1,391 matches
-
Simon a recunoscut că trebuie abandonate principiile tradiționale ale managementului pentru a face loc abordării situaționale. El susținea că principiile clasice nu sunt decât niște “proverbe” și că teoria ce fundamentează practica managerială trebuie să pătrundă dincolo de principii superficiale și simpliste și să studieze condițiile în care sunt aplicabile principii concurente. Abia în 1966 doi teoreticieni americani (Daniel Katz și Robert Kahn, care au scris împreună „The Social Psychology of Organizations” - Psihologia socială a organizațiiloră, au oferit o descriere convingătoare a
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
și alte persoane »14. Complexul de fitness poate fi văzut ca un « magnet » care, confruntat cu numeroși factori externi de la nivel macro și micro, nu poate reacționa decât într-o singură manieră, prin mediul intern. O organizație, într-o perspectivă simplistă, poate fi înțeleasă ca o mașină de conversie a resurselor de care dispune (muncă, bani, materiale și echipamenteă, resurse procurate din mediul extern, pe care le transformă în cadrul mediului intern, în produse, bunuri și servicii pentru a le face accesibile
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
modul cel mai corect cu putință, sau pot să nu recunoască realitatea faptelor, ei lucrează mult cu imaginația, iar imaginația este cum spu-nea Einstein mai importantă decît cunoașterea. Dar reprezentanții main stream-ului economic fac abstracție de toate acestea și consideră, simplist, că oamenii sunt raționali precum cățelul lui Pavlov și că sunt perfect informați. Iertat să-mi fie, dar aceasta nu e știință. Și totuși, economiștii propun politici economice pe care guvernele și băncile centra-le, ținînd cont și de ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
face indisociabili. Iar pentru că linia de despărțire este, din punct de vedere analitic, nedecelabilă, este necesar un argument de au-toritate: un principiu ontologic care să regleze odată pentru totdeauna articulația esențială dintre om și societate. Acest liant ontologic este unul simplist. Dar oricît de elementar ar fi, înțelegerea noastră imediată privind omul și societatea ar fi bulversată. După cum omul este considerat produsul sau producătorul societății, comportamentul său nu poate fi același. După cu el este prezentat ca o consecință sau o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
românesc de până atunci, "urcă în scenă", adică în narațiunea propriu-zisă, dialogând între alții cu Ladima pe tema poeziei de avangardă. În Ultima noapte... împrumută jurnalul de campanie lui Ștefan Gheorghidiu. Toate aceste stratageme narative sunt folosite într-o interpretare simplistă, în numele autenticului. Numai că autenticul nu intră în contradicție cu imaginarul ci dimpotrivă, autenticul, ca formă de manifestare a unei existențe concrete, este substituibil imaginarului, în măsura în care acesta din urmă evidențiază sentimentul plenitudinii scriitorului, al dorințelor sale prezente prin anticipare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
două tendințe moderne din filozofia secolului XX intrau aparent în contradicție cu noul curent freudist. Certitudinea se bazează și pe o logică a bunului-simț, când constați că, într-o operă filozofică de mare anvergură cum este Doctrina substanței, filozoful rezumă simplist conceptul de inconștient în doar două pagini. O altă digresiune laconică inclusă de d-na T. în scrisorile sale ne-a atras cu deosebire atenția: Atâta suferință, prin simpatie, ca acele forțe recent descoperite, a înmuiat în mine tot scheletul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de două ori acest mit al îngropării prin care ne închipuim, după cum spune Jung, că mortul este redat mamei pentru a fi născut din nou."136 În Numele personagiilor și moda Camil Petrescu, foarte atent la onomastica unor caractere, ironiza procedeul simplist prin care numele deconspira o carență de ordin moral sau fizic. Din perspectiva relației complex matern apă arborele morții, numele de Răchitaru își găsește simbolistica răchitei. O întrebare ne frământă totuși: ce l-a făcut pe scriitor să ezite atât
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Poeziei etc., căci acestea nu sunt activități determinate. În ele trebuie să-ți creezi necesitatea, scopul, mijloacele, și până și obstacolele..."315 Relația dintre "realitate" și "transpunerea" literară a fost dintotdeauna una comentată și, bineînțeles, nu avem în vedere identificarea simplistă a subiectivizării artei în concordanță cu rațiunea subiectivă. Comiterea unei asemeni greșeli este echivalentă cu ratarea înțelegerii dinamicii artistice în favoarea facilei plauzibilități. Arta își propune să dea glas non-umanului, eliberând de interferențe obiectuale natura. Opera de artă, rezultatul acestui demers
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În acest discurs nu Întîlnim decît tehnici de vindecare, tehnici șamaniste. Încercarea noastră vrea să dovedească că acest personaj Cătălin este un personaj foarte important În economia discursului. Analizele care i-au fost făcute de către mai toți cercetătorii au fost simpliste, Pajul neintrînd În competiție analitică cu celelalte personaje Hyperion și Cătălina. Ori demersul nostru critic se va axa tocmai pe importanța deosebită a acestui actant. Nu ne propunem să facem un studiu eminescologic. Doar cîteva notații și acelea fără a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui Lucian Vasiliu și nu ceea ce Marian Popa numea "refuzul urâtului simplist", care l-ar face pe autorul Monei-Monada să convertească "negativitatea și frica de viață în realități fatale bizantinizate, astfel că până și prevestirile și semnele morții sunt coordonate prin grație și estetism transcendentalizant". Versurile selectate de autorul Istoriei literaturii române
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sarcina cea mai urgentă a Americii, nu trebuie combătut unilateral, ci prin coaliții ad-hoc ale unor parteneri cu aceeași viziune și cu aceleași interese, numai așa putînd fi promovată securitatea globală. Concentrarea aproape exclusivă pe terorism este o politică extrem de simplistă, căreia îi lipsește o strategie pe termen lung și poate duce la sciziuni, la șovinism și intoleranță ("cine nu e cu noi e împotriva noastră"). Preemțiunea militară și războaiele preventive nu sunt, de asemenea, o soluție viabilă în opinia autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lui. 1.1. Intertextualitatea premise pentru definire La o abordare care nu-și propune să atingă subtilitățile, intertextualitatea va fi percepută ca ansamblu de relații pe care un text, în speță literar, le întreține cu alte texte. Printr-un (poate) simplist recurs la etimologie (în fond, prima ocurență a conceptului în literatura de specialitate despărțea prefixoidul de "text"), înțelegerea inter-textului se va releva din raportul lui cu textul: "departe de a fi o unitate închisă, textul lucrează asupra altor texte, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atare), dar ea se articulează în text doar la un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul meschin al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație mai puțin verosimilă în contextul scenic destul de simplist propus de Webster) se căsătorește, în secret, cu majordomul ei, Antonio, și, pe parcursul mai multor ani presărați cu circumstanțe delicate, în care umorul alternează cu melodramaticul, ea naște trei copii copii ținuți departe de ochii lumii și, cu precădere, ai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
notele de subsol ale epopeii în răspăr intimidează învățăcelul grăbit și îl avertizează despre pericolul inadecvării. Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă, Eminescu, Urmuz, Geo Dumitrescu, Ion D. Sîrbu sunt, la rândul lor, autori care nu-și au locul în clasificările simpliste: sunt diferiți de spiritul comun al veacului în care au trăit, revoltați și subversivi, cu o rară știință a cuvântului, scriitori al căror spirit critic le-a concurat constant entuziasmul de om al literelor. Cu biografii la fel de încercate ca operele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în minimonografiile incluse în istorie face caz "literar" de intimitatea altora) în fond, ghicim o nerostită nemulțumire cu privire la propria viață. Cum confiscarea criticului de către puterea comunistă a devenit un subiect fierbinte al anilor postdecembriști, autoarea propune o ieșire din maniheismul simplist de tipul intelectual vândut-intelectual victimă. Autoficțiunile călinesciene nu coincid obligatoriu cu realitatea biografică, iar Elvira Sorohan alege un astfel de moto precaut al criticului foarte conștient de cele două biografii ale sale una a operei, cealaltă a omului. Toți acești
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în rutina cotidiană? Sau de ce toate soluțiile inventate pentru a rezolva o problemă nu sunt decît biete variațiuni pe aceeași temă? În fine, oare de ce noii veniți reușesc mai mereu să bulverseze referințele celorlați, mai vechi în sistem? Dincolo de dezbaterile simpliste, Andreu Solé ne antrenează de partea cealaltă a oglinzii. Decorticînd canoanele care fundamentează adesea, implicit, viziunea despre lume a omului modern, incitîndu-ne la descoperirea altor civiziliații, care se sprijină pe posibile și imposibile radical diferite, el ne invită la modestie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ieșirea din scenă a lui Zibal este pacifică: "Și omul plecă încet spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit". Are nuvela happy-end? Da, dacă ne gândim, simplist, la mitul victimei transformate în călău, sub impulsul devastator al instinctului de conservare. Nu, dacă avem în vedere consecințele supraexcitării unei personalități anxioase, ale cărei mecanisme defensive se prăbușesc pe rând, dezvăluind un monstru mai înspăimântător decât cel care fusese
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
noi, și astăzi se repetă vechiul slogan "muncitoresc", ascunzând fie dispreț, fie neputința pentru munca intelectuală (vizibilă și la mulți miniștri ori consilieri actuali în stat). Sloganul preferat este: "teoria ca teoria, practica ne omoară". O replică la această filosofemă simplistă avem în spusa husserliană că, "idealurile practice nu sunt în nici un fel dotate cu claritate și precizie prealabilă; ele sunt doar anticipate într-o generalitate vagă, ambiguă. Determinarea se obține doar în întreprinderile concrete și cel puțin în favoarea acțiunilor reușite
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
158 ș.u) Două enunțuri opuse revin mereu în jargoanele unor politicieni "moderni" de la noi: "capitalism cu orice preț!" și "jos cu trecutul recent și cu oamenii săi!". În spatele acestor imperative pot sta multe intenții diabolice ascunse. Se revine la simplista "schemă a înlocuirii" socialismului prin capitalism, ca și "eterna reîntoarcere", omițându-se elementarul adevăr că economia politică "socialistă" era grefa prin substituire a termenului de "capital" cu cel de "fond" iar în locul termenului de "plusvaloare" apărea "munca pentru societate" ("munca
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
avea o oarecare aură mitică, în ultimele decenii ale secolului, el se degradează în mass, ajungând să reprezinte cultura recent urbanizatei clase muncitoare. Disputa dintre susținătorii culturii populare, în sensul culturii oamenilor simpli, și cei care o resping, considerând-o simplistă, se continuă în secolul al XIX-lea pe fondul industrializării rapide și al apariției unei noi categorii sociale care invadează orașele. Tensiunea dintre cele două forme de cultură în secolul al XIX-lea (elitistă și de masă), accentuată de revoluția
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
că o desconsiderăm, ne-a invadat viața în forme pe care nu le putem ignora Nachbar și Lause descriu patru tipuri de prejudecată pe care le putem dezvolta față de cultura populară. În general, cultura populară este privită drept o cultură simplistă și exclusivistă. Partizani ai culturii populare, Nachbar și Lause o descriu ca formă cu sensuri multiple, complexe și adânci prin reiterarea miturilor, ritualurilor și iconilor. Nici trivială nu este, deoarece, privită în complexitatea ei, aparține unei grile culturale foarte diversificate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
să se spele bine pe față și pe păr. Aici intervine Barbie. Barbie are părul și fața curate, se îmbracă la modă și poartă mănuși și pantofi asortați 128". Chiar dacă am împărtăși aceste puncte de vedere, deși acest model educațional simplist ridică multe semne de întrebare, a le convinge pe fetițe să se spele și să poarte rochii nu constituie singurul scop în educarea unui copil. Acționând ca un idol, Barbie poate avea efecte negative de lungă durată asupra adoratoarelor ei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sine și despre ceilalți, au avut drept efect o accentuată „laicizare” a „stilului de viață” urbană, o progresivă abandonare a șabloanelor educative și comportamentale tradiționale. Aceste modificări, care au operat asupra „ritualului” existențial, nu trebuie judecate în spiritul unei dialectici simpliste. În fond, ele nu au fost nici pozitive, nici negative, ci doar consecințe ale unui exercițiu obligatoriu de adaptare la un mediu nou. Evident, au existat și zone în care modernitatea a pătruns cu greutate, nuclee de „rezistență” conservatoare tentate
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Cu limba în a mare." Aflat într-o îngrijorătoare bună dispoziție, Șerban Cioculescu apreciază că în epigrama citată "autorul dă un specimen foarte reușit al echivocului licențios"; mie mi se pare că avem în față o trivialitate (im)pură și simplistă, mai ales cînd Caragiale se înțepenește în nefericita formulă și o repetă în contexte care îi marchează și mai mult grosolănia: după ce în textul poeziei Excelsior ce îi este dedicată, se introduce deviza "Nihil sine Hasdeo", Cargiale se intreabă retoric
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sa substanțială poate varia foarte mult, de la un devotament pentru consum și o formă preferată de monedă pînă la forme de separatism politic cu modificare de frontiere. Și totuși, cu toate aceste variații și diferențe, naționalismul suferă de o aroganță simplistă. "Naționalismul amenință nu numai cu agresivitate contra rivalilor, dar și cu reprimarea diferențelor interne"19. Această aroganță îi face pe naționaliști să-i batjocorească și să-i disprețuiască pe Ceilalți, să-i eticheteze drept Wogs Scheiss și tapis, să-i
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]