3,370 matches
-
A VIOLENȚEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) Autor: Elena Stan Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Căminul, a doua casă Mătușa o zmuci brusc când bulgării grei de pământ cădeau cu zgomot infernal pe sicriul comun al părinților. ”Doamne, nu mai am pe nimeni pe lume. Am 10 ani. Cum mă voi descurca singură acasă? Mi-e frică noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
miere! Votați Johannis? Va trebui să munciți! Alege pomana, nu fii fraier ! Guvernul o ține langa cu tot felul de pomeni. Otrăvite! Mărește alocații, salarii, lansează programul PRIMA MAȘINĂ! Se aude că, în curând, pentru seniori se pregătește programul PRIMUL SICRIU!!! * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O rezolvăm împreună. Trimite mai departe! Mulțumiri! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică! ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 București sâmbătă, 18
TABLETA DE WEEKEND (84): PARADA DEZBRĂCAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349382_a_350711]
-
Acasă > Stihuri > Semne > UNU Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1279 din 02 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Nicio țară nu e străină, niciun oraș nicio pădure, niciun sicriu... ce tot îi dați cu aiurelile astea că eu nu-s de-aici, ca ea-i dintre ziduri că mirosim a lemn reavăn că nu știm cum se fluiera cu degetele mâinii ștăngi, că unii s-au înnegrit de prea
UNU de RAUL BAZ în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349775_a_351104]
-
că poetul este un artist ce știe să se folosească de muzicalitate și variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate de Bacovia, abordată și de Angela Monica Jucan în “Optimismul bacovian”, este negru. În poezia "Negru" se găsesc alăturate sicrie metalice, flori carbonizate, veșminte funerare. Nu numai lumea materială este simbolizată la Bacovia prin negru, ci și lumea sentimentelor. În acest decor învăluit în negru, tristul Amor are penele carbonizate. Și totuși, Angela Monica Jucan afirmă: „Bacovia își propune să
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului De sunt legat la mâini cu sfoară, va scrie umbra palmei mele De sunt secat la ochi de lacrimi, va plânge sufletul rănit Momentelor de suferință le-aș aloca sicrie grele Din pâinea clipei de tăcere, mă simt din nou puțin hrănit De am chiar buzele lipite, vorbește timpul abraziv Iar de sunt însetat de viață, voi bea din sângele speranței Momentele de disperare mă invadează abuziv Destinului cel plin
VA SCRIE UMBRA PALMEI MELE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344532_a_345861]
-
te duci să-ți duci restul zilelor la ei? Ești trecută de 70 de ani, ești singură și nu mai ai nici casă și nici lucruri”. “Nu mai am nimic, nimic! Mi-au lat apele și țoalele de înmormântare și sicriul pregătit pentru când mi-o veni timpul, dar de aici nu plec. Mă roagă copiii să merg la ei, dar eu vreau să îmi trăiesc zilele care mi-au mai rămas aici și aici să fiu îngropată, în pământul ăsta
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
țărmul mării, însemnat de cetăți și fortificații creștine cu nume de basm: Dochiaru, Xenofont, Xeropotamu, Gregoriu, Dionisiu, Sfântul Panteleimon, Pantocrator, Vatopedi, Stavronikita, Iviron, Karakalu, Prodromu ... Iar marea, sub noi, maică iubitoare și amenințătoare, virgină, lascivă și crudă, leagăn, altar și sicriu, cu albastrul incredibil, ucigător și vital deopotrivă. Maternă și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
Eu am falimentat de multe ori pentru că am amânat: „Mă las mâine, asta-i ultima dată, n-o să mai consum. Data viitoare voi evita! Voi mai lua numai de data asta!”. Amânarea te duce la cimitir. Amânarea te bagă în sicriu. Amânarea te duce în iad. Când simți că Dumnezeu îți vorbește la nivelul cugetului, fă tot ce-ți stă în putință să-L asculți, oricât te va costa. Cere ajutor, du-te la instituții! În special vă recomand să mergeți
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348056_a_349385]
-
cu cocoșeala ca țiganul cu scînteia (na, că iar nu-s corect politic!) și, numai ce vedea cucoșul, se lăsa repejor pe vine. Moș Mitriță din deal aman mai știa să-și facă gura leică și pîntecele balercă. Avea un sicriu „pentru moarte” pe care pînă una-alta îl ținea plin cu fasole în pod. Acuma însă, împins de nevoie, moș Mitriță umpluse racla cu sculău negru ca sîngele de porc gata să se închege. Și zicea moșul băieților lui: „Nu
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
de roți pasul încremenit - sub lumina stelelor ecoul tăcerii spital în beznă - haotic zbate vântul ramurile goale deodată cald - sub flori de nu-mă-uita mormântul iernii rondul înflorit cu lalele galbene - orinicul oprit la afișul nou o bătrână atentă - promoții la sicrie vilă cât palatul - și-n fața ușii lăsat șirul de papuci mâță la tomberon - vremea inspecțiilor de tot soiul Referință Bibliografică: Haiku / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1124, Anul IV, 28 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347571_a_348900]
-
au zi nici noapte, totul e firesc, Să locuiescă într-o grădină. Părinții mei s-au risipit în basm Pe care din iubire am să-l scriu, Îl vor trăi în lumea de fantasm Abur în stea urcat dintr-un sicriu. Referință Bibliografică: Părinții / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PĂRINŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347710_a_349039]
-
nu mai putea merge nici la serviciu, acel lucru pe care îl făcea de obicei cu plăcere, totul devenise cumplit, o corvoadă insuportabil de îndeplinit, nu, nu Louise, orice, numai asta nu... Începu să bea, dar imaginea fragedei copile în sicriu îl urmărea ziua și noaptea, orice ar fi făcut, nu era destul de tare. Se gândi că după ce totul se va termina s-ar putea să-și pună capăt zilelor. * - Tată, rosti Louise, în sfârșit, într-o seară. Trebuie să stăm
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
Când îți privești în față ucigașul ... Vezi Dar nu-i vezi chipul și visezi că-i vis În bezna luminoaselor amiezi ... Sunt zile negre ce se scurg din cer, Când frunzele mă dor de vis Și parcă toamna-i un sicriu de fier În care zilnic mor de dor ucis ... Sunt albe nopți ce în văzduh se scurg Când frunzele mă dor de chin Și parcă toamna-i un etern amurg În care mor de câte ori suspin ... Sunt albe nopți și negre
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
tine“ au fost readuse la viață, povestite și, mai ales, simțite, atât de recitator, cât și de public. Romantismul și iubirea („Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț“) au plecat spre resemnare („Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat“) și s-au transformat, în doar câteva minute, în refulare și mânie („Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină, / Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi“). Numai așa, ascultând povestea versurilor eminesciene
OMAGIU LUCEAFARULUI POEZIEI RAMANESTI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362064_a_363393]
-
și mori și mie, nu-mi spuneau!. Mai trist, în cușcă mă aștepta, Molii, cățelul meu, Ce se-ntâmplase, poate știa, Nu pricepeam doar eu. Am înțeles abia mai târziu, Când nu a mai venit, Că doarme veșnic într-un sicriu, Adică. . . a murit!. O port în minte, cât mai trăiesc, Și în fotografii. Cu drag de ea îmi reamintesc Și scriu în poezii. Știu, vine vremea, cum e firesc, Urmez și eu la rând. Dar te rog, Doamne, vreau să
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
decât să faceți ceea ce doriți. Mortul nu mai aparținea familiei ci statului, până la coborârea acestuia în mormânt. Până în acel moment, până la plecarea militarilor, era exclusă prezența preotului. Familia nu avea dreptul nici măcar să bocească pentru a nu strica ceremonia militară. Sicriul, acoperit cu drapelul Republicii Socialiste România, a fost purtata de militari pe umeri cu pas grav, apăsat, în sunetul muzicii fanfarei militare, până la groapa pregătită pentru întoarcerea la începuturile omenirii. Maiorul și-a citit discursul pregătit din vreme. Abia ceva
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
în care l-a pregătit, deși relativ scurtă, l-a albit și l-a determinat să se apuce de fumat. Cei orânduiți în formație au prezentat arma spre onor după care, la comandă, au tras trei salve în aer în timp ce sicriul era coborât. La fiecare salvă trasă Albert, aflat în formația de prezentare a onorului, a avut senzația că trage asupra unei părți a ființei lui. După ceremonie au primit ordin să se îmbarce cât mai degrabă pentru a lăsa familia
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > MI-A VENIT SOLDA Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului în trenul de ieri se purtau sicrie de gheață, se purtau crucile Domnului peste osemintele noastre, eram albiți de suferința precară, se dădea prescură și vin, un cogeamite osul de tendon oferea gratis colivă fiecărui trecător, eram împrăștiați peste tot pe calea ferată iar câinii ne trăgeau
MI-A VENIT SOLDA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365511_a_366840]
-
A trebuit să gestionez pierderea prin aducerea a ceea ce era necesar pentru pregătirea celei care își luase ADIO de la viață. Am crezut că sunt puternic și voi trece acest examen inopinat. Dar când am văzut chipul soției mele inert în sicriu m-am simțit doborât și ochii au început să lăcrimeze involuntar, ca mai apoi psihicul meu să cedeze și să izbucnesc în plâns. Da, am izbucnit în plâns. Nu mai plânsesem de circa 60 ani. Când tatăl meu poreclit în
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
înjura și începea să mă bată din nou pentru că nu plângeam. Ei bine de atunci eu nu am mai plâns. Aveam parcă un fel de robinet închis prin care lacrimile nu mai voiau să curgă. - În prima noapte petrecută lângă sicriul celei care a fost Ana LEONTE soția mea și i-am văzut numele scrise pe cruce durerea parcă mă copleșea din ce în ce mai mult. Îmi cream în memorie versurile ce aveam să le scriu în dimineața zile de 1 septembrie 2013 când
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
1 septembrie 2013 când le-am și postat pe siteul; http://confluente.ro/Ai devenit un nume scris pe o mihai leonte 1377996746.html - 1 septembrie 2013 ziua fatidică în care îmi vedeam pe cea care mi-a fost alături peste 46 ani pentru ultima dată. Era nemișcată în sicriul îmbrăcat în acel material alb, semn al inocenței. Lume multă, coroane multe pe care ea Ana LEONTE nu le mai putea vedea. Am urmat convoiul funerar în autoturismul fiului nostru, fiindcă nu puteam merge pe jos cu bastoanele. La biserica
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
soția pentru ultima dată în biserică. Mi-am amintit ziua cununiei religioase, când preotul mi-a zis că pot săruta mireasa, asta a fost în urmă cu peste 46 ani. - Când a fost să arunc acea mână de țărână peste sicriul închis, am strâns doar pământul în mână și l-am lăsat să-mi scape în mormânt. Mi-am ridicat privirea spre cerul senin și spre turla bisericuței noastre spunând; ODIHNEȘTE-TE ÎN PACE ANA MEA. Am rămas singur, dar sunt
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
dată când inimile nosatre bat mai tare decât trebuie, indiferent din ce motiv. O lumină difuză ne primește, gata să ne liniștească sufletele biciuite de gerul de afară, dar și de sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o mângâie în mod repetat. Aud parcă, printre suspinele decente ale Manuelei, o voce ce pare sosită din
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]