1,505 matches
-
părea dispusă să probeze pe ea Însăși orice element nou. Bătrâna Bertha se Îmbrăca excentric și insista ca și Mașa să se Îmbrace la fel ca ea. Dimineața mergeau la cumpărături, apoi se duceau la plajă, unde bătrâna nu se sfia să se afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile cu nămolul adus de la Marea Moartă. Purta doar niște minusculi bikini de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sacrilegiu. Bătrâna tot insista să-i spele Mașei picioarele și să i le șteargă cu peruca sa. Umblau de dimineață până seară prin Orașul Sfânt, interpretând diverse scene din cele patru Evanghelii. Chiar și pe plajă fiind, bătrâna nu se sfiia să-l imite pe Iisus, mergând pe ape sau Înmulțind pâinile și peștii. Bătrâna părea cuprinsă de o fantezie debordantă. În exuberanța ei, Încerca să reconstituie călătoria magilor, cumpărând doi asini și plecând dinspre Golgota spre Betleem. Moartea o surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încinsă și a vărsa peste capul dogorind de căldură o găletușă de apă rece, amestecată cu bulgări de zăpadă. În baie rămâneau femeile, Fevronia, vecinele și babulea Tatiana, care, la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar cu o pătură, ca să nu-i vadă nimeni goliciunea, pentru a coborî Într-o copcă făcută parcă anume pentru ea. După fiecare cufundare În apa Înghețată, babulea Își făcea semnul crucii, rugându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
erau mai băiețoase decât mulți dintre tipii de pe acel ring, așa că era hotărât să pună mâna pe cea mai tare tipă din școală. Avea de unde alege. Ardelencele îl atrăgeau cu mentalitatea lor deschisă în ceea ce privește implicarea într-o relație. Nu se sfiau să se culce cu cineva dacă își doreau asta și de foarte multe ori aveau chiar ele inițiativa. Petruș se lăsase prins la început în jocul lor de o seară (cum îi plăcea lui să spună) dar nu era ceea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se prelinge pe linia vieții. Poate că eu îți sunt apa în care îți place să ți scufunzi grijile toate sau poate că simți că de mine nu ai de ce să te temi... Uneori eram un romantic și nu mă sfiam să mă relev astfel, dar acele momente durau foarte puțin, fiindcă mereu mă agățam de câte o glumă după care să stau ascuns și reușeam să trec sub uitare clipa de magie pe care o nășteam destul de ușor. Sunt apă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nostalgii și fără regrete. Din acei ’80 pe care îi defilez prin fața ochilor dintr-un living oxonian, mi-a mai rămas o seară de ajun, foarte dureroasă și foarte frumoasă. Am plecat cu bunica la Biserica Popa Șapcă. Mama se sfia să vină cu noi, chit că locul era destul de îndepărtat. Hunedoara e un oraș mic. Ochiul vigilent al inspectorilor școlari și al activiștilor se putea întinde oriunde. Ea rămânea acasă, tata, la fel. Cântau singuri colinde. Bunicii și mie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simt cum mă atinge o fustă lungă de stambă și cum îmi aplec ochii plină de sfiiciune în fața acelei priviri căprui care îmi spune: nu te opri, mergi, îndrăznește, treci dincolo! Vezi tu, eu nu-mi amintesc să mă fi sfiit în fața altcuiva, indiferent cine era: mare autor, mare filosof sau om de știință, mare eurocrat. Dar față de ea eram sfioasă și mai sunt și acuma. Am totuși o explicație. Atunci când ne vorbea, plimbându-se pe intervalul între ferestre și ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
La ei, sexualitatea este subiect tabu. Le-am explicat că și în Europa a fost așa, dar că în ultimii 70 de ani, de când oamenii acceptă cât de necesară e viața sexuală pentru sănătatea mintală și fizică, nu se mai sfiesc și încearcă să o trateze ca pe orice nevoie umană. Au plecat capul în pământ, apoi s-au uitat în jur ca și când ne-ar fi văzut cineva. Trebuie să reiau subiectul neapărat. Am discutat de contraceptive și avort, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acesta de viață dacă ai parte de așa prieteni. Îmi amintesc cum am mai plâns în prima lună fiindcă îmi era tare dor, și de cei de mult duși, și de ai mei. A fost plânsul de care m-am sfiit atâția ani, strângându-l în mine, ca pe o tensiune uriașă, fără sfârșit. Acum mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că, uite, peste două săptămâni, deși va fi tot luni, nu o să mai tăinuiesc cu Cristina după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
era nerăbdător. După ce pusei receptorul în furcă, domnul Pavel, luându-mă după umeri continuă: - Am venit din oraș acum o oră; de atunci vă aștept; știe toată lumea, eu bucuros am venit să vă îmbrățișez. Doamna Carolina Pavel nu se mai sfii și mă sărută, apoi își puse șorțul pentru bucătărie. - Mă bucur pentru dumneavoastră, nici nu vă închipuiți ce mult! - Mie îmi pare rău de cei înlăturați, fără nici un motiv, spusei. Nu e bine... - Își curăță terenul ca să înfricoșeze pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i-o cunoscusem până atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, îmi luă iar fața în mâini și-mi sărută din nou fruntea și obrajii. Apoi: Cel mai important e că vă iubesc, spuse. Iată, nu mă sfiesc să v-o mărturisesc. Vă uitați la mine mirat. Și încet, încet ca-ntr-o catifelare, fără să ne dăm seama, făcurăm doi pași până în dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, în timp ce mâna ei dreaptă, strecurată sub mine, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreau să cunosc primejdia, ca s-o afle c-o clipă mai devreme domnul meu, din gura mea. Luminăția sa rămânea-va în putere și pe cei vicleni îi va zdrobi sub copitele calului său! Cei doi caligrafi s-au sfiit mai întăi, după aceea n-au întârziat a arăta adevărul. —Slăvită doamnă, stăpâna noastră, taina ce ni se dezvăluie e cu primejdie mare, ca o sabie cu două tăiușuri, căci, din anumite vorbe ale acestei epistole, se înțelege că Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o mai mult sau mai puțin constant de cur, sau atingându-i sânii, fără a se sfii să facă ce au ei chef. Trebuie să fie o senzație îngrozitoare să știi că jumătate din populația planetei, absolut toți bărbații, pot face din tine tot ce vrea mușchii lor. Și pentru o fată ca Selina, a cărei înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dincolo de cuvinte. Era România oropsiților doar pentru faptul că încă se îndârjeau să urmeze rosturi și legi venite de dinaintea lor, dintr-un timp în care doar Dumnezeu însemna un reper stabil. Notam astfel de povești în carnețelele mele. Nu se sfiau când mă vedeau scriind. Eram, în acele târziuri de noapte, aproape asemeni lor. Un om necăjit, duhnind a băutură, fugind de cine știe ce necazuri și el, de rătăcea în inima nopților prin piețe, de nu-și găsea somnul, odihna sau împăcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ți se va răsplăti la Învierea celor drepți...” În chilia lui nu se aflau cine știe ce bunătățuri, dar o masă frugală se putea Încropi. „Vino, fiule”, Îi zise el pictorului, care Îl privea de parcă ar fi căzut din lună, „nu te sfii...” Desigur că Bikinski nu era nici orb, nici șchiop, ci, poate, doar sărac cu duhul. Starețul l-ar fi primit la el și pe acel Oliver care, În naivitatea lui, credea că-l poate mântui pe om de blestemul muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
concediu și cred că Într-o zi am să mă urc În tren și-am să vin până acolo să văd și eu cum ești tu profesor. Bătrânul Încă-l mai așteaptă (cu sticla de „afinatâ“ aproape goală). Nu se sfii să-i povestească și lui că „fata șeia“ o făcut copil din flori, da’ nu-i nimic, s-o arăni ea cumva că omu’, dacă-i liber, sănătos și sătul... Da’ o zis baba că l-o făcut și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puțin cincizeci de ani. Danny arătă spre numele lui de pe tablă. — Încântat de cunoștință, domnule sergent. — Plăcerea-i de partea mea. Primul tău caz mare? — Da. — Am lucrat și eu la vreo jumătate de duzină de cazuri, așa că nu te sfii să strigi după ajutor dacă ești la ananghie. N-o să mă sfiesc. Breuning și Shortell se așezară pe rândul din spatele lui Niles. Danny arătă spre masa din fața tablei, spre trei teancuri de documente LAPD/LASD despre omorurile Goines/ Wiltsie/ Lindenaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de cunoștință, domnule sergent. — Plăcerea-i de partea mea. Primul tău caz mare? — Da. — Am lucrat și eu la vreo jumătate de duzină de cazuri, așa că nu te sfii să strigi după ajutor dacă ești la ananghie. N-o să mă sfiesc. Breuning și Shortell se așezară pe rândul din spatele lui Niles. Danny arătă spre masa din fața tablei, spre trei teancuri de documente LAPD/LASD despre omorurile Goines/ Wiltsie/ Lindenaur. Nici o speculație scoasă din dosarul lui personal, nimic despre Felix Gordean, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai știu și, peste câtăva vreme, se abătu din nou pe la brutarul cu pricina. ― Ei, zâmbi cu plăcere brutarul, când îl văzu, mai trecuși pe la mine? ― Da, răspunse pungașul cu cea mai cinstită gură ce se putea închipui, mă și sfiesc să-ți spun, mi-ar trebui vreo patru jimble, și nu știu cum naiba se face că iarăși nu mai am nici un ban la mine... că mai făcui câteva târguieli... ― Asta-i acuma! zise brutarul. Ține colea jimblele, neiculiță, și du-te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ți l-am făcut și-am pus în el cele mai curate simțăminte... L-am scris așa ca și cum l-aș fi scris cu adevărat iubitei mele... Pe urmă m-a rugat să-ți mai scriu și biletul acela explicativ. Și, sfiindu-se să ți le dea el, personal, m-a trimis pe mine. Greșeala a fost că nu și-a scris cu mâna lui scrisorile. Dacă ar fi fost scrisul lui, n-ai mai fi descoperit nimic. Acum, mă simt așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]