj etc.) se îneacă-n retorică liricoidă și stridență estetică ; cât despre inventivitatea dramatică, atunci când nu vedem nunți și botezuri (și înmormântări, căci sunt cele mai tragice !), personajele se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
citit într-o carte îl mișcă mai tare decît o nenorocire adevărată, despre ceea ce amicul lui Capote, Graham Greene, numea așchia de gheață din inima scriitorului. La rîndul lui, regizorul Bennett Miller lucrează cu sînge rece : fără retorică vizuală, fără sentimentalism cel puțin pînă în final, cînd sugerează că Truman a devenit un alcoolic din cauza remușcărilor. Ceea ce-mi sună naiv și moralizator, un reflex al acelui conformism contemporan care le cere scriitoriilor buni (cu excepția scandalagiilor acreditați de tip Houellebecq) să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele lui nobile (sentimentalismul deghizat în duritate al lui Raymond Chandler) și chiar mai puțin nobile (cruzimea lui Mickey Spillane), pare o elevație. Realizatorii au făcut un lucru curajos : au recuperat această superfantasmă numită Bond din mîinile copiilor (care, mai ales în epoca Pierce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se mai desfășoară încă de România "stil Badea Cârțan". Deși atunci când se vorbește despre relațiile României cu America Latină se menționează în orice discurs sau tratat care se respectă " Unitatea genetică, istorică și culturală", aceste "amănunte" sunt considerate în politica globalizată sentimentalisme fără importanță. Ca atare, îngrămădeală culturală excesivă "pe relația vest", unde localnicii sunt asaltați de oferte "exotice" din toată lumea și nu mai percep din motive de suprasaturație nimic și seceta prelungită în restul lumii (citeam recent o dispută în presă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sfatul bun primit de la Beligan: „Stai pe lângă cei mari, nu te Întoarce, acasă nu ești dorit“. Și În orice caz, după Brook nu mai puteam lucra ca Înainte, deci nu mai puteam lucra În România. Trebuia așadar să lupt cu sentimentalismul care mă Împingea spre București și să accept clar că În acel moment singurul mod de a nu fugi de mine Însumi era să fug de România. Opt ore mai târziu am ajuns la New York, pe același Aeroport Kennedy, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a hohotit de râs și eu la fel. Totuși, gluma lui Andrei, care are și un subtext serios (cum se Întâmplă des când glumește el), mi-a rămas În minte, ca o Întrebare fără răspuns. Nu am căzut niciodată În sentimentalismul exilatului care oftează nostalgic după o Românie idealizată (și inexistentă), dar m-am ferit și de extrema cealaltă, a celor care, din frustrare și ură față de un regim odios, și-au șters demonstrativ din memorie și țara, și limba maternă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am contemplat-o în icoana amintită, e o dragoste neegoistă, o dragoste deschisă, ce se revarsă de la obiectul ei concret asupra întregii Creațiuni. Acest eros duce necesarmente la agapé. Dragostea adevărată nu e un simplu colaj, limitat la concupiscență și sentimentalism, și nici o împătimire închisă și înverșunată. De vreme ce implică de la sine virtualitatea sacrificiului, are implicația sacră pe care acesta o presupune. Principiul dragostei e unul singur și este divin - indiferent dacă „filozofia” celor în cauză este sau nu una „agnostică”. Eugen
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Împăratului. Onoarea care i s-a făcut tânărului moldovean se datora acelui „primus omnium” obținut la liceul berlinez. Încă din perioada studenției (1858-1862), și-a format caracterul, lucru remarcat de Iacob Negruzzi, care nota mai târziu „cumpătarea și lipsa de sentimentalism cu care Carp privi situația, Îmi plăcu foarte mult. Atunci,...ca și acum...el Își spuse Întreg gândul său, limpede și fără șovăire și prin aceasta se deosebi de camarazii săi de studii, precum se deosebește astăzi de cei mai
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cu o tristă nostalgie. M-am furișat, am plecat, eu eram din altă lume, din altă parte... * M-am retras mai încoace, către prezent, pentru ca demult nu-i mai înțelegem pe acești oameni cu obsesiile lor desuete. Nu mai înțelegem sentimentalismul, care ni se pare siropos. "Situațiile" ni se par de operetă, ne temem de simțăminte prea tari, nu mai dispunem de vascularizație suficient de sprintenă pentru a ne înroși obrazul în situații "rușinoase"; "rușinea" este un cuvânt vid, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trebui totuși să plecăm și că întâmplarea fericită se va derula invers. S-a făcut un strașnic foc, cu tot ceea ce este de partea focului, spre seară, adunați cu toții pe o colină în coasta mânăstirii Neamțului. Am simțit acolo că "sentimentalismul", care nu mai este la modă, nu poate dispare. Bătrânii aceștia decrepiți erau "sentimentali", ceea ce este mai important decât "moda", "stilul" de viață care se poartă, duritatea "strict necesară", ca "element de supraviețuire" după cum se exprimă un cunoscut psihiatru, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]