1,780 matches
-
În sufletu-mi ca crinul ce mereu înflorește Imaginea-i divină de-a pururi dăinuiește Înfășurată-n roșu sau alb de lăcrimioară E surfilată-n aur - mirifica-i comoară. Când îl rostesc și-n vis, cu glasul omenesc, Nemărginit cuvântul - sfioasă-l rostuiesc! El dă sensul vieții, e primul legământ Cel mai ales și tandru de pe acest pământ. Este ca apa rece ce-i scoasă din izvor De dragoste și pace, de viață dătător Și cu iubirea-i toată m-adapă
PE PAGINA INIMII de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342803_a_344132]
-
oglindă, mă cuprinde disperarea, cine e femeia asta? mă frământă întrebarea... N-o cunosc, e o străină ce viața mi-a furat, mi-a rămas doar amintirea unui vis demult uitat. Unde este Mariana, cu șăgalnica-i privire, fetișcana cea sfioasă născută pentru iubire? A plecat demult de-acasă, s-a pierdut în astă lume, încercând să își găsească dragostea și-un bun renume. La-ntâlnit și s-au iubit, dar ce mult a suferit. dacă nu era Susanne oare cum ar
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
tot oamenii - s-au sfătuit între ei cum se poate-omorî moartea rușinii - cum pot ciunti - hidos și cumplit chinuit - pe liber barbarul - zborul spre cer ...și oamenii - spre bucuria Satanei - au izbândit: confortabil - chiar strălucit! *** NEÎNCREDERE gata de-infarct - muguri sfioși palpită: au așteptat verdict de soare - li s-a dat: să se arunce-n aer - sau e-ispită cum a tot fost - de-o iarnă-n scăpătat? să te încrezi în muzica de îngeri sau să te-nfunzi în plin
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: sunt doar văzduh - parfume și uimire sfioasă rază-aprind - spre voalul genei... ...îngenunchem minunii de candoare: Regina-n Cânt de Dor - Privighetoare! *** SONETUL TIMPULUI trece vremea - trece vremea - trece vremea alergai prin viață - bestie năucă trece vremea - trece vremea - trece vremea nu-nvățai să cer - nici cum este
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
s-au ascuns în miez de vară Unde norii curg din stele Ca o cascadă de lumini Pline de iubiri efemere. Și te priveam cum păru-ți împleteai Cu razele înmiresmate De parfumul cerului senin , Și zâmbeam când privirea-ți sfioasă Căuta în vise să-și ascundă trăirea, Când inima se scaldă în iubire Și chipul se destăinuie În clipe flămânde De neuitare. Referință Bibliografică: Clipe flămânde de neuitare / Alina Avram : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16
CLIPE FLǍMÂNDE DE NEUITARE de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343316_a_344645]
-
s-au ascuns în miez de vară Unde norii curg din stele Ca o cascadă de lumini Pline de iubiri efemere. Și te priveam cum păru-ți împleteai Cu razele înmiresmate De parfumul cerului senin , Și zâmbeam când privirea-ți sfioasă Căuta în vise să-și ascundă trăirea, Când inima se scaldă în iubire Și chipul se destăinuie În clipe flămânde De neuitare. Referință Bibliografică: Clipe flămânde de neuitare / Alina Avram : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1515, Anul V, 23
CLIPE FLǍMÂNDE DE NEUITARE de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343313_a_344642]
-
de rouă cuminte să se'aștearnă pe talpa'mi ce atinge, șăgalnic,... nuzii zori. Rotesc încet privirea înspre senina zare ghicindu'ți așteptarea... sub clar timid de lună și'a gurii tale, caldă și fragedă chemare ce'o văd valsând sfioasă... cu soarele de mână! Și'n necuprinsul clipei de ireal mister care ne poartă zborul... pe aripi de poveste; sublimul regăsirii ți'așterne'n priviri cer iar mie mult-înaltul din suflet mi'l trezește... Când... blând-conturul zilei va merge la
IN ZBATERE DE ARIPI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343348_a_344677]
-
Încerc să mă recompun culegându'mi cu răbdare mici cioburi din vise, cândva promise de o mai veche fericire a mea Și parcă... mă simt mai bine! În luciul de apă, încă străveziul chip... mă privește'a mirare; mulțumindu'mi sfios și încet, încet; căpătându'și culoare! Din dosul unui halat alb, o asistentă cu suflet de înger mă'ntreabă: - Mai doare?! Simt răni sângerânde în urme adânci de lanțuri flamânde ! - Da... încă mai doare! Dar poposind un timp aici... precis
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
seamă; e doar un biet marfar! Dar cine știe! Poate că ne vom întâlni cândva; în răsăritul unui zâmbet de soare ... poate pe acel câmp al promisei fericiri; unde am să poposesc un timp, împletind cunună din șoaptele spicelor ce sfioase-și vor da atunci coate; privind roșul sălbatic al macilor înflorindu-și patima iubirilor! Bianca Aura Buta ~ 19 februarie 2015 ~ Referință Bibliografică: Popasul macilor / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
de rouă cuminte să se'aștearnă pe talpa'mi ce atinge, șăgalnic,... nuzii zori. Rotesc încet privirea înspre senina zare ghicindu'ți așteptarea... sub clar timid de lună și'a gurii tale, caldă și fragedă chemare ce'o văd valsând sfioasă... cu soarele de mână! Și'n necuprinsul clipei de ireal mister care ne poartă zborul... pe aripi de poveste; sublimul regăsirii ți'așterne'n priviri cer iar mie mult-înaltul din suflet mi'l trezește... Când... blând-conturul zilei va merge la
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
albastre flori,alint suav de rouă cuminte să se'aștearnăpe talpa'mi ce atinge, șăgalnic,... nuzii zori.Rotesc încet privirea înspre senina zareghicindu'ți așteptarea... sub clar timid de lunăși'a gurii tale, caldă și fragedă chemarece'o văd valsând sfioasă... cu soarele de mână! Și'n necuprinsul clipei de ireal mistercare ne poartă zborul... pe aripi de poveste;sublimul regăsirii ți'așterne'n priviri ceriar mie mult-înaltul din suflet mi'l trezește...Când... blând-conturul zilei va merge la culcaresub oglindirea
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
năzuind în a dura temelii, temeiuri parcă pe vecie, s-a acoperit cu o clisă neîndurătoare. Strigăt de deznădejde, strigăt de spaimă al pietrelor cu care am fost loviți... chiar cu pietrele templului nostru...căci nu mai contează cât de sfioasă e mâna care a lovit... Viața merge pe contrasens... suntem decapitați, dezmembrați... pretutindeni cad așchii din noi... Într-o confesiune a umilinței... Am strigat, am plâns, ne-am târât pe genunchi Implorând ascultare. Explicând că nu suntem noi... Că nu
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
asta trecătoare, Spune ursitoare, spune? Când am venit se știe, Am plâns neștiutor, Nu știam că viața o să fie Un cântec tulburător. Copil fiind m-am bucurat De tot ce era frumos, Acum poate am uitat De acel băiat timid, sfios. Am crescut. Plecat în lume, Să înfrunt urcușul vieții Bucuros nici nu pot spune, Acum la vârsta bătrâneții. Referință Bibliografică: SUNT DE VINĂ? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1607, Anul V, 26 mai 2015. Drepturi de Autor
SUNT DE VINĂ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344104_a_345433]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1750 din 16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Erai, atunci, cea mai frumoasă Și te sorbeam, laguna mea târzie, Cănd cu privirea luminoasă Tu viața-mi transformai în poezie! Sub geana nopții, tu, sfioasa, Captivă-ntr-un sărut de curtoazie, Erai, atunci, cea mai frumoasă Și te sorbeam, laguna mea târzie! Îmi erai dulce-dureroasă, Cu trup perfect în gust de ambrozie Și îmi șopteai, minunea mea târzie, Că-mi vei fi luna luminoasă... Iubita
RONDELUL ŞOAPTEI DE AMOR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344121_a_345450]
-
mai joase ale copacilor îi făceau loc să treacă. Zvonuri mii, bâzâite, șuierate, trilurate îl fericeau că se-ncredințase pădurii. Când și când, zărea fluturi albi plutind în dans plăcut, săltăreț pe dinainte-i. Și-atunci își zâmbea un pic sfios, căci i se părea că e prea lacom, amintindu-și credința că acela care fluturi albi va vedea, viață lungă va avea! Își pleca încetinel pleoapele și-n ruga smerită cerea iertăciune Domnului, nădăjduind. Se-ncredea și-n Cel de
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Cu multe gânduri, ce mi-apasă, Pe sufletu-mi greu răscolit. La răsărit îți aștept glasul, Să mă trezești încet, șoptind, Că două stele și-au frânt pasul, Să ne priveacă licărind. Acum doar Soarele răsare, Prin pleoapa zorilor târzii, Sfios, venind din depărtare, Să-nfrunte zile plumburii. Referință Bibliografică: ZILE PLUMBURII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2229, Anul VII, 06 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZILE PLUMBURII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344177_a_345506]
-
-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: sunt doar văzduh - parfume și uimire sfioasă rază-aprind - spre voalul genei... ...îngenunchem minunii de candoare: Regina-n Cânt de Dor - Privighetoare! *** SARCASMELE LUI DUMNEZEU monștrii - sarcasmele Lui Dumnezeu ori geniile - făpturi sub stele-uscate: din Paradis în iaduri - alungate păstrând - în față - -oglinzi cu chip de zeu de
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
să mă bucur de darul Domnului. Mama Ce e mama pentru mine Poate adesea vă-ntrebați, Și de n-ați găsit răspunsul Iată, acum o să aflați! Ghiocelul ce găsește Forța de-a - nflori voios Deși gerul stăpânește Iar soarele e sfios, Steaua care strălucește Marinarului pierdut În bărcuța ce plutește Fără vâsle, catarg rupt. Mâna care alină dulce O durere din senin Iar lacrimă ce curge Răsplătește pe deplin. Mama-i forța ce mă poartă Și oricât i-ar fi de
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
de neschimb. OVIDIU CRONICAR AL GEȚILOR Exil nedrept, dar chin mântuitor: Aproape hăituit că și Hristos, S-a- nnobilat la Pont, oricât de jos La pus Augustus cel neîndurător. Dobrogei, ´nalt herald a fost, izvor, Din care ma adap și azi, sfios, De n-ar fi fost taxat „ireverențios” N-ar mai fi scris de Geți, lămuritor. La Istrul înghețat, modest și cult, Ambasador al Romii-n Orient, A povestit de-al Sciților tumult... Acum învăț să fiu că el - clement; Statuia
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
Culege roua laudei din guri Și mai ridică altă stăreție Pentru bărbații aspri, buni și puri ... A doua-icoană mult miraculoasă ... A doua-icoană mult miraculoasă Se cheamă „Portărița”-a fost salvată Pe vremea de iconoclasm, turbată, De o femeie din Bizanț, sfioasă, Ce-a aruncat-o-n marea credincioasă ... Ea nu s-a scufundat; a fost mânată De Sfântul Duh spre Grecia-ndepărtată Și s-a oprit la-a Mânăstirii oază ... Dar nimeni n-a putut să o ridice Decât monahul atonit
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
către biroul meu și deschid ușa. Rămân consternat de tablou și mă transform instantaneu într-o statuie simțind penibilul situației. Inima mi se strânge de frică, iar glasul meu de bariton se transformă într-un chițăit de șoricel. - Bună ziua, zic sfios. În fața mea nu stătea nimeni altcineva decât namila din dreptul ușii mele de acasă pe care o zărisem nu cu mult timp în urmă. Lângă el, era chiar vecinul meu, Florin, care zâmbea complice, dezvelindu-și cu generozitate toți dinții
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
de la pălării Ele-s trecute prin purificare La o dimensiune oarecare Ce le crează purele orgasme Si uneori și stelele visează Clipind către-nserarea noastră trează Dar au avut aievea doar fantasme Să ne destrăbălăm duioasă doamnă Să ne destrăbălăm sfioasă doamnă Cît sîntem tineri, prinși de nebunii În caruselul de făcut copii Acum, la ceasul verii către toamnă Tu, dulce și fierbinte ca o vară În care s-au copt fructele pe ram La miezul tău rotund eu mă înham
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă,uneori,am căzut în păcat, Îți cer iertare, mamă, la ceasul înserării. Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi, Eu,lumânării zilei mă închin sfios, De Sus,știu,tu prin lume mă urmezi Și mă-ndrepți cu sfaturi când fac ceva pe dos. Iubire și cald era mamă lângă tine În universul casei în amintire rămas, Dar o chemare încolțea, pe-atunci,în mine, Destinul
LUMINA ÎNVIERII SIMBOL AL SFINTEI TREIMI POGORÂTĂ ÎN NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343712_a_345041]
-
îl vei scrie; păleau cuvinte albe, păleau petale moarte dar focul din penița părea că te îmbie... Cu lacrima din frezii eu ți-am stropit obrazul și c-un surâs, răbdarea ți-am pus-o la oblânc, cănd înfloreau lumine sfioase că topazul în tainițele firii cutreierai adânc... Și dezgoliți de umbre sub lespedea-nserării alunecam alături, îmbrățișați în carte simțind pe buze - roșu - același gust al sării când despicam genunea în două-a Mării moarte. Dar necuprinsu-acela, nici nu mai
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
face ceva util pentru cei de acasă de acolo de la corturi cei așteptau cu sufletul la gură. Iar în momentul când caravană se întorcea în acel mic trib, copiii alergau bucuroși înaintea lor, bărbații le ieșeau în întâmpinare, femeile priveau sfioase de la intrarea corturilor, si toti zâmbeau pentru că asta însemna prosperitate, hrana pentru încă un timp, până ce caravană de sare ( Azalay) avea să pornească din nou, în aventură ei înfricoșătoare. ,, Asta era odată, mergeam și eu cu tata prin deșert, mâncăm
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]