24,548 matches
-
de tupeu, decid că între a mă sinucide pornind pe urmele iubitei mele și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul care separă plaja de drum și pornesc voinicește spre capătul acestuia. În spatele meu, contaminați irepresibil de exemplul balcanic al celor o sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea cea mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta este legea voastră nescrisă, dar nu-mi vorbiți, mie, unei făpturi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
totul coexistă și confluează, lumea noastră, de aici, această lume caldă de început de octombrie, când cele șapte dealuri respiră domol în jur, iar în cuptor focul își ascute năvala? Și mai aveam oare eu dreptul să trag linia care separă scaunele adevărate de scaunele povestite? Mai era oare această distincție valabilă sau vechile noastre categorii filosofice își scuturaseră sensul ca pe un polen prea copt pentru a mai sluji, rămânând goale și de prisos asemenea unei coji aruncate în drum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aici, cu greu, dorința perversă de a introduce în text o adresă de email la care cititorii interesați ar putea să-și împărtășească propria experiență. Pentru a-l parafraza pe Tanizaki, este mai bine, uneori, să lași neconturată granița care separă imaginația de realitate, speculativul de recele fapt. Elogiu oamenilor grași Dacă nu există nimic și suntem cu toții parte din visul cuiva? Sau, încă și mai rău, dacă nu există decât grăsanul acela din rândul al treilea? Woody Allen În Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul, Adela l-a lovit cu paloșul peste gât și lama foarte ascuțită i-a separat capul de trup, rostogolindu-se pe pământul proaspăt tinciuit. A ridicat capul cald și sângerând al prințului barbar și s-a îndreptat către suprafață, urmată de Verona și Angela. Când Zombo, regele barbarilor, a văzut că a rămas fără luptători
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
hrănește din experiențele cotidiene, comune probabil multor oameni, care au căpătat un înțeles în lumina cunoștințelor științifice dobândite pe parcursul întregii vieți de studii teologice. Ele poartă însemnul experiențelor trăite în această lume, determinate de destin, pe care nu le pot separa de istoria vieții și a luptei descrise în ambele mele volume de memorii. În zilele noastre, credința ca fundament spiritual al existenței nu mai reprezintă o normă de bază, cu atât mai puțin credința creștină. Astăzi, mai mult ca oricând
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
omul... Pe de altă parte, animalele nu sunt simple obiecte și nu reprezintă o marfă. Omul nu le poate folosi după bunul plac. Ele nu sunt niște "mașini fără suflet" cum dedusese la începutul epocii moderne filozoful raționalist Descartes, care separase subiectul gânditor de natura obiectivă, concepție ale cărei efecte nefaste încă se resimt. Educația intensivă actuală, unde totul este planificat începând cu măcelăria, transformă de fapt animalele în mașini de producție și producători de materie primă. Diferit de cum credea însuși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în urmă colinele și ne vom începr ascensiunea. Întrebarea despre sensul individului Nici viața mea nu s-a scurs lin și fără conflicte. Nici un parcurs existențial nu este lipsit de crize. Termenul "criză" derivă de la verbul grec krinein, adică "a separa, a distinge", și desemnează momentul culminant al unei dezvoltări dificile. Cum este cazul și altor cuvinte cheie care pentru mine sunt foarte importante (încredere, curaj civil), și cuvântul "criză" a fost mult timp neglijat de dicționarele și manualele de teologie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
susține și autorealizarea. Recent, chiar și psihologi sau psihoterapeuți atrag atenția, pe bună dreptate, asupra "capcanei autorealizării". Este deja o cauză a rupturii anumitor căsătorii sau raporturi umane. Când se declanșează această capcană? Tocmai în momentul în care autorealizarea se separă de responsabilitatea față de noi înșine, de ceilalți și de lume în general. Nu mă gândesc doar la acei politicieni polemici, la managerii lacomi de bani și la sindicaliștii lacomi de putere, la oamenii de știință în căutarea celebrității și la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de nici unul din noi și în care noi trăim, ne mișcăm și existăm (Fap., 17, 27s.). Într-adevăr, muzica lui Mozart, definită de frumusețe, putere și transparență, în același timp senzuală și spirituală, mi se pare că evidențiază limita care separă cea mai imaterială dintre arte de religie, care a avut mereu de-a face cu muzica. Ambele, de fapt, deși în mod diferit, indică drumul către acel mister inefabil. Și chiar dacă muzica nu trebuie să devină religia artei, arta muzicii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mondială în izvoarele iudaismului). Despre "etica mondială din perspectivă creștină" vorbisem deja în anul 2005, în cartea omonimă scrisă împreună cu Angela Rinn-Maurer, pastor în Mainz. Dar ce semnifică, specific, spiritualitatea creștină? Este necesară o definiție. Spiritualitatea creștină falsificată "Spiritualitatea", adesea separată de "religiozitate", poate astăzi semnifica multe lucruri. Spiritualitatea creștină nu ar trebui să se întemeieze pe baza impulsurilor și sentimentelor de devoțiune și a manifestărilor religioase de masă, cum se întâmplă astăzi în cazul multor persoane "spirituale", dar mai curând
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pune preț pe ceea ce este vremelnic, arhimandritul alegând aici un citat din Noul Testament, corespunzător atitudinii sale pro cremaționiste: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)"188. El venea cu o ipoteză interesantă, separând, în funcție de climă, preferința pentru incinerare: populațiile din sud o practicau datorită climei, cele din nord datorită suprafețelor mici de sol cultivabil, iar altele datorită credințelor religioase. Șerboianu arată că dovezile arheologice certifică faptul că pe teritoriul României s-a practicat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
corpului cea mai eminentă, spre a cârmui mișcările. Însă, afară de acest principiu divin, zeii inferiori formară un suflet muritor, lipsit de rațiune și în care rezidă aplecările spre rău. Acest suflet secundar ocupă în corpul omului două părți distincte și separate printr-o închizătoare intermediară. Partea nesățioasă este pusă-n piept, spre a fi mai aproape de rațiune, pentru a-i asculta vocea mai cu înlesnire. Mai înainte, în regiunea stomacului, este legată cealaltă parte a sufletului muritor, care se ocupă numai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de a o face posibilă ar avea un obiect, în situația dată aceste mâini și deplasarea lor potențială, această mișcare a mâinilor nu s-ar produce. Cunoașterea s-ar găsi în fața sa ca în fața oricărui lucru obiectiv, de care ar separa-o pentru totdeauna distanța obiectivității, astfel că s-ar afla în incapacitatea de a i se alătura vreodată. În măsura în care mișcarea mâinilor este considerată ca fiind ceva obiectiv, și atâta vreme cât este astfel, posibilitatea pentru cel care o contemplă asemenea unui obiect
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sprijine pe una dintre acestea, el nu ar "atinge-o", iar imaginea miliardelor de ani-lumină ar fi o reprezentare cu totul neînsemnată sau, mai bine zis, total nepotrivită pentru a da o idee despre distanța infinit de infinită care le separă pentru veșnicie. Una alături de cealaltă, una "dedesubtul" celeilalte, fortăreața și linia electrică nu se dispun în acest fel decât în interiorul unei unități care este cea a unei sensibilități. În calitate de auto-afectare a ek-stazei exteriorității, sensibilitatea este prin esență individuală, deoarece auto-afectarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau cea a Vieții, care nu mai este o ordine, ci un proces sălbatic în care orice posibilitate nouă născută dintr-o întâlnire fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai are nici o rațiune. Eliberată de orice legătură, separată de orice totalitate coerentă și finalizată, tehnica se năpustește înainte, drept în fața sa, ca o rachetă interplanetară, fără a ști de unde vine, încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau grea, presupunând o ucenicie sau nu, "calificată" sau nu. Această determinare calitativă a muncii obiective nu este decât reprezentarea caracterelor reale ale muncii vii, reprezentare aproximativă și supusă hazardului, convențională, contingentă, ca să spunem tot, în măsura în care ea survolează prăpastia care separă realitatea de irealitate și în care, pe de altă parte, ea face să corespundă o calitate generală "greu", "calificat" acelui ceva care este conținut în singularitatea absolută a diferenței sale absolute. De pildă, o activitate dureroasă sau insuportabilă pentru un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
afluxul de energie care nu s-a putut investi în sarcinile cele mai nobile și mai dificile se regăsește intact pe planul unde se încearcă acum a se scăpa de el. Intact, sau mai degrabă amplificat de toată diferența care separă mai multul de mai puțin: partea de energie nefolosită n-a făcut decât să sporească, sporind și neliniștea odată cu ea. Din acest moment, aceeași situație se repetă la infinit: fiecare pliere pe formele cele mai fruste ale simțirii, ale gândirii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cultivă, adică se încredințează unui alt proces, cel al veșnicei veniri în sine în sporirea de sine. Ceea ce caracterizează temporalitatea acestui al doilea proces este faptul că ea nu este ek-statică, neavând niciodată nimic în sine de care să fie separată de către depărtarea unui trecut sau a unui viitor, ci temporalizându-se ca și încercându-se pe sine, în și prin această încercare, în așa fel încât, sprijinită de sine și ca strivită de sine, fără să se creeze distanța nici unui recul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
exclus în mod inexorabil din a-fi-acolo-în-față-pentru-o-clipă, care constituie, ca o nouă dimensiune de existență proprie mijloacelor de comunicare și caracteristică lumii moderne, ceea ce vom numi existență mediatică. Asemenea universului tehnicist al cărei produs este, existența mediatică nu este nici ea separată de orice contact cu viața, deoarece în afara acestui contact nu este nimic, deoarece, în calitate de primă venire a sa în sine, viața este condiția ființei însăși și astfel a tot ceea ce este. Contactul ultim cu viața a universului tehnicist și al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceasta, ca loc al învățării, uceniciei și cercetării, reunește ansamblul proceselor de autodezvoltare și auto-înfăptuire a vieții. Distrugerea Universității de către lumea tehnicii îmbracă o formă dublă: este mai întâi de toate abolirea graniței care, în calitate de indice al diferențierii lor funcționale, separa până în prezent Universitatea de societate; este, în al doilea rând, această barieră odată doborâtă, irupția tehnicii în chiar sânul Universității și nimicirea acesteia ca loc de cultură. Dată fiind importanța lor, aceste două evenimente trebuie să facă obiectul unei delimitări
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de cunoaștere își extrag posibilitatea și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu patosul care, tot în repetare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vehiculul privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această raportare devine conștientă de sine în filozofia a cărei temă proprie o constituie. Dihotomia dintre științe și litere se întemeiază astfel pe diferența dintre obiectele lor, adică diferența ontologică radicală care separă ființarea golită în ea însăși de capacitatea de a se încerca pe sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine o asemenea capacitate și se definește prin ea, adică subiectivitatea transcendentală sau, dacă preferăm, Ființa în calitate de Viață. Pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o etică îndoielnică. Deoarece relația Societate / Individ (care sunt în realitate un Același, care au aceeași substanță subiectivitate, intersubiectivitate, parxis în așa fel încât și legile lor sunt aceleași) este percepută ca o relație externă de cauzalitate între două entități separate dintre care prima devine cauza, iar cea de-a doua efectul, atunci individul nu mai are, pentru a se smulge condiției sale derizorii, decât a se dedica sarcinilor politice cu scopul de a se identifica astfel în mod cvasi-metafizic cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
își doresc să întemeieze o familie în mai mare măsură decât bărbații, odată ce o au țin mai mult la păstrarea acesteia, muncesc mai mult decât partenerii lor în gospodărie, îngrijesc prioritar persoanele dependente din familie, iar când divorțează sau se separă își asumă răspunderea copiilor 10? Am urmărit să aplic față de familia monoparentală cadrele conceptuale ale unora dintre teoriile politice feministe, cu scopul de a arăta cum poate fi circumscrisă înțelegerea unei astfel de familii în respectivele teorii (liberală, marxistă, radicală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]