866 matches
-
la guvernator! GARDIANUL: Generalul? Pâinea lui Dumnezeu... Guvernatorul? Știți cum i se mai spune guvernatorului? Mama răniților. Cu mâna lui udă în fiecare zi florile din închisoare. Se poartă ca un tată, cu noi toți... zău... ne aduce pachete cu sfârcuri... dă sfaturi deținuților, mai joacă tabinet cu ei... Pe bune că sunteți inconștient. N-are rost să vă plângeți... ARTUR: Și rația de prânz? GARDIANUL (Iluminat.): Știți ce? îi punem punct. V-o dau pe-a mea. Rămân eu nemâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acela în care îmi înfierbântase de multe ori închipuirea. Știam că nu mai sunt asemenea cuvinte. Am luat o măslină și mi-am trecut-o pe buze, ca și cum aș fi sărutat bobul acela uleios, ca și cum i-aș fi mușcat ei sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Caraman gazeta, fluturând-o nedumerit. Se scoală, dă să pornească spre mine, apoi se răstoarnă în scaun. Ridică din umeri. „S-a terminat, maestre“, îmi strigă. „Am renunțat la prețioasa matale colaborare. Schimbăm profilul. Mai mișcat, mai... Zvânc! Muc și sfârc, ăsta-i comandamentu’ de-acu’. Ce s-o mai frecăm cu transformarea... Toți se transformă până la urmă, de scrii, de nu scrii. Hai, că-ți dau de-o bere.“ Donșoara Țapu chicotește, trăgând un scaun lângă ea. Mă opresc locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puține exemplare și la mine nu mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul ei, articole decupate. Mă apropii în treacăt și văd din ce an sunt ziarele: 1960. Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa țărănistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mănăstire. Dar persecuția a avut efectul care era de așteptat, oamenii l-au socotit de-atunci încolo martir și sfânt, și se dădeau de bunăvoie pe mâna „nastavnicului“ pentru a se lepăda de cheia iadului. Și femeile își tăiau uneori sfârcurile, ca să nu poată alăpta și ca semn că nu mai vor copii. Pe urmă trăiau - bărbați și femei - fără carne, fără vin, fără tutun, fără păcat trupesc și se închinau la icoana sfântului lor. Evdoșka avea și el un micuț
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în timpul acelei ore. Și răsplata ar fi fost pe măsură. Simțea deja undeva în dreptul inimii o fierbințeală plăcută, generată de cele două ghemulețe care-i striveau pieptul cu cele două proeminențe ieșite de sub bluză, numite, de cei lipsiți de romantism, sfârcuri. În drum spre casă, se va abate pe la "Liceul de Fete" și în secret îi va introduce biletul în crăpătura stâlpului de lemn de stejar, pe jumătate putred, ce despărțea școala de parcul mare al orașului. Ea, când îl va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de vijelioasă, cu dupăială și chiote sălbatice, de crezi că a venit sfârșitul lumii. Stai și te întrebi; ce descătușare de energii nebănuite stă în acest tineret.. Bătrânii se feresc la o parte și privindu-i, își răsucesc mustața în sfârc, cu tristețe, dar și cu bucurie în ochi, gândindu-se la anii tinereții lor și la tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe sub bluza turcoaz, în căușul palmei și zicea din nou: Îți imaginezi ce sâni nărăvași am, Valy? Ei bine, să știi că numai castelanul se va juca cu ei și-i va strivi și numai el le va săruta cireașa sfârcurilor. Tot ce vezi în fața ta, cap, gât, picioare, umeri, tălpile picioarelor, etc. aparținând trupului meu, sunt din acest moment, ale castelanului. Și știi de ce? Știi ce-a zis ea? Foarte simplu: pentru că numai el, castelanul Mihai, a băgat pe dracu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât să repete de nenumărate ori ceea ce alți Oameni-Memorie le povestiseră despre mișcările astrelor pe cer, dar nu erau în stare să deosebească Racul de Cei Trei Palmieri, pe când el, Tapú Tetuanúi, cunoștea fiecare constelație aproape la fel de bine ca si sfârcurile Maianei. I-ar fi plăcut atât de mult să alerge până la Punta Rofau și să-i povestească, cuvânt cu cuvânt, discuția pe care-a avut-o cu Navigatorul-Căpitan!... Pentru o clipă, intenționa să pornească într-acolo, dar își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o fi amintit în continuare pe Lola! Era o fată frumoasă. Poate cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată, cu părul ei lung fluturând în vânt și tunica ei albă, transparentă, care îi scotea în evidență mugurul roz al sfârcurilor, ușoara arcuire a pântecelui și părul negru al sexului. Era o viziune care neliniștea spiritul și, cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tu de cărți de credit? Nu poți ști nimic. Nu se mănâncă. Și dacă nu se mănâncă, nu te interesează... Așa-i că am dreptate? Deodată rămase tăcut. Apa lipise cearșaful de trupul Piei și lăsa să se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Închid ochii În situațiile cele mai intime. Am văzut o dată la morgă cadavrul unei tinere; pe o masă de piatră un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea Încît cred că toate spectacolele de striptease din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca niște zero-uri În care obiectele Își pierd dimensiunea păstrînd un singur sens - neantul“. Parcă văd mîna lui Settembrini Închizînd pleoapele lui Naphta. În Întuneric coarnele de melc ies din ascunzătoare cu ochii lor pipăind o lume secretă cum sfîrcurile femeii, cum organul bărbatului Înaintează prelungindu-și materia spre maluri de limfă, misteriosul, tăcutul pas care atinge pereții oului pe dinăuntru și-i face să se cutremure de chin și plăcere. Care sînt prietenii mei? De cîte ori și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care-l urau și-l adulau În secret. țașa m-apucă totdeauna Înaintea călătoriei se umflă și crește de parcă am sculament pînă deasupra buricului sînt excitat ca Înainte de-a intra Într-o femeie sigur Wanda așa-i umblau sfîrcurile tari și groase ca niște degete pe pieptul meu le simțeam prin cămașă și era mai al dracului da și singur cuc pe un peron de puști știu asta cînd am plecat prima dată cu trenul la Bușteni la maica-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
găsește jenant. Trecuse aproape o săptămână de când renunțaserăm la săpăturile arheologice în insulele Greciei pentru plajă și o zi stătuse cu sutienul de la costumul de baie pe ea, zece minute fără el, dar cu dopuri de sticlă de bere peste sfârcurile „în curs de aclimatizare“, iar următoarele patru zile și jumătate „încontinuu cu țâțele la vedere“. La drept vorbind, iată ceva important în privința lui Clio; când spune ea „țâțe“ pare deșteaptă și sexy și modernă - N-are rost s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îndelung vulva de jur Împrejur, apoi Îi excită clitorisul cu limbi ușoare și rapide. Christiane respira profund. — Vâră-mi un deget..., spuse ea. Bruno se conformă, apoi Își schimbă poziția continuând s-o lingă, mângâindu-i totodată sânii. Simțind că sfârcurile i se Întăresc, Își Înălță capul. — Continuă, te rog..., Îl rugă ea. El Își Îndreptă capul pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Allen, care o cere În căsătorie. Pe Tit Island e descoperit un celenterat despre care cercetătorii susțin că ar fi strămoșul omului, veriga lipsă În lanțul care unește amoeba cu strungăreață de contabilul cu gheb. Forma de viață e botezată „sfârc“, În cinstea locului unde s-a făcut descoperirea. În lume Începe Titmania. McDonald’s lansează chifteaua cu moț numită Titburger. Sloganul noului produs: „Mănânci ca la mama acasă“. Un pictorial cu Țâța apare În Hustler. În poza de pe copertă, insula
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
continentul Titland. În mijlocul vastului univers de obiecte inutile, trăiesc sfârcii, o specie ajunsă extrem de repede la maturitate. Aceștia duc o viață simplă și se hrănesc sănătos, mâncându-se Între ei. Cred În Hugh Hefner. Se Înmulțesc prin spargere: când un sfârc este cuprins de dorința procreării, se cațără pe un pisc de gunoi și se aruncă de-acolo, Înmulțindu-se. Au un simț muzical ieșit din comun, deși nu știu decât o singură notă, do major, pe care o murmură la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asta? Eu, de pildă, n‑am nevoie de ură, pot să acționez și fără scop. Aș vrea să știu ce ar trebui să urăsc. Rainer a îndepărtat din nou rochia în partea de sus și o mușcă pe Sophie de sfârcul drept, care e mic și rozaliu, ca al unui copil. Se aude un țipăt scurt care seamănă cu numeroasele chemări ale păsărilor de pe aici. Însă țipătul amuțește imediat. Aoleu, așa sunase țipătul. Ce prostie. Cred că trebuie să te răcoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adevăr, un triunghi umed Înnegrește griul pantalonilor. Când oprim, văd același triunghi și pe tricoul roz. Cristina scutură cu două degete gulerul, Își suflă În sân. Poartă sutien, oare cum or fi sânii ei? Încerc să-mi Închipui carne, culori, sfârcuri roz, poate cafenii. Carne strivită În iarbă, urme vegetale după, imprimeuri cu plante autohtone. Fese cu frunze, mărar cu chimen sălbatic. Bleah! Fir-ar să fie, gândește-te la altceva! Adică: mută-ți gândul! Cristina n-a oprit În poiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap și o duse pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și se Întoarseră, iar baba horcăi zgomotos spre Vindecător. Am Înțeles că Runa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râmătorului. Mă așteptasem să fie altfel. O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate din haine. Gesturi sigure, privire caldă, cu mult jar în ea. Îmi dau seama că știrile s-au terminat. E un film. Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]