1,273 matches
-
avea În casă: mobilă stil, tablouri ale unor pictori consacrați, covoare manuale etc. Una, mai Îndrăzneață, trecută de 50 de ani, i-a ținut un fel de lecție: - Tu crezi că eu dacă te-aș lua de bărbat, aș fi servitoare? La banii tăi de ce nu Îți angajezi o menajeră? - Am Încercat, dar toate cer prea mulți bani! - Păi, ce ai vrea? În ziua de astăzi, totul se plătește! El și-ar fi dorit o soție care să se ocupe de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Jonas, ultimul în picioare, ceilalți doi așezați pe marginea patului, tăceau. Copiii dormeau, câinii fuseseră trimiși la țară, Louise spălase un maldăr de farfurii și de cești, Jonas și Rateau le șterseseră. Oboseala era plăcută. - De ce nu vă luați o servitoare? spuse Rateau în fața vrafului de farfurii murdare. Dar Louise, cu melancolie: - Unde s-o mai culcăm și pe ea? Tăceau, așadar. - Ești mulțumit? întrebă deodată Rateau. Jonas surâse, dar cu un aer obosit. - Da. Toți sunt drăguți cu mine. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se joace în liniște, dar se arătau îndeajuns de puternici ca să umple apartamentul cu certurile și cu râsetele lor. Trebuiau potoliți, mustrați, amenințați cu bătaia. Rufăria trebuia spălată, nasturii cusuți; Louise nu mai prididea. Fiindcă nu puteau să găzduiască o servitoare și nici măcar s-o introducă în strânsa intimitate în care locuiau, Jonas sugeră că n-ar fi fost rău să se facă apel la ajutorul sorei Louisei, Rose, care rămăsese văduvă cu o fată mare. Da, spuse Louise, cu Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mult nu te-a mai căutat nimeni. Cine-i asta, Cornelia Matei ? — Nu știu, nu știu, mă intimidezi, așa severă. Și te- ai aranjat ca pentru o serată. — Ei, asta-i acum ! Doar n-o să umblu în casă ca o servitoare ! Și-apoi, nu mai sunt tânără, neglijența nu mă avantajează. Ce-ar fi să intru la un june în cameră cu un capot în doi nasturi ? Noi am și mâncat. Mitu va pleca, Lena așteaptă s-o duci la grădina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
treptele și bătu. Lumânarea se opri șovăind... Din altă odaie se auzi glasul doamnei Bologa, și apoi cheia se învîrti de două ori în broască, pe dinăuntru. Mâna lui Apostol apăsă clanța, și lumina tremurată îl izbi drept în față. Servitoarea țipă ca și când ar fi văzut o arătare: ― Tulai, doamnă, tulai și vai de mine, c-a venit domnișorul!... Apostol intră vesel, iar Petre închise ușa. În pragul odăii din fund apăru doamna Bologa, în capul gol, cu fața albă ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
printre lacrimi: ― O, dragul mamei, scumpul mamei... Se îmbrățișară îndelung, murmurând în același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă și du-te fuga de ațâță focul, să pregătim ceva de îmbucat domnișorului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, așează colo lângă ușă bagajele și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că-i sănătoasă și tânără, zise doamna Bologa puțin încurcată, ca și cum ar fi așteptat întrebarea și ar fi uitat răspunsul pregătit. Ce să-ți mai spui eu, că ai s-o vezi tu, și... Ești gata, Rodovico? adăugă repede către servitoarea care se ivise în ușă. Așa... că domnișoru-i ostenit și-i trebuie odihnă bună! Îl petrecu în odaia lui și-l sărută pe frunte, ca odinioară, când dormea în iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apostol rămase singur. Pe mescioara
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care nu fusese acasă, află de la Rodovica, spre seară, că s-a întîmplat ceva și că notarul a plecat cu barba plină de sânge. Deși o muncea curiozitatea, nu avu curajul să întrebe pe Apostol, perpelindu-și îngrijorările numai cu servitoarea și vărsând împreună multe lacrimi ascunse, fiind sigură că "buzatul" (așa poreclise lumea demult pe Pălăgieșu) n-are să se astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște, dar n-a apucat-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
binecuvântare. Și când tăcu Constantin, nici el nu mai zise nimic, parcă în sufletul lui s-ar fi coborât aievea o călăuză fără greș. Atunci intră în cerdac preoteasa, aducând în mână un coșuleț cu pâine prăjită, iar după ea, servitoarea bătrână, pășind cu mare băgare de seamă ca să nu se verse ceștile pline, așezate pe o tavă de lemn înflorit. ― Pune-o colea binișor! șopti preoteasa după ce zâmbi cu sfială spre Bologa. ― Încă n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? întrebă deodată preotul cu mândrie. Poftim, privește-o și spune-mi dacă ai mai văzut așa căprioară drăgălașă? ― Vai, Constantine, nu ți-e rușine? zise preoteasa roșind până-n vârful nasului și făcând semn servitoarei să plece. Preotesa era durdulie, plină de sănătate, cu obrajii bucălați și cu niște ochi verzi spălăciți și foarte blânzi. Apostol îi sărută mâna, murmurând câteva cuvinte. ― Acuma o să ne ierți, domnule, adăugă preoteasa, mereu roșie de rușine, aranjând masa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dată sosi servitoarea cu sticla plină și cu paharele și, peste câteva clipe, însăși preoteasa, strălucitoare de nerăbdare. ― Uite, căprioară, prietenul nostru și-a ales mireasă pe Ilona! strigă preotul, cu totul vesel, umplând paharele. Preoteasa felicită pe Apostol și-i lăudă pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești pot fi mai grave decât cele ale creierului. Colaboraționism adică obiceiul servitoarelor de a se culca cu stăpânii. Unor valori le cresc treptat prefixele non și pseudo. Simt că umblă cineva încălțat prin visele mele. Scriitorii mediocrii nu pot supraviețui decât în parodiile altora. Nesupus pasiunii ori presiunii, omul nu este capabil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Aține-te băiete *! [9] Cabala*** acid fenic cimbistra bumbac perie de dinți pânză scobitori lămâie 402 {EminescuOpXV 403} unt de uns pe cap pieptene cameșa de noapte *** papuci halat [REPROȘURI] 2292 [1] Nu ți-i rușine madam S.? Am arătat * servitoarei c-ai spart oglinda din cauza ei, din gelozie în contra ei. Bine-ți stă una ca aceasta d-tale, femeie serioasă? [2] D-ta știi foarte bine că eu nu ți-am [făcut] absolut niciodată curte cu vro intenție oarecare; am
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Slavici care stă zile întregi aci Talos. [3] - Mi-ai făcut curte! - Minți, doamnă - M-ai f - - - Minți, doamnă I! nevasta * se leagă de mine și vrea să mă culc cu dânsa - Dovadă scena de gelozie după ce-am *** o servitoare *. Împiedic * a lipsi * serile de-acasă. Daca m-ai iubi d-ta, eu n-aș ieși. - Mă mut. Spun cauza mutatului. Pecete la ușă. Oglinda ca probă. Pun pecete la casă să se vază anume * oglinda cea spartă de gelozie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
imaginii, oglinzi ale erosului. Înțelegem atunci ce afecte îi atribuiau idolului religiile Scripturii. Ca și acel schimb continuu de la fascinație la repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile. Să răpună animalul din el, demonul. Iconoclastul este, ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
protector, apărător”, cf. rom. boier. Vezi și bàlia (bàila), la Dante, „femeie care alăptează copiii altora”, „moașă”, vit. balìa (bailìa), vfr. baillie „putere, seniorie, stat”, vit. baliato „provincie guvernată”; alb. vájzë „fată, fiică”, calabr. vajazzu „slugă, țăran”, bajazza „femeie ușoară, servitoare”, vgr. ηλιξ, αλιξ „de aceeași vârstă” etc. Neogramaticii, chiar dacă vorbesc de evoluția limbii, nu pun formarea acesteia în dependență de constituirea neamului ca fenomen etnolingvistic. Presupunând existența „neamului nostru” - ca sânge și ca limbă a autohtonilor - din cele mai vechi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita gândirii umane mascate printr-o rețea de teorii pe cât de inutile și de ineficiente, pe atât de complicate, sunt ilustrate parodic prin raționamentul de tip Sherlock Holmes al servitoarei: "pot să vă dezvălui o taină. Elisabeth nu este Elisabeth, Donald nu este Donald. Iată dovada: copilul despre care vorbește Donald nu este fiica Elisabethei, nu e aceeași persoană. Fetița lui Donald are un ochi alb și unul roșu, ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile de iubire autentică și sacrificiu, așa cum se dovedesc a fi Ion, un tip de Cănuță "om sucit" prin inocență și inadaptabilitate și Frosa, metamorfozată fabulos și neconvingător din servitoarea neîngrijită și răutăcioasă în idolul de frumusețe și gingășie sufletească așteptat. Un tip de umor "roz" reiese astfel din recompensarea personajelor superioare din punct de vedere moral. Soluția de tip melodramatic poate fi înțeleasă în cazul lui George Mihail-Zamfirescu și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
domestice în cele mai mici amănunte: Firește! d-ta nu te amesteci...etc... Și se isprăvește masa cu certuri și lacrimi... Fir-ar a dracului ș-afurisită de viață! etc... Aceeași damă, a treia zi de sf. Gheorghe, către Boriș, servitoarea: Oglinda din salon! ce-ai făcut? trăznit-te-ar Dumnezeu să te trăznească! lua-te-ar hengherul, șoangherița dracului! etc...169 Așa cum se poate observa, ca detaliu al expresiei artistice caragialiene, finalizarea prin "etc", "șcl." sau prin puncte de suspensie indică "impaciența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Aprodul din Petițiune sau Cucoana, Popa, Avocatul din Articolul 214. Similar va proceda Eugen Ionescu în antipiesele sale în care distribuie roluri unor personaje ca El și Ea (Delir în doi), Domnul și Doamna (O fată de măritat), Profesorul, Eleva, Servitoarea (Lecția), Bătrânul, Bătrâna, Oratorul (Scaunele) etc. Chiar atunci când nominalizează, Eugen Ionescu subliniază înserierea personajelor, apelativele fiind aproape întotdeauna însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zice despre Baba ce zisese și Niculescu. [...] 339. Credința lui că Thomas Mann e scriitor mare are aceeași sursă de altminteri, căci am aflat de la Al. Piru că R. Niculescu și Tudor Enescu sunt pe brânci în fața acestui scriitor pentru servitoare.28 Sinceritatea presupusă de proza subiectivă a jurnalului justifică ineditul tratării temei prieteniei și viziunea caragialescă asupra "amicilor". Ocheanul întors este o mărturie a raporturilor temperate avute de Radu Petrescu cu colegii săi de generație și de școală literară. Are
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuvântul pe care Max l-ar fi folosit pentru o partidă de amor cu femeia de serviciu. Droit de seigneur. Cuvintele demodate pe care le învățase la școală îi reveniră în minte. Dreptul stăpânului de a face orice dorea cu servitoarea. Se întreba dacă Max Christie o considera și pe ea o servitoare. La gândul acesta, dădu paharul de vin peste cap și mai comandă unul. Când se întoarse acasă, se întunecase. Felinarele din grădină și de la piscină fuseseră aprinse, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
amor cu femeia de serviciu. Droit de seigneur. Cuvintele demodate pe care le învățase la școală îi reveniră în minte. Dreptul stăpânului de a face orice dorea cu servitoarea. Se întreba dacă Max Christie o considera și pe ea o servitoare. La gândul acesta, dădu paharul de vin peste cap și mai comandă unul. Când se întoarse acasă, se întunecase. Felinarele din grădină și de la piscină fuseseră aprinse, și de la o fereastră de sus se răspândea o lumină blândă. Nieve trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cele câteva case încă luminate, iar gândul mi-a zburat la Kay Lake. Citind printre rândurile articolului din ziar, mi-am închipuit-o servindu-i pe Bobby De Witt și pe prietenii lui, poate punându-și la bătaie și corcodușa - servitoarea unui gangster, drogată cu laudanum. Părea adevărat, dar urât, de parcă aș fi trădat scânteile pe care le simțisem între noi. Replica de final a lui Kay începea să sune a adevăr gol-goluț și mă întrebam cum de poate Blanchard să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Vinicianus, la Roma. Printr-o scrisoare, așa cum a divorțat Marcus Antonius de sora lui Augustus: Tuas res tibi agito, ia-ți înapoi lucrurile tale. Pare incredibil, dar cea mai frumoasă femeie din imperiu a fost alungată de la palat ca o servitoare. Din cauza celeilalte, care are cu trei ani mai mult decât el. Ambițiosul senator Vinicianus fusese implicat în secret în conspirația lui Sertorius Macro, dar îi sfătuise pe complotiști, îi certase, îi oprise și îi făcuse să se abată de la hotărârile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]