3,671 matches
-
Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptatpe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... IV. ÎNTOARCEREA LUI ȚEPEȘ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
timpuri, deci țacapac prin vreme, nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale. Citește mai mult Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții,o foame fără margini coboară în poveste.Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!,prin liniști, ciori suspecte ne
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
frică de cei din Stațiune. Mă păzesc doar pentru că oala acoperită nu dă musca-n ea, o chestie de principiu; un proverb la îndemână, nu? De ce m-aș teme? Oamenii vor asculta totdeauna de Ordonanțele mele, pentru că acestea le lasă sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o scursură gălbuie. Pe jos, În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile materialului folosit pentru crimă: ceară de lumânări. Mâinile, legate la spate, rămăseseră Încleștate În tentativa de a se elibera de sfori. Imaginea primei crime Îi fulgeră lui Dante pe dinaintea ochilor, cu evidentele ei asemănări. Ceara era baza de preparare a multor specialități medicinale și, aici, de asemenea, asasinul ucisese tot cu materialul meșteșugului victimei. Și aici, același ritual, aceeași liturghie obscenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
meu. Dar unde e obișnuita veselie a Întrunirilor voastre? continuă el fără a i se adresa nimănui În mod deosebit. Cei de față se Îndreptară spre el parcă mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru ce? — Uneori, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
hrube insalubre? Din explicația Evei, nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor evenimente care colorau plumburiu atmosfera generală instaurată Înlăuntrul Centrului și al căror sens deplin Îmi scăpa. Știam, da, că În jurul meu se țes intrigi, se trag sfori, se fac și se desfac alianțe, se pregătesc lovituri ale unor grupuri Îndreptate Împotriva altor grupuri, dar subteranii nu erau niște banali conspiratori, nici o gașcă de teroriști culeși din filme de serie B; erau oameni de știință, somități mondiale, supercreiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al slugilor o numea „nebună”, mai ales de când, pe la 13 ani, Despina meșterise un sistem de sfori prin care legase orătăniile două câte două și astfel cine intra în gospodăria prosperă a boierului putea avea imaginea stranie a câte doi cocoși fugărind cap la cap câte un cuplu de găini dezorientate. Dar asupra acestor aspecte vom mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din barcă, apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov. O gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru pește: plase puse la uscat și cârpit, undițe de toate mărimile pentru cei mici, coșuri, sfori, vârtelnițe, mincioguri, crăpelnițe, vârșe, babaioace, jurăvci, șărpunci, căsimci etc. în cadrul gospodăriei stătea coliba creștinului, cu acoperiș înalt de stuf, cu o singură intrare și, pe cât se putea vedea, cu două ferestre mici din care, pe cât se putea simți, ieșea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea acasă zece guri de hrănit sau trăia singur cuc Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avariere a clădirilor susmenționate, personalul aflat În incinta acestora va folosi căile de evacuare stabilite la paragraful 3 și scara de servici. Se uită la ceas. Ora 14. Începe să strîngă. Așează cu grijă foile la loc În clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare mînă, Înapoi la raft. Apoi strînge cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
subsolul, cum Îl numește ea, simte că turbează. Acolo guvernează dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îi cam slăbănog, are burtă și Îi chel. 4. Aici scrie că-i Însurat cu doi fișiori. 5. Ceva funcționar la editură sau la ziar. 6. Îi om slab, n-are voință și mîndrie În el. Îl trage toți pă sfoară. Să mă iertați, da, cum Îl văz eu, Îi și fraier. Și mai Îi și muieratec și nici nu duce la băutură că nu ajungea el om așezat și cu familie de miru lumii ca un flentăr. Tot natu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îți scoatem noi dintele veninos - a continuat el către copilandru - nu-i așa? — Îhî. L-au apucat pe Benjamin și l-au legat cu mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn, unul din capete l-au legat de cuiul de siguranță, iar pe celălalt de clanță. Când au ieșit au trântit ușa după ei. Dacă îmi amintesc bine, ar fi trebuit să ne trântim la podea. Adél
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
venea la micul-dejun, se juca cu mine o vreme cam fără chef, după care se întorcea la ea în cameră să se pregătească pentru noaptea cu George. Când stăteam în curte și mă uitam la mama cum atârnă rufele pe sfoară, simțeam damful de parfum care venea de la fereastra ei. O auzeam și cum cânta pe tanti Mae, dar nu știam nici unul dintre cântecele ei. În afară de unul singur, și pe acela l-am auzit în barul din oraș când treceam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o umbră neagră pe o parte. Oamenii de culoare au dat jos din camioane niște stâlpi și câteva bucăți mari de pânză și au început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât de mare era cortul. Când cortul a fost înălțat, un camion mai mic a venit cu rumeguș pe care l-a împrăștiat înăuntrul cortului. Au lăsat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
acoperiș aveau o nuanță verzuie. Singurele lucruri care trădau faptul că sunt oameni care locuiesc în ea erau perdelele albe care fluturau de la fereastra dormitorului lui tanti Mae și perechea de chiloți de damă roz agățată la uscat pe o sfoară de rufe. M-am dus la ușa din față și mi-am pus pe scări cărțile și copia pe care o aveam din piesa domnișoarei Moore. Mama stătea de obicei pe verandă în după-amiezele acestea de primăvară, fiindcă-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că se terminase războiul. În timpul lui, nu prea mai venea multă lume la biserică, nici măcar cei care rămăseseră alături de el după chestia cu Bobbie Lee Taylor. A doua zi, toată lumea avea așternuturi de pat și cămăși întinse la uscat pe sforile lor de rufe, pentru bărbații și frații și fiii care se întorceau acasă. Până la Crăciun, deja se întorseseră mulți. Toți aveau bebeluși de la fetele cu care se măritaseră în permisie. Toată lumea avea câte un pom de Crăciun, în afară de noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
grenadă cu cuiul scos, dar oricum îmi câștigase respectul. Făcuse o treabă perfectă, fără greșeală. Ieri se speriase. Văzusem asta. Dar reușise să schimbe situația în favoarea ei. Probabil s-a dus direct la Clifford Hammond. în loc de scrisori avea o altă sfoară: ceea ce știa. Probabil i-a mărturisit că luase legătura cu mine, i-a spus că am amenințat-o că voi publica totul și că ea trebuie să părăsească țara ca să nu mai pun presiuni asupra ei. Clifford nu ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am sunat-o înapoi. Nu puteam să o văd imediat. Aveam nevoie de timp pentru mine. Nu prea avusesem parte de singurătate. Poliția m-a ținut ocupată. Totuși, mulțumită lui Clifford Hammond totul a fost curat. A tras mai multe sfori decât o companie de marionete în seara aceea, sugerându-mi să mă dau drept victimă a violenței domestice, să le spun că mă protejasem Dumnezeu știe de ce. Până la urmă, uitați-vă la semnele de pe mine. Le-am arătat vânătăile, ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ce oroare!!... Ce hoț nenorocit... și ce urlete înfiorătoare se abat deodată-asupra nopții, sfâșiind tăcerea începutului de lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul tras pe sfoară. Doamne, cum să descriu ceea ce se-ntâmplă? Cuvintele nu urlă, o știu prea bine, și nu rag, și poate ar trebui ca pana să-mi fie încinsă cu brâuri de foc și hârtia să ucidă nebunește pentru a putea cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mă plimb în așteptarea ei când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul descoperit, și părul ei cărunt e ciufulit. Poartă haina vătuită a dădacei și în mână ține o plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și va înțelege că această îngrozitoare bătrână este mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi bine să știm ce e cu ei și de unde vin. Crezi că vei putea să te descurci? Fără îndoială. Nu uita însă ce te-am rugat, nu fă prea multe valuri! Lasă-mi numai câteva zile, să trag niște sfori la Deva. Am niște prieteni acolo care îmi sunt obligați. În regulă, așa să faci! spuse Cristian, bucuros. Ei, dacă așa stau lucrurile, mă duc să dau niște telefoane, se ridică din fotoliu Simion Pop. Parcă era vorba că acționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropie de socrul său, întorcându-se cu spatele la acesta. No, dragule, nu cred că pot face ceva! oftă Pop, după câteva clipe. N-am văzut de când sunt așa un nod. E strâns foarte tare și nu au lăsat nici un capăt de sfoară la vedere. Numai cu un cuțit cred că ar putea fi desfăcut. În regulă, hai acum să ne uităm la tine! Nu își pusese prea mari speranțe în încercarea sa, însă era dezamăgit. Nu credea nici că legăturile lui Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]