3,065 matches
-
psihosomatice i-a făcut pe J. Bastiaans și L. Van der Horst să distingă în acest context clinic două aspecte: - simbolismul existențial, în care fiecare simptom are valoarea unui simbol general, ca urmare a unei tulburări de adaptare a individului, - simbolismul comunicativ, în care simptomele sau sindroamele clinice sunt indicatorii unor tulburări ale pulsiunilor sexuale și agresive ale individului. Ce importanță sau, mai exact, ce consecințe vor avea pentru persoana umană tulburările psihosomatice? Am arătat mai sus care sunt caracteristicile și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al rezistenței din zona Argeș, în anii de după al doilea război mondial. Naratorul, redactor la o revistă bucureșteană, și iubita lui, Alma, pornesc, fiecare altfel, în căutarea lui Amărășteanu, om care trece de dimensiunea strict istorică, învăluit în aura unui simbolism cosmic. Moartea lui (apare alt personaj emblematic, nebunul, care susține că l-a ucis) aparține aceleiași zone obscure: după o ședere de mai multe săptămâni într-o ascunzătoare, unde scrie un straniu jurnal, prin care comunică, într-o limbă veche
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
sub pernă, locul unde cioburile / sângelui strălucesc orbitor. cuprinși în întuneric ca într-un / cearceaf de muribund, cu mâini schilodite fluturând din zid semne/ de var. urechea din creier în care urlă în fiecare noapte moarteA”. Amestecul de visceralitate și simbolism, metaforismul excesiv, imaginarul (auto)distrugerii caracterizează aceste, în fond, parabole ale morții cotidiene. SCRIERI: Pedale de hârtie, Cluj-Napoca, 1994; PoemeșinimiC, Cluj-Napoca, 1996; Poeme de sedus realitatea, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Florin Lazăr, „Pedale de hîrtie”, ECH, 1995, 6-9; Andrei Grigor
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
abuzul modernist al avangardei. Evident, experimentele avangardiste nu îi sunt străine poetului care, ulterior, în timpul celor patru ani petrecuți la Paris, frecventează chiar mediile rebelilor literari aflați în plină confruntare „doctrinară”. Modernist nu este însă primul său volum decât în măsura în care simbolismul nu poate fi asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Familia”, „Cele trei Crișuri”, „Cuvântul liber”, „Viața socială” ș. a. A mai semnat PAN, Mefisto, Alyk. În spirit „realist”, versurile primului volum al lui P.-N. exaltă „poezia profesiunilor”, abia următorul, Fulgi (1927), aducând o rezonanță lirică mai autentică, aceea a simbolismului provincial, nutrită de amintirea adolescenței. Parodii adevărate (1930) constituie o replică minoră la versurile selectate spre a fi trecute în registru parodic. Rod al marginaliilor versificate este și culegerea de epigrame Răutăți mici pentru oameni mari (1932). Pe urmele lui
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
tăcerii (1972), reluând unele piese din plachetele anterioare, adăugând puține și nesemnificative texte din periodice. Privită în ansamblu, poezia lui P.-N. apare ca o sumă de căutări ale sunetului propriu, în varii direcții, adesea divergente, și cu înrâuriri marcate: simbolismul retoric, de atmosferă provincială, cu rezonanțe din romanțele lui Ion Minulescu, cu tristețea estetizată a acestuia. E un simbolism „trădat” în poezii cu tipar popular, palide, cu lexic neutru și frazare stângace, ca în Ardealul. Într-o arhitectonică mai fermă
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
lui P.-N. apare ca o sumă de căutări ale sunetului propriu, în varii direcții, adesea divergente, și cu înrâuriri marcate: simbolismul retoric, de atmosferă provincială, cu rezonanțe din romanțele lui Ion Minulescu, cu tristețea estetizată a acestuia. E un simbolism „trădat” în poezii cu tipar popular, palide, cu lexic neutru și frazare stângace, ca în Ardealul. Într-o arhitectonică mai fermă și întrucâtva mai plină de sugestie lirică sunt versurile „constructiviste” din primul volum, Sărmanul pescar, respirând o anume vigoare
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
la André Gide, de la Maurice de Guérin la Gabriele D’Annunzio. Aceasta, mai ales în Visări păgâne (1912). În Eternități de-o clipă (1914), dar îndeosebi în Amăgiri (1916) și în Grădina între ziduri (1919), parnasianismul e complicat cu un simbolism artificios, fiind puși la contribuție, între alții, Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Moréas, Rodenbach, Maeterlinck, Henri de Régnier, Albert Samain, Oscar Wilde, Valéry, valorificați mai mult în latura exterioară, iar dintre români îndeosebi Macedonski și D. Anghel. Se pot identifica și
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă în Amăgiri. E tot un simbolism programatic, un produs de laborator, fruct rece al inteligenței. Oricare i-ar fi procedeele, poetul continuă să fie mai aproape de Hérédia decât de Verlaine. Noi progrese sunt realizate în Grădina între ziduri, dar și aici simbolismul rămâne în bună parte
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Amăgiri. E tot un simbolism programatic, un produs de laborator, fruct rece al inteligenței. Oricare i-ar fi procedeele, poetul continuă să fie mai aproape de Hérédia decât de Verlaine. Noi progrese sunt realizate în Grădina între ziduri, dar și aici simbolismul rămâne în bună parte exterior. P. scrie ca simboliștii fără a deveni simbolist. El împrumută recuzita școlii, vorbește de „domnița-nlănțuită de vrăji medievale”, de parcuri în care „frunza cade arămie”, de „zeul toamnei trist și singur”, de „apele tăcerii”, în
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
muzicalizarea picturii, în lirism. E interesant cum, pe măsură ce se emancipează de influențe, inclusiv de cele simboliste, P. devine cu adevărat simbolist. Henri de Régnier, Albert Samain și Francis Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii, în sfârșit definitiv conturată, iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul nu mai zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
și Elenă Dăscălescu), Const. Cantilli, Dem. Demetrescu-Piatra ș.a. Al. Macedonski recenzează volumul de versuri Romanițe al directorului revistei și, folosind recenzia ca pretext, întreprinde o trecere în revistă cuprinzătoare a situației literaturii naționale, urmărind mai ales principalele curente literare (romantism, simbolism ș.a.). Lui C. Dobrogeanu-Gherea i s-a republicat aici studiul dedicat scriitorului ucrainean Taraș Șevcenko, iar Panait Mușoiu colaborează cu două traduceri din Leopardi. R.Z.
POVESTEA VIEŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288991_a_290320]
-
pe fundalul unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară sau survolate de vânt, cutreierate de stafii. Dând expresie și impresiilor auditive (dar nu până la absolutizarea muzicii, ca mai târziu în simbolism), poetul preromantic reține vaierul copacilor, susurul apei, ciripitul păsărilor, dangătul clopotelor. Fără să aibă, ca Charles Baudelaire, intuiția „corespondențelor”, el semnalează asemănări între ipostazele sau mișcările naturii și emoțiile sale. Starea cea mai caracteristică pentru preromantic e melancolia, iar aceasta
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
sau animate de un elan vitalist, unele decorative, altele tinzând către viziune, în care se celebrează taina unei naturi însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn, blând, lună, vis etc. Cuvintele-metafore trimit adesea la un simbolism panteist-național: „Dar într-o peșteră din soare bate inima lui Zamolxe/ bate pentru un prunc/ botezat într-o cofă cu luceferi/ și mâinile mele caută în semințe rădăcini/ pentru alcătuirea de chip/ sub care visez” (Alcătuire de chip). Dacă elementarul
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
creștină”, cuvântul „foaie” e înlocuit cu „revistă”. Alături de texte teologice (D. Stăniloae, fragmente din Filocalia, Victor Moldovan, Căile teologiei românești), eseuri și articole cu teme religioase (Mihai Eminescu, Religia, Mircea Vulcănescu, Creștinul în lumea modernă, Nae Ionescu, Științificii și teologia, Simbolism mistic ș.a.), informații despre viața ecumenică și despre așezămintele monahale românești, găzduite la rubrica „Așezăminte românești în străinătate” (Dumitru Bacu, Capela Sturdza din Baden-Baden, N. A. Gheorghiu, Biserica ortodoxă din Paris), P. cuprinde multe pagini de poezie, proză scurtă, memorialistică, texte
PRODROMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289031_a_290360]
-
Preferințele lirice ale tânărului R. sunt destul de eclectice: în ciclul Flori presate, din cartea de debut, stau alături versiuni din Tennyson, Édouard Pailleron, Sully Prudhomme, Rückert, François Coppée, Paul Verlaine, Francis Viélé-Griffin și Edmond Rostand. Balanța se înclină oarecum în favoarea simbolismului în ciclul Studente, ce reține atenția prin surprinderea atmosferei de un exotism sublimat, intelectualizat, a lumii amfiteatrelor. Originalitatea temei, buna utilizare a sugestiei și stăpânirea versificației nu compensează total deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
lunară „Îndreptar”, care găzduiește simboliști români și prezintă moderniști francezi mai puțin cunoscuți. Sub cupole de vis (1913) reprezintă prima carte a lui R., cu versuri de factură simbolistă, prin atmosfera lor contemplativă și tonalitatea nostalgică. Sunt detectabile motivele proprii simbolismului, cât și influența, între alții, a lui Albert Samain, al cărui poem, Polyphème, îl tradusese mai înainte, în 1911. Prin binoclul întors, ciclul final al volumului, surprinde trăirea celui ce privește tulburat, dar și cu intermitentă distanțare, reminiscențe ale copilăriei
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
etc. -, p. rămâne mai degrabă un subiect de dispute și controverse decât un concept pe deplin clarificat, fixat și general acceptat. Nu este considerat un curent artistic și/sau literar cu identitate și cuprindere relativ clar definite - cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
de scriitori și artiști (Proletkult, RAPP, LEF, constructiviști, futuriști ș.a.). În căutarea unei formulări care să denumească orientarea revoluționară comună, s-au lansat sintagme ca „romantism revoluționar” (Maxim Gorki), „realism monumental” (Alexei Tolstoi), „realism socialist” (A.V. Lunacearski), „realism proletar”, „simbolism socialist”. Sintagma r.s. a fost însușită în urma unei întâlniri din 1932 a scriitorilor cu I.V. Stalin, care i-a acordat girul său. Unanim acceptat ca modalitate unică de artă, r.s. a fost înțeles de unii scriitori sovietici și
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
cu un număr mare de intervenții începând din 1925. E. Lovinescu, unul dintre cei mai fideli colaboratori, trimite articole de fond, printre care Războiul generator de frumos estetic, De la „Mite” la „Bălăuca”, Mai mare ca natura (despre arta realistă și simbolism), Cum devii pamfletar, în care îl acuză pe Tudor Arghezi de „lipsă de inspirație și o atât de puțină stăpânire a materialului sensibil al poeziei”, Critica, în care își expune concepția despre menirea criticii, Istoria civilizației române moderne, în care
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
eseul. Adeziunea sa la programul antisămănătorist s-a produs în primul rând ca urmare a influenței lui Densusianu, influență ce va rămâne o trăsătură permanentă a liricii lui. E. Lovinescu va recunoaște în tânărul poet „un urmaș al lui Anghel”. Simbolismul lui P. e însă o rezultantă a unor înrâuriri diverse în care se numără, de pildă, și Panait Cerna, și poeții belgieni, cu efectele lor cromatice și cu fragmentele de peisaj industrial, și Ion Minulescu (fără tehnica melodică a cantilenei
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
peisaj industrial, și Ion Minulescu (fără tehnica melodică a cantilenei acestuia), și G. Bacovia (fără ca lexicul voit „nepoetic” să producă aceeași tensiune tragică). În afara „Vieții noi”, el colaborează în perioada 1911-1916 la diverse reviste al căror program era înrâurit de simbolism: „Farul”, „Versuri și proză” (unde semnează cu pseudonimul Valde), „Sărbătoarea eroilor”, „Flacăra”, dar și la altele cu o orientare mai puțin decisă - de pildă, „Poezia”. Mai târziu, în 1918-1919, va conduce revista „Letopiseți”. Pe de altă parte, publică în paginile
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
atmosfera culturală a Occidentului, într-o vreme când poetica simbolistă părea un fapt al trecutului, nu i-a modificat viziunea. Consecvența (între timp, în 1919, colaborase și la „Literatorul” lui Al. Macedonski, adăugând astfel un argument la adeziunea lui la simbolism) e una dintre trăsăturile caracteristice ale portretului său intelectual, deși, ca teoretician, era deschis spre diverse forme ale poeziei mai noi. Lui i se datorează cel dintâi studiu de mare întindere consacrat lui W.B. Yeats, după cum în corespondențele sale
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
trecut,/ Cum cade gândul în necunoscut.../ Dar parcă azi mai tristă e grădina.../ E vina toamnei sau a mea e vina?/ Cum stăm tăcuți alături amândoi,/ O altă toamnă plânge parcă-n noi....” (Toamna). De altfel, în poemele de după 1920 simbolismul se va vărsa tot mai mult în romantism și parnasianism. Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului”, înalță imn nopții, semnalează o amforă, un „vas de
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
Atrasă din copilărie de insolit, de extraordinar, M. obține un anume succes de critică la apariția primelor poeme prin sceneria exotică, cu motive japoneze, și prin miniaturalul grațios. Parnasianismul inerent modului poetic decorativ e inundat de o muzicalitate venită din simbolism, producătoare de atmosferă stranie, cele mai sensibile aspecte fiind vaporizarea imaginilor, fluidizarea versului, liber și adesea alb, sugerarea stărilor sufletești prin obsesii cromatice. În producția lirică ulterioară, feericul se dezvoltă în fabulos, spațiul imaginarului se lărgește, iar în locul figurației de
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]