1,195 matches
-
fie liniște. Dar îndată fiecare putu asculta, cu auzul încordat, un sunet de tobe străine. Tobele băteau departe, parcă undeva spre apus. Oamenii se îngrijorară, apoi începură să se adune toți bărbații în fața colibei mari a lui Tatrakpo. Cei patru sfetnici ai căpeteniei satului își luară tobele și începură să bată într-un anume chip. Mai-Baka îl căută din ochi pe Agbongbotile și se apropie de el. Bătrânul cunoștea limba tobelor. - Ce veste ne trimite? întrebă arcașul. - Vin străinii după robi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau amintiri. Alte desfătări nu aveau la îndemînă. Iahuben se plimba acum printre corturi. I se păru destul de nefiresc să vadă mereu printre căpitani și sfetnici pe un rob negru, al cărui cort era întins chiar lângă cortul din mijlocul taberei al marii căpetenii a armatei. Strălucitul și viteazul Puarem, marea căpetenie, stătea uneori de vorbă cu sclavul. Adesea Iahuben îl vedea pe sclav intrând și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
negru, al cărui cort era întins chiar lângă cortul din mijlocul taberei al marii căpetenii a armatei. Strălucitul și viteazul Puarem, marea căpetenie, stătea uneori de vorbă cu sclavul. Adesea Iahuben îl vedea pe sclav intrând și în cortul înaltului sfetnic regesc Tefnaht, care era preotul marelui Zeu al Puterii. Sclavul avea o înfățișare liniștită de om înțelept și bun. Totuși, câți robi cinstiți și înțelepți văzuse, fără să fie socotiți de stăpâni ca un fel de sfetnici! Iar acest rob
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în cortul înaltului sfetnic regesc Tefnaht, care era preotul marelui Zeu al Puterii. Sclavul avea o înfățișare liniștită de om înțelept și bun. Totuși, câți robi cinstiți și înțelepți văzuse, fără să fie socotiți de stăpâni ca un fel de sfetnici! Iar acest rob niciodată nu căra în spinarea lui poveri și drumul până aici îl făcuse nu pe jos, ca soldații, ci călare pe un taur. Era în oastea lor un sutaș cumsecade, singurul care nu bătea pe soldați și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
au învățat să trag cu arcul. După aceea am învățat graiul tobelor și câteva graiuri ale neamurilor vecine. Tăcu. Iahuben tocmai acum era mai nerăbdător. Zise aprins: - Povestește mai departe. Spune-mi tot ce a urmat. - Nimic deosebit. Am fost sfetnicul căpeteniei satului. Apoi am ajuns rob în Ta Kemet. De acolo, în Atlantida. - Așa de repede? - Nu repede. Pe rând. - Și în Ta Kemet ai stat mult? La cine ai fost rob acolo? - M-a luat din sat un căpitan
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
socotise pe Iahuben Zeul Războiului, luntrea plecă spre vechiul lan de grâu, fără Iahuben. Sutașul era acum căpetenie a robilor răsculați, rămânând printre ei pe munte ca să-i învețe meșteșugul adevărat al bătăliei. Ajutor și l-a luat pe Mai-Baka, sfetnic pe Agbongbotile. Totuși, oastea sa avea arme puține. Celor mai tineri și mai voinici le-a dat tot ce îi trebuia unui soldat. Alții însă aveau numai sulițe sau numai arcuri. Mai-Baka a dus câteva sute de robi în pădure
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
asentimentul căreia deține autoritatea supremă În stat. Însemnele puterii domnești erau: coroana, sceptrul, stindardul. În Țările Române domnia se considera de drept divin, de unde și formula consacrată:“cu mila lui Dumnezeu”. În exercitarea lor, atributele de suveranitate erau divizibile. Întâiul sfetnic al domnitorului a fost Întotdeauna Mitropolitul. După instalarea dominației otomane, domnul era ales de boieri și confirmat de Poartă, inițial și numit de sultan din sec. XVI. Între 1711/ 1716-1821 dispare domnia pământeană. În Transilvania: voievodul era numit de rege
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
din palat, mulțumindu se cu o pedeapsă foarte mică. Deoarece au fost și de o parte și de cealaltă, unii părăsindu-și religia iar alții punând cele sfinte înaintea celor prezente, a hotărât să se folosească de acei prieteni și sfetnici care au rămas constant fideli în cele mai bune (adică în credința creștină - n.n.); pe ceilalți însă i-a alungat din sfatul lui, întorcându-le spatele ca unor neputincioși, considerând că aceia din jurul împăratului care au fost așa de grăbiți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
învățătura voastră - fapt care pe cei sănătoși îi făcea să alunece în neputințe, iar pe cei aflați pe calea vieții, să ajungă - datorită vouă - pradă morții celei de a pururi! O voi, ce sunteți potrivnici adevărului, vrăjmași ai vieții și sfetnici ai pierzării! Totul la voi este făcut să se împotrivească adevărului, dar și să se potrivească celor mai cumplite vicii, să se mărginească la sminteli și simulacre, prin care voi nu faceți decât să dați chip minciunii, pe cei nevinovați
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să fie tradusă Biblia în limba română (1688) -raporturile dintre stat și biserică au fost de colaborare și interdependență deoarece: mitropolitul, deși era subordonat Patriarhului de la Constantinopol, era supus autorității domnului: era considerat al doilea om în stat și întâiul sfetnic al domnului; era membru în Sfatul Domnesc (membru de drept); încorona pe domn; avea drept de judecată pentru abaterile reprezentanților Bisericii; participa la procesele civile; a susținut politica domniei; mitropoliții Țării Românesti au fost investiți de Patriarhia din Constantinopol (sfârșitul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie, 58 unde, alături de armata lor, se află, desfășurată, armata dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe acelea ca sfetnic al aheilor (un ascendent dintre cele mai onorate), recunoscând că mai sunt și alții cel puțin deopotrivă cu el (Nestor, Odiseu). Dar chiar limitele forței lui de războinic fără pereche, de vreme ce, în timpul unui atac, le cere aheilor să lupte și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Să nu fiu mai mișcat decât ești tu?“* Ca să-l aducă însă pe stăpânul său la o asemenea 181 * Traducerea diferă în câteva locuri de cea folosită îndeobște. schimbare, Ariel știuse, cu subtilă deliberare, să-i amintească de Gonzalo, bătrânul sfetnic care, în ceasul sumbru al trădării, îi salvase, pe el și fiica lui. Cu țelul unui bine viitor trezește amintirea unui bine din trecut. „Alonso, frate-său și-Antonio / Sunt ca și scoși din minți; ceilalți îi plâng, / Jelind neputincioși, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie, unde, alături de armata lor, se află, desfășurată, armata dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe acelea ca sfetnic al aheilor (un ascendent dintre cele mai onorate), recunoscând că mai sunt și alții cel puțin deopotrivă cu el (Nestor, Odiseu). Dar chiar limitele forței lui de războinic fără pereche, de vreme ce, în timpul unui atac, le cere aheilor să lupte și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
eu, semenul lor, / Simțind ca ei, supus ca ei durerii, / Să nu fiu mai mișcat decât ești tu?“ Ca să-l aducă însă pe stăpânul său la o asemenea schimbare, Ariel știuse, cu subtilă deliberare, să-i amintească de Gonzalo, bătrânul sfetnic care, în ceasul sumbru al trădării, îi salvase, pe el și fiica lui. Cu țelul unui bine viitor trezește amintirea unui bine din trecut. „Alonso, frate-său și-Antonio / Sunt ca și scoși din minți; ceilalți îi plâng, / Jelind neputincioși, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
clinici și policlinici. Preoții săi erau și medici. în Epidaur se afla Templul său principal. în sculpturile care îl imortalizează, Asklepios e prezentat ca un înțelept cu barbă, cu o expresie de calm și bunătate, alături stându-i șarpele sofiei, sfetnicul curativ și profilactic. Și fiindcă o Istorie a Medicinei nu se adresează numai studenților în medicină și nici numai medicilor, și deoarece lumea tot mai mult are nevoie de curățenie, respectiv de igienă, nu e lipsit de interes să adăugăm
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spusese „preț“, când de fapt voia să spună „moarte“. —Alterman 3, Îi spuse Fima Tamarei, are o strofă În Cântece despre plăgile Egiptului care sună așa: Și vom aduna iute gloata/trăgând ștreangul vinii,/ Să spânzure pe rege și pe sfetnici/ Și să se elibereze de rușine. După mine, cam asta ar fi mai mult sau mai puțin concluzia istoriei. E povestea noastră a tuturor, condensată În patru versuri. Hai să-i facem o cafea. Și câte una pentru Gad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
număra și Mary Ward, nepoata lui Matthew Arnold și soția lui Humphry Ward, fost decan la Oxford, critic și editorialist la The Times. Henry era vizitator frecvent În casa lor din Russell Square și, cu timpul, Îi deveni prieten și sfetnic literar lui Mary. Aceasta era o femeie inteligentă, cu vederi moderat progresiste și ambiții de scriitoare. În 1884, publicase Domnișoara Bretherton, un roman scurt, subțirel, despre viața unei actrițe, inspirat chiar de o vizită făcută, Împreună cu Henry, la teatru, celebrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de socotit Însăși Ilie Neacșu de la foaia Europa și, argăsit de dor, așază slova-n aldină: „Pe trădătorii de neam numai comunismul ar ști să-i tragă la răspundere”. Dară toți ne tragem după nevoința laudei celui veșnic. Că noi, sfetnicii, În vârful ceriului Îl cocoțăm pe Vodă, orișicum și când s-o chema el. „Pe cînd, ce ne-a lăsat Ceaușescu, cine poate face un inventar?” scrie același Neacșu, directoriul Europei, cu tâmpla neagră și inima străpungită de singurătate. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de cruce
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
sofismului, a oricărui tip de minciună fină s-a acționat împotriva lui Grigore al VII-lea de către Clericii pe care acesta voia să-i corecteze; astfel ei s-au adunat în jurul lui Henric, în chip de susținători ai lui, de sfetnici, de slujitori. Arhiepiscopul de Ravenna, Guiberto, care a fost mai tîrziu antipapă, a falsificat decretul lui Nicolae al II-lea, pentru ca să se creadă că alegerea Papilor ar fi rămas cu totul în sarcina împăratului; și prin astfel de închipuiri a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Henric a obținut de la Grigore al VII-lea, la castelul din Canossa, absolvirea de excomunicare, Episcopii care erau de partea sa au fost dezolați să-și vadă cauza abandonată de către împărat; iar Robert de Bamberg, Uldabric de Costreim și alți sfetnici importanți ai rătăcirii lui, în privința cărora Papa, absol-vindu-l pe rege, a pus condiția să-i îndepărteze de la curte și de persoana regală, împreună cu alți Episcopi lombarzi de aceeași factură au făcut atîta rumoare, amenințînd cu rebeliunea, de prea multa rîvnă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
plumb, câteva rindele tăioase, încheind cu barda lui scânteietoare, de care nu se despărțise niciodată în viață. Cam atâta lua din Goldana. La oraș sau unde ne-om duce, vom vedea ce-om face, le explică el cailor, ca unor sfetnici tăcuți, în care nu bănuiești semn de împotrivire. Și îi îndemnă, cu voce înăbușită, să nu stârnească vreun câine flămând, al îndepărtaților vecini, de pe vale: Hii! băieții tatii, că nu se mai poate trăi în țara noastră. Pe pânza cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine face!), muzica savantă contemporană e ocultată cu abilitate și cinism de către mediile de informare. Mai trist este faptul că însăși instituțiile culturale abilitate tratează noua muzică românească ca pe o „Cenușăreasă” ce poartă un pantof „second hand”. Cine sunt sfetnicii acestor instituții și care sunt vedetele mass-media moral obligate să susțină cauza muzicii culte autohtone (or, nu pe aceea de divertisment)? În nici un caz personalități ale fenomenului sonor românesc. Pur și simplu ele nu sunt cooptate și nici măcar consultate în
Consternare si îngrijorare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83510_a_84835]