7,518 matches
-
violați în plină zi", nimeni nu avea ce jefui, toți erau la fel de săraci, iar violurile nu se publicau, se petreceau pe ascuns, în surdină, nimic interesant, se obișnuiseră să locuiască în blocuri de beton neîncălzite, să rabde de foame, de sete, de frică, să stea la cozi după rația de pâine, și ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
te omorau cu fidelitatea azi se feresc de tine, femeile devin din ce în ce mai emancipate, te tratează cu indiferență sau chiar cu dispreț. Atunci îți aduci aminte tot mai des de zilele fericite. Dar ele nu țin nici de foame, nici de sete, și cu atât mai puțin de respect. Ca un om cu mintea încă limpede, cauți soluții să ieși din impas. Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, să vezi ce fac și alții în astfel de situații. Pe unii îi vezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așteptarea celuilalt, până când cele două trupuri se contopesc unul în altul, până când auzi cum sângele tău curge în trupul celuilalt, până când cele două trupuri ard într-un rug de plăcere și bucurie. Cu Alex? Au făcut doar sex. El, cu sete, cu mare grijă să-i fie lui bine. Ea, panicată de cronometru. Nu-i spunea niciodată dinainte cât vor rămâne împreună, dar știa că în fiecare moment se poate ridica din pat și poate închide ușa pe dinafară. Această cruzime
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încă rezervate multe surprize pentru domnul avocat Diaconescu. - Jane, nu vrei să mergi la noi să ne deslușești sinuozitățile drumului spre capătul acestui proces!? - Aș face-o cu dragă plăcere! Am o foame, că aș mânca un bou și o sete, că aș goli o fântână cu băuturi tari, glumi el dar, dragilor, deveni el serios, mai am astăzi două procese pe rol, cu destule probleme. Diseară da, de acord, mă aveți musafir! Soții porniră cu pași lenți spre casă. Mihăiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu-și potolise setea și ar fi vrut ca acest sărut să țină până în zorii zilei, lăsă ființa dragă încet, pe pământ, cu grijă ca pe un bibelou de preț, de frică să nu-i producă vreo stricăciune. Își dădură mâna și începură să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Balintescu, iar dintre fete, mai întrebate erau : Leonora Puiu, Ileana Tâmpescu, Adina Baltag și Coca Mariei Vadănii. După spargerea jocului, băietanii se alegeau în două echipe, se descălțau, iar din ciorapi confecționau o minge originală pe care o băteau cu sete până când n-o mai vedeau de întuneric. Ce vremuri inocente și romantice, pline de speranțe într-un viitor luminos, sub noul regim adus de comuniști pe tancurile sovietice. Dacă stai să te gândești bine la transformările din satul românesc actual
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea care mă conținea, ca și cum aș fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pot să-l ascult. Nici pe Valeriu nu l-am mai văzut de secole (el nu mă vizitează de ani buni, din cauza lui Țiți Mițura, care a scornit tot felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cum muntele i-a intrat tot timpul în cameră cu toate minunile lui. Să dormi cu geamul deschis și să te trezești săgetată de razele blânde ale soarelui, să asculți concertele în primă audiție ale diverselor păsărele, să sorbi cu sete aerul tare, ozonat, filtrat prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În zilele mai calde Ina s-a bălăcit ca un copil năstrușnic în apa de cristal a ștrandului din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
când visul i se derula ca o peliculă de film, secvențele fiind rulate cu încetinitorul. Cu scopul de a scăpa de himere, coborî din pat, făcu vreo câțiva pași prin cameră, bău un pahar cu apă, deși nu-i era sete, și încercă să-și pună capul greu de gânduri pe pernă. Ațipi. Nu știu când și cum, visul întrerupt reîncepu. Era ca și cum cineva lipise banda de celuloid, punând din nou aparatul în funcțiune. Avea senzația că e treaz, că Își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ad-hoc, dar era prea grăbit. Aștepta proiectanții și arhitecții din Capitală cu planșe, proiecte și soluții de reabilitare a unei clădiri care punea mari probleme constructorului. Ajunse în biroul său improvizat de la parter. Tocmai atunci veni maistrul șef, pufăind cu sete dintr-o țigara abia aprinsă. Inginerul Georgescu se uită la el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule inginer! Când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca aspirina. Când întinse mâna să îndepărteze apa strânsă sub bărbie se trezi și văzu că soarele era la asfințit, bătând galben pe covorul din dormitor. La televizor se terminau știrile... mâine o să plouă la Londra. Simți că-i este sete, de parcă ar fi alergat prin vegetația din vis, și nu dorea decât să ia o înghițitură din ceaiul de pe noptieră. Lichidul maroniu îi răcori stomacul... ar trebui să meargă la bucătărie, să-și facă de mâncare... dar poate vine Alma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lucra la un plan al răfuielii. Cum, în ce fel nu știa încă, dar având de partea ei pe Cel care nu îndeamnă oamenii la bine, nu se putea să nu poată găsi o soluție care i-ar fi potolit setea de răzbunare. În mod voit, Olga arăta o grijă sporită față de sarcina prietenei sale, asigurând-o tot timpul că va fi lângă ea chiar și în momentele cele mai grele, mai ales când Ina îi mărturisea : Mi-e teamă, Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu mare plăcere, o bere. De aceea și mergea, el, cu ochii țesând împrejurimile: că, pe aici, pe undeva, era, dac-o mai fi, un bar. A, da, mai este. Hop!, cam dat peste sfinția ta, barule, scoțătorule din marea sete ce mă apasă! Ce ai, mă, vorbești singur? Nu, cu Dumnezeu, și cu barul, vorbesc. Singuri vorbesc numai cei care încă nu și-au plantat arpagica. Da’tu cu care bar vorbești? Cu ăsta, de dinaintea noastră. A, da, că nici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu evlavioasă mulțumire. După ce se terminară urșii din primul car, veni la rând cel de al doilea. În scurtă vreme se goli și acesta. Mulțumiți, păpăuțenii plecau, apoi, spre casele lor, mai privind, din când în când, în urmă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nevoie mare! și iscusit. La fel, iscusit, nevoie mare! I-au fost suficiente aceste două atribute, ca să ajungă mare miliardar. și, cu orice femee dorește, la picioare. Dar, cu ce preț? Cu prețul veșnicului zbucium, cu veșnicul neastâmpăr; cu veșnica sete de bani și de femei! Dar, nici una dintre aceste devenite de-acum metehne, nu i-a adus și nici nu-i va aduce, vreodată, liniște. Nu. Pentru că, la bani, se impune să ai tot timpul, gândul; altfel, le poți pierde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar mă temeam ca sunetul vocii mele să nu-I rănească urechile, urechile Sale atât de delicate, obișnuite fără îndoială cu o anumită muzică celestă, îndepărtată și suavă. Mi-a trecut prin minte că poate I-o fi foame sau sete. M-am dus în alcov să caut ceva pentru ea, deși știam bine că nu se găsea nimic în casă. Totuși am avut o revelație: deasupra raftului se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe care le învățasem erau ineficace în fața fricii de a muri. Nu, teama de moarte nu mă slăbea deloc. Cei care n-au suferit nu vor înțelege. Setea de viață devenise atât de puternică în mine, încât cea mai neînsemnată clipă de sănătate era suficientă să compenseze lungile ore de sufocare și neliniște. Vedeam că durerea și suferința există, dar și că ele n-au sens. Figuram, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de pictor! Ce-ar fi ca lui Marcel Iureș, să zicem, să nu-i placă pictura deoarece e statică?! Hm... Ca fost profesor de arta vorbirii, rețin o exprimare a actorului Vasile Crețoiu (cu referire la G. Ciprian) :”Izbea cu sete În cuvinte, de parcă ar fi vrut să le-nzecească inte resul!”. Ar fi frumos ca totul să fie atît de simplu! Ca să pui vorba-n valoare, pe scenă, mai trebuie multe altele : În 57 primul rînd, talent ; apoi, inteligență ; dicție
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
obositor și riscant suitul celor șase etaje pe peretele drept, în faptul înserării, a fost un adevărat tur de forță de care nu m-aș fi crezut niciodată capabil -, am ajuns în micul meu apartament. Abia atunci am realizat ce sete și ce foame îmi era. M-am târât până în bucătărie. O picătură de apă și o firimitură oi găsi eu. M-am cățărat pe masă cu ușurință, de acum aveam ceva antrenament, și am pornit în direcția hangarului ce adăpostea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu ușurință, de acum aveam ceva antrenament, și am pornit în direcția hangarului ce adăpostea pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau cam neguros din tavan, am zărit termosul coanei Cateluța. Deci mai trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]