2,521 matches
-
poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă strâmtă de piele, care se înfruntau în acrochirisma. — Vezi? întrebă maestrul arătând spre cei doi. E un fel de joc în care loviturile sunt simulate cu palmele deschise, dar în care trebuie să cunoști anumite scheme de evitare și de apărare - îți aperi fața cu brațele îndoite. Privi cu atenție lupta celor doi. — La Roma s-a format o asociație a atleților profesioniști. Luptătorii, pugiliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adâncul sufletului, trebuie să simți ceva asemănător. — Îmi citești gândurile, zise Valerius, îndreptându-se spre cercul de plecare. — Știi asta, nu? De îndată ce Valerius ajunse pe poziție, Proculus apucă bățul de un capăt. — O luăm de la început. De multe ori, Proculus simula un atac la picioare, dar schimba fulgerător direcția, atacând la cap. Valerius fu lovit de mai multe ori înainte să-și coordoneze mișcările de sus în jos și invers, fiindcă erau prea ample ca să contracareze rapid atacul. Când soarele ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dădu scutul mare, dreptunghiular, și un coif de antrenament, din piele. Pe coif, în dreptul tâmplelor, erau două pene roșii. — Acum, prietene, când acest mirmilon se va apropia de tine, va trebui să ridici brațul și să-i smulgi o pană, simulând un atac la cap. Mirmilonul înaintă spre Valerius, care, văzând că pana din dreapta se afla destul de aproape, întinse mâna s-o smulgă. Imediat, mirmilonul împinse cu putere cotul în peretele intern al scutului, care îl lovi pe Valerius, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tovarășul lui în cap cu marginea scutului. Celălalt devie lovitura înclinând scutul, cu o tehnică asemănătoare celei a secutor-ilor. Apoi, aproape îngenunchind, strecură arma sub scutul adversarului, spre picioarele acestuia. Pumnalul de lemn se apropie de genunchiul stâng al celuilalt, simulând tăierea ligamentelor. — Ai văzut? comentă Proculus. Dacă nu ar avea coapsa protejată, acel provocator ar fi acum șchiop pe viață sau mort. Valerius observă că provocatores, care își vârau de multe ori capul sub propriul scut, nu aveau coifuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și piciorul drept întins în spate. Bustul era drept, scutul concav era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma și o izbi puternic de pământ, cum îl învățase Proculus. Mișcarea de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de atac. Cu răsuflarea tăiată, publicul aștepta ca secutor-ul să atace. Flamma se opri, dezorientat de nemișcarea celuilalt, atent, ca și cum dintr-o clipă în alta trebuia să o ia la fugă. Protestele publicului îl făcură pe rețiar să se hotărască: simulă un atac la cap. Se mișca repede înainte și înapoi, încercând să ghicească intențiile lui Valerius și, mai ales, să-l facă să reacționeze. Dar Valerius rămânea nemișcat. Urmă o altă fentă. Valerius nu reacționă. Exasperat, Flamma începu să fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae au fost încordate atât cât trebuie pentru ca pietrele aruncate de catapulte să-i nimerească pe cei dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de dușman. Pinnirapus: literal, „cel ce smulge pene“. Adjectivul este folosit de Juvenal în descrierea unui gladiator și a tehnicii sale de evitare. Plaustrus: un fel de cărucior mare, transportat cu mâna. Pollex versus: literal, „degetul mare spre“ adversar. Gestul simulează împlântarea lamei, reprezentată de degetul așezat orizontal, în corpul adversarului. Pompa magna: cortegiu mare. Cuvântul pompa provine din greacă și înseamnă „suită“, iar magnus înseamnă „mare“, „suprem“. Pontifex Maximus: adunarea pontifilor, care dirija viața religioasă, era formată din 16 membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o discuție la un nivel mai profund. O să-ți cumpăr un exemplar din Vede. Chiar nu poți să stai aici la nesfârșit și să spui prostii. Maimuțele aruncară cu mere în capul domnului Chawla, ca să se distreze, se pare, deși simulau că încearcă să-l protejeze pe Sampath. Gesticulă furios înspre ele, dar îi întâmpinară protestele cu o barieră de banane. Domnul Chawla își pierdu cumpătul. — Își bat joc de noi, spuse el, simțindu-și demnitatea lezată. E deja prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fi fata asta? Uneori, Georgina trebuie să lucreze până mai târziu, fără să i se plătească ore suplimentare. Scandalos, sunt de acord - dar toată lumea e cam înghesuită acum, mai cu seamă cu recesiunea care se anunță, și șefii mimează teama simulând o înaltă conștiință civică. Cred că și ei transpiră, mai cu seamă că au mai mult de pierdut. Vreau să am iar bani, dar mă simt mai bine acum, când nu am nimic. Există aceste mici plusuri. Nu-ți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau esențial. Dada este morală ca natura. Dada este pentru sens nelimitat și pentru mijloace limitate. Viața este pentru dadaiști sensul artei. Arta poate înțelege greșit mijloacele și în loc de mijloace limitate să folosească mijloace limitate. Atunci viața și natura sunt simulate în loc să creeeze viața. Pictura academică simulează viața și natura“. Afirmația și negația rămân alte puncte de sprijin importante în manifestările dada, aflate întrun raport strâns. Afirmarea noilor forme de artă nu era posibilă decât în măsura în care negația ajungea să cuprindă celelalte
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
natura. Dada este pentru sens nelimitat și pentru mijloace limitate. Viața este pentru dadaiști sensul artei. Arta poate înțelege greșit mijloacele și în loc de mijloace limitate să folosească mijloace limitate. Atunci viața și natura sunt simulate în loc să creeeze viața. Pictura academică simulează viața și natura“. Afirmația și negația rămân alte puncte de sprijin importante în manifestările dada, aflate întrun raport strâns. Afirmarea noilor forme de artă nu era posibilă decât în măsura în care negația ajungea să cuprindă celelalte forme de manifestare .” Dada e cauza
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
a Începutului se risipea și că trebuia să Înceapă să cedeze teren. Astfel, Începu să-l mintă pe don Ricardo pe seama planurilor sale de viitor, să afișeze un entuziasm de mucava față de viitorul lui În bancă și În finanțe, să simuleze o afecțiune și un atașament față de Jorge pe care nu le simțea, pentru a-și justifica prezența aproape constantă În casa de pe bulevardul Tibidabo, să spună numai ceea ce știa că ceilalți voiau să-l audă spunînd, să citească privirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
snopea pe prietenul meu În fața azilului Santa Lucía, același care mă supraveghease cu două seri În urmă. Îmi aruncă o privire goală, insondabilă. I-am ieșit În cale lui Fumero, adunîndu-mi tot calmul pe care eram În stare să-l simulez. Inspectorul avea ochii injectați de sînge. O julitură recentă Îi traversa obrazul stîng, tivit cu sînge uscat. — Unde-i? — Ce anume? Fumero Își lăsă privirea În jos și scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
simpla contemplare a prezenței mele ar fi fost cea mai mare comoară a lui. În fiecare după-amiază venea să mă aștepte la ieșirea de la editură, singurul lui moment de odihnă din Întreaga zi. Eu Îl vedeam umblînd Încovoiat, tușind și simulînd o tărie ce i se dusese pe apa sîmbetei. Mă ducea să luăm masa ori să ne uităm la vitrinele de pe strada Fernando și apoi ne Întorceam acasă, unde el continua să lucreze pînă după miezul nopții. Binecuvînta În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
timp, la seminarul de creație literară din anul Întâi și am fost amândouă de părere că trebuie evitată. Încă de la Început se purtase straniu, era genul care făcea comentarii subtile, dar răutăcioase, despre părul, iubitul sau ținuta ta și apoi simula groaza și regretul când inevitabil te arătai jignită. Îi dădeam papucii adesea și În mod regulat, dar niciodată nu părea să priceapă. Dimpotrivă, ne căuta compania În mod deliberat, ca să ne indispună. Deloc surprinzător, nu avusese niciodată prietene adevărate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de om în care s-a întrupat Hristos și a plecat la Dumnezeu din trup de om. Nu spune nimic uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Cui îi pasă? Mie, nu. — O să-ți pese dimineață. A fost o remarcă necugetată. Marinarul capătă brusc un aer belicos și face eforturi să se țină singur pe picioare. — Ticălosule mic! Bobby îi dă drumul și marinarul se prăbușește greoi, simulând o luptă scurtă și prost coordonată. Restul drumului continuă în același fel și când în sfârșit reușește să-l depună la docurile guvernamentale, în fața a ceva ce arăta a vapor, ceasul lui (cadou de la alt marinar beat) arată opt fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niște hangare vaste care domină pavilioanele mai mici, câte unul pentru fiecare colonie a imperiului. Jonathan își petrece dimineața rătăcind prin fața exponatelor, oprindu-se în fața spațiilor demarcate să se uite la chinezoaicele care confecționează evantaie și la Inuiții canadieni, care simulează că scot intestinele unei căprioare împăiate. În cele din urmă, se trezește aplecându-se peste un gard, uitându-se la un grup de negri îmbrăcați în șorturi kaki, stând posaci în jurul focului în fața unei colibe conice. Pe eticheta lor, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
momeală capete moarte de cal, pline cu viermi. Femeia moare. Apoi când armatele sovietice pătrund în regiune, copilul se răzbună, și o răzbună și pe mama lui, scoțând de unde fusese ascunsă insigna S.S. a tatălui și dîndu-i-o sub ochii soldaților, simulând sau poate chiar neștiind la ce pericol îl expune prin acest gest. Tatăl o înghite fulgerător, dar convulsiile îl apucă imediat și par suspecte ostașilor cu înfățișare mongolă sau turcmenă, care îl lichidează imediat. Asta ar fi trebuit să fie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochi prea perspicace descoperă o stare de fapt nefericită care ar fi fost mai bine să rămână neobservat; acest lucru provoacă dezastre inutile. De două zile, Nobunaga îl vedea pe Mitsuhide în acest mod. Mitsuhide își dăduse toată străduința să simuleze un stil vesel și vorbăreț, care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul îi devenit nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu poate veni azi din cauza bolii și îi trimite scuzele sale Seniorului Samboshi. De asemenea, a mai menționat că speră să-l primiți în audiență, stăpâne. Așteaptă de câtva timp. Katsuie dădu din cap, acru. Deși era furios că Hideyoshi simula, cu scrupulozitate, neștiința în întreaga afacere, și el trebuia să se prefacă a nu ști nimic, iar acum îi acordă lui Kumohachi audiența. În continuare, arțăgos, Katsuie puse întrebări după întrebări. Ce fel de boală avea Hideyoshi? Dacă se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]