1,455 matches
-
prin buznare. În buzunarul interior al hainei s-a găsit o perie de dinți „Nivea” pe care-i gravat litera „H.” Se mai găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ucid trupul, ci de smintiri care ucid sufletul. Trăim preludiul cataclismului universal. Omul, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Azi, tot Neamul Românesc, de la Tisa și până dincolo de apele Nistrului, luptă pentru supraviețuire. Trăim zile sfâșietoare. Să nu mai fim români, vor dușmanii. Întrebăm pe prigonitorii și asupritorii noștri, cei de un sânge, de ce ne-au ucis și de ce ne prigonesc continuu? Și până când ne vor ține în umbra morții? Legionarii au fost forță de reînviere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
luptă și ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici un chip, era doar cerul, de un albastru intens. Apoi Începu să simtă frigul. Și apoi Începu să simtă durerea. După un timp pe care nu-l putea aprecia defel, Încercă să miște un braț. Nu reuși, dar o durere sfâșietoare Îi trecu prin umăr. Căzu iarăși În neant. Când deschise iar ochii era noapte, dar ceva lega toate aceste imagini și, târziu, Oană Își dădu seama că singura legătură dintre ele e mișcarea. Mergeau fără oprire. O vreme merseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la parter avea loc chiar atunci o discuție aprinsă, care se termină după aproximativ un ceas. Era prima zi În care căpitanul reușise să miște puțin mâna stângă. Doar degetele, dar era un Început. Mișcarea degetelor Îi provoca o durere sfâșietoare În tot brațul, până la umăr. Săgețile atinseseră mușchi și nervi. Dar nervii erau cei mai afectați. Oricât s-ar fi concentrat, corpul lui nu răspundea la comenzile creierului. Oană crezu că e paralizat, ceea ce făcea dificilă chiar și tortura. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada și părând lovitura de iatagan a unui ienicer. O văzu pe Erina apărându-se cu sabia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șovăie, se oprește. Ține la piept o grămadă de cranii. Pe moment, scena este suspendată în timp și încă o vreme de la acest incident, Bobby și-o va aminti așa, tăcută și liniștită ca o fotografie. Apoi cu un zgomot sfâșietor balconul se prăbușește către interior și preotul dispare în flăcări, ca o grămadă de zdrențe,. Bobby împinge înapoi mulțimea să scape de acolo. Nu mai există nimic al lui în acest loc, nimic care să-l rețină. Simte pământul mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din răs puteri să-l ajung. Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care el le-a cunoscut pe vremea când era boy în acea casă, gangsterii și prostituatele mai ales apar în opera lui cu un relief halucinant, aproape unic. În general, după ce ajung celebri și bogați, scriitorii își amintesc cu nostalgie sfâșietoare de anii când erau necunoscuți și strâmtorați (vezi amintirile despre Paris ale lui Hemingway). În acest sens cred că Truman Capote, care a câștigat recent cu ultima sa carte, intitulată Cu sânge rece, două milioane de dolari, va avea mult de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
venea să rup cu dinții din propria mea carne. Curios cît de mult suferim pentru chinurile mici dacă sînt ale noastre și cît de puțin pentru cele mai mari ale altora. Cînd te tai la un deget durerea pare mai sfîșietoare decît dacă-ți moare cineva apropiat. Cea dintîi mare durere a mea am avut-o cînd a fost să plec la școală. Eram încă la bunica, într-o zi de toamnă liniștită. Sub vibrația aerului copacii multicolori clipeau în lumină
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu i-l cunoșteam. Înainte de a vesteji, razele vii, razele moarte s-au sărutat pe pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară voie. Dar nu-l Înjur direct. Am chiar o duioșie sfâșietoare pentru amărâtul cu pricina. Mă gândesc că aș fi putut avea eu destinul lui. Până la urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atât în om, cât și în lume, și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul împăcat. Sozo se îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase propriul fiu de patru ani, care muri chiar sub ochii soției sale, iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte sabia însângerată, Sozo se prosternă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se înclină politicos spre intrare și reveni la postul său. Sandalele sale de paie nu scoteau aproape nici un sunet pe cărare, în timp ce se îndepărta discret. O vreme, Mitsuharu și ceilalți trei stătură cufundați într-o tăcere desăvârșită și o atmosferă sfâșietor de înghețată. Din când în când, câte o prună coaptă cădea la pământ, cu un zgomot ca al unui ciocan de lemn izbind țărâna. Acele sunete erau singurele care risipeau liniștea. Dintr-o dată, o rază luminoasă de soare căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mii de jocuri... glasurile lor mai au ecou în inima mea și vor avea veșnic. Asta e lumea pe care o țin ascunsă în oglindă ca să o pot privi doar eu... Lumea aceea pierdută și căreia azi, îi cânt o sfâșietoare melodie din flaut, așteptând să se desfacă cerul. Învățătorul A venit și vremea să merg la școală . Cu emoție și frică pășesc pe holurile școlii care mi se părea imensă, deși într-o vizită, după mulți ani am privit zidurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îngrozitor de bete. Ne-am îmbătat așa de tare că am participat până și la obligatoriile cântări lacrimogene. Nu e ciudat că irlandezii plecați de-acasă, chiar și numai într-o excursie până la duty-free-ul din Holyhead, sfârșesc prin a cânta melodii sfâșietoare despre cum au părăsit Emerald Isle și despre cum ar vrea să se întoarcă acolo? Cu toate că tipii din Mayo nu veniseră la New York decât pentru patru zile, am trecut prin „Din Clare până aici“, „Munții din Mourne“, „Dealurile din Donegal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să îndepărtez orice detalii identificabile. Nu pot să cred că mi se întâmplă așa ceva, mă gândeam în timp ce, cu palmele asudate, rupeam eticheta de pe sticlă. Mă simțeam ca un criminal. Am aruncat eticheta în toaletă și apoi, cu o scurtă, dar sfâșietoare strângere de inimă, am lăsat să cadă înăuntru cascada de pastile albe. Când am tras apa, am fost nevoită să întorc capul. După ce pastilele și eticheta au dispărut, m-am simțit goală și vulnerabilă, dar nu puteam să stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care cine știe ce sculptor țicnit a uitat să-l finiseze. Puținele îndoieli pe care le avusese despre sănătatea mintală a lui Wilt fuseseră șterse de scena la care tocmai era martor. Oricine-ar fi fost în stare să se înfunde pe sfâșietoarele urme ale lui Wilt - iar imaginea era întru totul potrivită, indiferent de situație, fie că era vorba de soția lui sau de o păpușă de plastic cu vagin, ambele inaccesibile și mutilate oribil - nu putea fi decât nebun. Sergentul Yates
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
În care ies pe ușa de la Sosiri, dar nu ridic privirea. Sunt mii de Emme pe lume. — Emma ! Aici sunt ! Ridic capul, uluită. Mi se pare mie sau e... Nu. Nu se poate, nu poate să fie... E Connor. E sfâșietor de frumos. Are un bronz superb, scandinav și ochii mai albaștri ca niciodată. Aleargă Înspre mine. Nu Înțeleg nimic. Ce face aici ? În clipa În care ajunge lângă mine, mă Înșfacă și mă strânge tare de tot la piept. — Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de pomană. I-am spus că după multele-i pățanii și după ce-și va pierde pe tovarăși, la douăzeci de ani, se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai stat aici, sub prun, cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]