11,518 matches
-
cu frică... deoarece Maica noastră și Dumnezeul părinților noștri nu induc frica, ci iubirea, lumina, eliberarea, credința ! Același lucru este valabil și pentru rugăciunile pe care le tipăresc mitropoliile și patriarhia: Frica nu are ce căuta în relația cu Dumnezeu, Sfânta Treime și Maria, pentru că iubirea lor înseamnă iertare, bunătate, ajutor, viața adevărată eliberată de păcat, de frică, de întuneric. ei iartă, nu pedepsesc -deci nici „pedeapsa” nu are ce căuta în gura preoților. și să știți că am găsit preoți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pleacă la stăpân. Plânge, geme, suduiește, Însă tot în Sus privește. Nu mai cere îndurare Pentru mic și pentru mare. Cheamă oastea cea cerească Ca să se milostivească Să coboare la ai săi, Să-i alunge pe dulăi. Cheamă sfinți și sfinte mari, Cheamă domni și oșteni tari. Să-l ajute-n marea luptă Să-și apere țara ruptă De haini și de lichele, De bogați și de belele, De ură și nesimțire, De dorul de 'navuțire Fără muncă și sudoare. Asta
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mă ierți ca să-ți dau bani și ca să afli taina vieții mele? Hă? De ce nu-mi dai împărtășanie? Ai mărturisit că nu poți posti și că nu obișnuiești să te rogi la Dumnezeu. Atunci cum vrei să-ți dau eu Sfânta Împărtășanie? Nu pot, fiule, nu pot, că-i păcat mare, mare păcat. Fugi de aici, pleacă de la casa mea, păcătosule. Rămâi cu bine, fiule, și încearcă să te rogi la Domnul. Oamenii ce se aflau în casă au auzit tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu salteaua plină cu paie. Mama observând paloarea lui Ionuț, Încercase să abată discuția În altă direcție. Cuvine-se oare să jertfim Domnului o pasăre cu beteșug și găsită măi omule? Nici nu putem spune sigur, că este a noastră. Sfânta Scriptură spune clar.... Știi ceva? De unde vrei tu să iau bani să cumpăr o pasăre fără beteșug, iar dacă nimeni nu o revendică, iar copilul a găsit-o nu a furat-o, se chiamă că este a lui. Din colțul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
istoriei. Un tribun să vorbească în piețe, peste granițe, până departe, despre noi, cei născuți aici, pe Mureș, la Dunăre până la Marea cea mare. În Paraclis sunt scrise destine, pentru ei clopotele vor suna un imn și o rugăciune de Sfânta Marie mare, primind ultima răsuflare spre cer ca un giuvaier. Maria este numele meu. Stea de mare, izvorul tristeților fără margini, puritatea și durerea uitată afară, mă despart de lumea ce stă să moară încet. 15 august 2013 Azuga Postfață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
posibilitatea să-i ridice și pe alții spre Lumină. Doamne ajută! 9 iunie 2009 E ziua fratelui meu. Am să-l sun să-l felicit și să-i doresc Lumină și Iubire. Ieri am fost împreună la părinți. A fost Sfânta Treime și, ca în fiecare an, am sfințit mormintele și am dat de pomană. Iunie, cândva Mi-am visat copiii. Eu stăteam cu cineva, care era mai în spatele meu, în curte și priveam spre grădina din fața casei, unde trebăluiau S.
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în preajma șantierului, biserica Olteni, care „deranja” marele bulevard ce pornea de la palatul lui Ceaușescu, demolată tot în 19 iunie, deși împreună cu Sf. Vineri era în plan de a fi translatată, biserica Sfântul Spiridon Vechi, demolată la 26 august 1987, biserica Sfânta Treime-Dudești, demolată în 9 noiembrie 1987, la insistențele prim-vicepreședintele Primăriei Capitalei, Dumitru Necșoiu. (anexele 9-11) Politica de sistematizare a distrus și alte monumente semnificative pentru arta europeană și pentru istoria românilor: bisericile mănăstirilor Cotroceni și Pantelimon, în 1984, respectiv
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
care a format o echipă de voluntary, din care fac parte și eu. Scopul nostru este de a ajuta bătrânii, de a promova religia în rândul tinerilor și chiar de a face observație maturilor care, venind la biserică, în loc să asculte Sfânta Litughie, ei discută. Cred că nu se supără, dar totuși, dacă se supără, trebuie să-i mustre conștiința, din cauză că niște copii le fac observație. Vedem că putem schimba, cu condiția de a avea doar dorința. Dumnezeu să ne ajute, să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din alăuta-i scânteind Cândva cu flaut sau mandoră, E Sfânta pală răsfoind Tom de demult ce se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine de vecerne: La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor, care răsfoiește o carte de imnuri sacre, fluid imaterial "șiroind" în spațiul vibrant al poemului. Asimilarea eternului feminin muzicii înfăptuiește asocierea a două purități menite să ne înalțe, și a două mistere: al devenirii muzica și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezia de mare frumusețe lirică, O mamă... a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de la o lumina unui astru, urmează întunericul străbătut de moartea ei, după care ea reînvie în neuitarea iubirii poetului. În Venere și Madonă, în prima hipostază iubita apare un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
n-o spun cu modestie, ca să ajung aici am muncit, am tras la șaibă, am pus osul când a fost nevoie, chiar și în timpul liber. Fabrica a fost a doua mea casă, pentru mine orice sarcină a fost (și este!) sfântă! Poftim? Da, sfântă, o dau și eu puțin pe misticism, că tot am condus atâția ani cursul de ateism. Nu că ar fi o modă...Știu eu niște tovarăși care mai trag câte o raită pe la Denii, pe la Înviere. Dar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vorba de un secol al principiilor. Revoluția, care a moștenit de la monarhie liniile directoare ale politicii externe, a afirmat că nu avea în vedere altceva decât eliberarea popoarelor. După 1815, guvernele coalizate au invocat dreptul divin al coroanelor. Prizonierul de pe Sfânta Elena* le-a răspuns, de la înălțimea stâncii sale; el le-a amintit că a dorit să facă din Germania și din Italia mari națiuni unificate, după care a aruncat în mîinile democrației din Europa o armă cea a "principiului naționalităților
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ca drumul pe care te-ai hotărât să urci, să ți se pară mai ușor! Horoscopul - invenție agreabilă a oamenilor de a-și înțelege rostul pe pământ sub stelele neantului. A fi tolerant cu semenii - semn de noblețe. Pentru o sfântă de iubire merită să jertfești totul ( sau aproape totul...) Nu-ți uita amintirile chiar și pe cele mai puțin plăcute că și acestea fac parte din viața ta! De ce să-ți fie rușine de cel care-ai fost?! Sentimentele și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
care acesta Îl g?se?te Întotdeauna În puterile magice ale p?durii, ale copil?riei: „ Că s? v?d-un chip, se uit? Cum alearg? apa-n cercuri, ??ci vr?jit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Că s? ias? chipu-nfa?? Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri". Nu Întâmpl?tor apare În acest context poetic termenul „vr?jit" („vr?jit de mult e lacul", „vr? ji?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
d-un chip, se uit? Cum alearg? apa-n cercuri, ??ci vr?jit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Că s? ias? chipu-nfa?? Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri". Nu Întâmpl?tor apare În acest context poetic termenul „vr?jit" („vr?jit de mult e lacul", „vr? ji?i sunt trandafirii"): tot peisajul descris st? sub semnul „vrajei". De altfel, câmpul semantic al acestui termen este foarte complex
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lumii arunc? În undele fermecate ale apei, spre a vedea chipul iubitului, trandafiri vr?ji?i: „ Că s? v?d-un chip, se uit? Cum alearg? apa-n cercuri, ??ci vr? jit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri. Că s? ias? chipu-nfa??, Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri" (Cr?iasă din poveste) Totul st? În aceast? lume feeric? sub semnul „vrajei", al realit??îi transfigurate În poveste: undă
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
d-un chip, se uit? Cum alearg? apa-n cercuri, ??ci vr? jit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri. Că s? ias? chipu-nfa??, Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri" (Cr?iasă din poveste) Totul st? În aceast? lume feeric? sub semnul „vrajei", al realit??îi transfigurate În poveste: undă lacului e „fermecat?" („Trandafiri arunc? ro?îi / Peste undă fermecat?"), lacul e „vr?jit" de mult de cuvântul sfintei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sfintei Vineri" (Cr?iasă din poveste) Totul st? În aceast? lume feeric? sub semnul „vrajei", al realit??îi transfigurate În poveste: undă lacului e „fermecat?" („Trandafiri arunc? ro?îi / Peste undă fermecat?"), lacul e „vr?jit" de mult de cuvântul sfintei Miercuri, glasul apei „Îngân?" cântece vr?jite. Sub lumina soarelui, lacul pare s? se trezeasc? din aceast? stare de lini?te, „tres?rînd", „leg?nându-se" În scântei de lumin?: „ Tres? rînd scânteie lacul ?i se leag??? sub soare ". (Fream?ț
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pentru că bugetul nu-și poate permite unii cu voci mai bune. În loc să mă compătimești, te dedai la agresiuni. Îmi stresezi Venera. PATROANA: Ajunge, du-te-n mă-ta! MINISTRUL: Să nu îndrăznești să te iei de mama. Mama e o sfîntă. PATROANA: Da. Am citit în ziar. MINISTRUL: E o sfîntă. Mi-a citit deși nu știa să citească, m-a legănat. S-a ținut cu șeful de post ca să-mi netezească drumul spre o carieră onorabilă... PATROANA: Și tu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bune. În loc să mă compătimești, te dedai la agresiuni. Îmi stresezi Venera. PATROANA: Ajunge, du-te-n mă-ta! MINISTRUL: Să nu îndrăznești să te iei de mama. Mama e o sfîntă. PATROANA: Da. Am citit în ziar. MINISTRUL: E o sfîntă. Mi-a citit deși nu știa să citească, m-a legănat. S-a ținut cu șeful de post ca să-mi netezească drumul spre o carieră onorabilă... PATROANA: Și tu te-ai făcut ministru... Nu-ți e rușine? Dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
legănat. S-a ținut cu șeful de post ca să-mi netezească drumul spre o carieră onorabilă... PATROANA: Și tu te-ai făcut ministru... Nu-ți e rușine? Dacă nu te jenezi de mine, măcar pentru maică-ta, care este o sfîntă, ar trebui să te lași de porcăriile pe care le faci. Să te apuci de o muncă decentă. Ce zice biata maică-ta cînd te vede cărînd coroane și mișcînd buzele pe mutește cu lumînarea-n mînă? Unde e o colivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ION: Da. EMMA: Tu ești nebun? ION: Sînt. De cîțiva ani. EMMA: Bine. Dar să nu cînți, că-l scoli pe bărba-tu-meu. ION: Aha, ești măritată? EMMA: De cîțiva ani. Ascultă, era frumoasă? ION: Era. Înecată, barem, era ca o sfîntă. EMMA: Și nu ți-a fost milă de ea? ION: Ba mi-a fost mie, dar dacă a poruncit Taica...Ce să fac? EMMA: De mine nu ți-ar fi milă? ION: Ba da. Că pari femeie bună, cumsecade. EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]