1,233 matches
-
fiind martor pentru celălalt. Au avut avocați și apărători pe Katz, Mîță și Timofte, care îi acuzau, iar asistența era formată din securiști îmbrăcați național. "Tribunalul Militar din Iași, își amintește Ganez, m-a condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Noi n-am avut arme. Un copil din sat se juca cu un cadru de pistol vechi, ruginit. Ei, pistolul acela, ruginitura aceea a fost adusă ca dovadă că am avut armament! Pentru asta mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Așa am fi pățit și noi, dacă nu fugeam în țară". Un luptător este Dorin Glavan (n. 1942), din Botoșani, teatrolog. Va fi arestat în octombrie 1958, la mai puțin de 17 ani, și condamnat la 18 ani de muncă silnică (condamnarea depășea vîrsta încarceratului), pentru crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. Glavan împreună cu un alt coleg de clasă de la liceul "Laurian" au inițiat constituirea unei organizații subversive: A.E.N. Asociația Eliberării Naționale, subintitulată și Asociația Elevilor Naționaliști. Cum la gazeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că niște colegi îi luaseră apărarea". Va fi profund impresionat, în timpul detenției, de oameni nevinovați, dar condamnați politic, doar pentru ca Securitatea să-și demonstreze astfel utilitatea și eficacitatea. A întîlnit un bătrîn muncitor sondor, care primise 9 ani de muncă silnică, pentru că îmbătîndu-se la cîrciumă cu ortacii, în ziua de salariu, s-a apucat să cînte "Deșteaptă-te române"! Un caz asemănător a fost la mine în sat, a primit numai 6 ani. Un învățător era condamnat la moarte, pentru că elaborase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în august 1958, la 17 ani, de Securitatea din Bacău, oraș în care urma liceul. Va fi judecat în lotul organizației anticomuniste "Vulturul": "Prin Sentința nr. 6400 din 21 octombrie 1959, am fost condamnat la 20 (douăzeci) de ani muncă silnică și 7 (șapte) ani de degradare civică, în conformitate cu art. 209 din Codul penal; după 3 luni, procesul a fost rejudecat și, la 23 ianuarie 1960, prin sentința nr. 130, am rămas definitiv condamnat la 13 ani muncă silnică și 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ani muncă silnică și 7 (șapte) ani de degradare civică, în conformitate cu art. 209 din Codul penal; după 3 luni, procesul a fost rejudecat și, la 23 ianuarie 1960, prin sentința nr. 130, am rămas definitiv condamnat la 13 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică". Va fi eliberat în 1964, după 5 ani de detenție, urmare a Decretului de grațiere nr. 411 din 24 iulie 1964. Bătăi, foame, muncă forțată, mizerie și lanțuri sînt amintirile lui Aurelian Ciobanu despre perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost ridicate și duse la colhozul "Drumul lui Lenin" din satul Lungani, comuna Voinești, jud. Iași; în luna august 1958 comuniștii ne-au adus în casă Postul de Miliție și Agenția poștală din localitate". Condamnat la 10 ani de muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea averii, va fi eliberat după 6 ani, în 1964. Aflăm în Antologie... o mărturie cutremurătoare a preotului Papken Keropian, consemnată de Octavian Voinea. O vom reda, în mare parte, fără comentarii: "Domnule Voinea, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
începe sa fie cules și publicat industrial, ilustrînd noile idealuri sociale ale creatorilor populari. Este evident că totul este contrafăcut. Cum remarcă Emil Iordache: "După evenimentele din decembrie 1989, Televiziunea nu a găsit printre înregistrările sale nici o colindă netrucată, nelaicizată silnic. Deci, legătura intimă și afișată dintre putere și popor se realizează de fapt printr-un pseudo-folclor, care, în idee dar niciodată în practică, ar trebui să transcrie un conținut socialist în forma națională". Un întreg capitol este dedicat mutației Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în volum acoperă un interval larg cît o viață: Viena 1928 București 1971. Un moment care va marca definitiv biografia celui care a scris Monolog polifonic este arestarea, în iarna lui 1960, de către Securitate și condamnarea la 13 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale. (De remarcat o schimbare față de anii '60 în '89, pe mandatul nostru de arestare motivația era de propagandă împotriva orînduirii socialiste). Motivul acestei grele condamnări a fost refuzul de a participa ca martor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cazul". Fostul gazetar la "Universul", Mircea M., coleg de celulă, se roagă în fiecare seară. Pe N. Steinhardt îl preocupă mai vechea dorință, acum stăruitoare, de a se boteza. Se decide după ce i se comunică condamnarea: treisprezece ani și muncă silnică. Nu crede că va rezista pînă la capăt, așa că ar vrea să-și împlinească gîndul cît mai repede. Este încurajat că va afla un preot în închisoare de altfel plină de clerici la acea vreme, ce se va învoi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dat-o s-o semnez, nici n-am auzit ce au citit, n-am văzut ce semnez. După ce-au plecat, am înțeles sensul celor citite, că mi se comutase pedeapsa de la articolul 1, litera c, la sentința de muncă silnică pe viață, și în primele momente am simțit o adîncă dezamăgire: schimbasem o clipă de sublim pe o viață de sclavie. Apoi însă m-am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu știu nimic de la evacuări, nu știu nimic de el, nici că-i viu, nici că-i mort". Constantin Cenușă, pentru a-și salva familia, se predă autorităților comuniste. El și grupul său sînt, pentru înaltă trădare, condamnați la muncă silnică pe viață. În 1964, la grațierea generală a deținuților politici, este eliberat, și la numai cîteva zile este descoperit spînzurat în propria casă. Camarazii săi de luptă și suferință știu că a fost o falsă sinucidere. Mîna lungă a Securității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
faptele sale. După un an, poetul va fi din nou arestat și condamnat la moarte pentru poemul Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Nouă luni va aștepta, zi de zi, să fie executat. Pedeapsa îi va fi comutată la muncă silnică pe viață. Despre încercarea eșuată a Consiliului Europei, din ianuarie 2006, de condamnare a crimelor comuniste am scris în revistă, în februarie 2007, sub titlul Vieți controlate. Despre acest eșec, Lucia Hossu Longin comentează: "După cincizeci de ani, adunarea parlamentară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai 1950, paisprezece lagăre de exterminare prin muncă forțată. Cum va recunoaște Gheorghe Gheorghiu-Dej, peste ani, canalul a fost conceput să fie un mormînt al reacțiunii române. Pentru Constantin Ticu Dumitrescu, condamnat la douăzeci și trei de ani de muncă silnică, scopul expres al lagărelor era unul de exterminare, exterminare prin norme de muncă absurde un om avea ca normă patruzeci de metri cubi de pămînt pe schimb. Numărul morților de la canal se ridică la douăzeci și trei de mii. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
femeile din acel colț de țară nu se va ști niciodată" (L.H.L.). Viteaza din Nucșoara nu i-a trădat niciodată pe luptătorii grupului Toma Arnăuțoiu. Condamnarea la moarte a Elisabetei Rizea va fi comutată la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică. Cînd era dusă la anchetă se ruga: "Ajută-mă, Doamne, să nu spun nimic", nu se ruga să scape vie din mîinile nemiloase ale călăilor. Ale călăilor care astăzi, cei care mai trăiesc, își duc un trai liniștit, cu pensii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Maniu era în celula nr. 2, eu eram în celula nr. 3 de la Malmaison. Am fost condamnat la 25 de ani și am executat 17 ani și jumătate. Soția mea, Arlette, a primit și ea 25 de ani de muncă silnică. Am trecut prin Jilava, Aiud, Craiova, Capul Midia, Rubla. Cel mai cumplit a fost la Rîmnicu Sărat. Treizeci și patru de celule complet izolate, 4-500 calorii pe zi. Opt ani nu am vorbit cu nimeni". Iată, sintetic prezentat, un destin, destinul Seniorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cea mai spectaculoasă evadare dintr-o închisoare comunistă. El va fi, după o sută de zile de libertate, prins ultimul. Arestat, în două rînduri, în 1948 și în 1952, ultima oară va fi condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică. Trei, aprecia un coleg de detenție al lui Ioanid, dr. Emil Căprariu, erau categoriile de oameni băgați de regimul comunist la închisoare, "unii care au fost și au înfăptuit ceva împotriva regimului, alții care n-au făptuit deloc, dar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Neagră, într-o primă condamnare măruntă, doar la patru ani, iar acum, pentru că nu se învățase minte și recidivase în aceeași culpă a patriotismului, justiția populară îi dăduse exact atît cît ar fi meritat de la început: optsprezece ani de muncă silnică. Prima condamnare o primise pentru o carte de poezii publicată la Chișinău, în 1944, Cîntece de dor și de război, și pentru o plachetă de versuri tipărită clandestin la Brăila, în 1947, intitulată Poeme de dincoace, adică de dincoace de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exterminare cam 300.000. Dacă așa stau lucrurile, prin ce a fost pacea mai bună decît războiul? Să facem o socoteală. Pedepsele aplicate deținuților politici au variat între 3 și 25 de ani. Pentru simplificare, lăsăm deoparte condamnările la muncă silnică pe viață sau la moarte. Ele nu depășesc semnificativ cruzimea Inchiziției spaniole, care, în trei secole de existență activă, a ucis 3.000-5.000 de eretici. Tot pentru simplificare, să zicem că media pedepselor a fost de 10 ani. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În noua matale situație, de documentarist , vei avea mai puțin de lucru oficial și mai mult... neoficial. Treaba făcută cu plăcere e ușoară, e joc, căci și ursul joacă, dar, pentru că n-o face decât silit, jocul lui e muncă silnică pe viață. Să vezi că vor avea mare nevoie de mata , domnii din Flt. și cum te știu bun, Îi vei ajuta. Ai mei Îți doresc Însănătoșire grabnică și să te vadă iar pe la Buftea, ceea ce-ți dorește din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați printre corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se arată în lumină privind lung în zări aurii. Domol, ca-n spre munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe ori cu un gol sufletesc adânc, amărât de curgerea ceasurilor fără rost, rămân răzimat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
D-nii Ciobanu Halippa Dr. Mironescu, Alexandrescu, Cioflec în chestia Asociației literare și științifice "V.R." Certificat p. Liviu cu d-na B. Tudor Pamfil 4000. Doctor Mironescu 1000 Alexandrescu Cioflec Halippa 5000 Un Turc din Dobrogea condamnat la 20 ani muncă silnică pentru omor când ese din ocnă, se înfățișează la judecător și-i declară că a fost nevinovat... Vezi aici descrieri de pe Bistrița haiturile Barnarului, apa Bistriței, Valea Bistriței iarna, când se fac nunțile Sciagamozzi Sagamâței, jidovul care ține cantină în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmase câteva clase la școala românească, și a rămas în Republica Socialistă. Se ocupă de problema Alecu Russo. E un băiat cultivat, de bun simț, care se simte moldovean după mamă și care luptă contra celor ce vor să facă silnic și absurd din limba moldovenilor o limbă deosebită de a românilor. 22 mai. Plecăm pe neașteptate din Moscova, la ora 8.15 dimineața, cu avionul, și facem trei ore și jumătate până la Stalingrad, orașul eroic, din care n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1940. Își sustine în același oraș și examenul de bacalaureat. A fost condamnat de două ori politic: în anul 1950 la 4 ani detenție pe care le execută la canalul Dunărea - Marea Neagră și în 1958 la 18 ani de muncă silnică, din care execută 6 ani la închisorile Jilava, Aiud, Pitești și Sighet, fiind grațiat în anul 1964. A scris poezia suferinței din perioada regimului totalitar românesc, însă nu și-a pierdut credința că într-o zi dreptatea va triumfa. Iisus
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
a telepatiei. Ceea ce caut În orice relație e un contact la nivelul non verbal, cel al intuiției și sentimentului, adică un contact telepatic. Se pare că nu sînt singurul interesat de yage. Rușii folosesc această substanță În experimentele de la muncă silnică. Vor să inducă stări de supunere automată și să obțină controlul asupra gîndirii. Îmbîrligarea de bază. Fără abureli, fără scheme. Pătrunzi pur și simplu În psihicul cuiva și-i dai ordine. Combinația provoacă În mod cert reacții contrare, pentru că telepatia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]