1,315 matches
-
discursiv, la cel social, politic sau mediatic. Teoretizarea seducției ca pe o variantă radicală a respingerii sistemului și a categoriilor vine în sprijinul teoriilor care susțineau existența, la Baudrillard, a unei rupturi radicale cu modernismul. Construcția propriului discurs în jurul temelor simulacrului, hiperrealității, seducției, subiectului fractal, i-a dat posibilitatea copierii și reproducerii unui ritm trepidant al schimbărilor sociale, care, la nivelul limbajului, s-a concretizat prin adoptarea unor modalități postmoderne de scriitură, derivate și din noua manieră de a conceptualiza termeni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
speță moderne? Reprezintă postmodernismul momentul postfilosofic, în care starea de inaniție este mascată de consumul substanței propriilor constructe? Reflectă filosofia actuală o dispariție a "adevăratei" filosofii și o anihilare a câmpului fertil al ideilor (în termeni baudrillardieni, este doar un "simulacru" de discurs filosofic) sau doar o radicalizare ce-i denotă, dimpotrivă, vitalitatea? La prima vedere, discursul postmodern pare a fi circular, iar inflația limbajului și intertextualitatea pot conduce la autoreflexivitate și, într-o anumită măsură, la autosuficiența textelor sale. Multe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discours postmoderne le revers des caractéristiques établies dans le domaine du discours. En d'autres mots, la philosophie moderne révèle-t-elle une disparition de la "vraie" philosophie et une annihilation du champ fertile des idées (dans la terminologie baudrillardienne, est-elle un simple "simulacre" du discours philosophique?) ou simplement une radicalisation qui illustre, par contre, sa vitalité? Avec ces interrogations nécessaires, l'œuvre donne lieu à des réflexions et débats ultérieurs. 1 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, trad
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
partea a III-a a lucrării Condiția postmodernității. O cercetare asupra originilor schimbării culturale, trad. de Cristina Gyurcsik și Irina Matei, Editura Amarcord, Timișoara, 2002, pp. 205-327. Astfel, condiția postmodernă este abordată în relație cu compresia spațiu-timp, cu noțiunea de simulacru sau din perspectiva oferită de cinematografia postmodernă în ceea ce privește "presupusa dispariție" a spațiului și timpului în postmodernitate. În viziunea lui Harvey, "postmodernismul poate fi privit ca o condiție istorico-geografică distinctă" (op. cit., p. 332), deși o serie de determinări ale acestei condiții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Routledge, London, 1998, p. 1. 453 Ibidem. 454 Jean Baudrillard, L'échange symbolique et la mort, pp. 8-9. 455 Ibidem, cap. II, "L'ordre des simulacres", pp. 75-118. 456 Ibidem, p. 79. 457 În acest sens, Baudrillard remarcă faptul că "simulacrele nu sunt numai jocuri de semne, ci ele implică raporturi sociale și putere socială" (ibidem, p. 80). 458 Ibidem, p. 83. 459 Steven Best, Douglas Kellner, The Postmodern Turn, p. 102. 460 Walter Benjamin, "Opera de artă în epoca reproducerii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a dovedit a avea o enormă influență pentru teoria socială și culturală contemporană. Mulți comentatori, de pildă, au încercat să schițeze diferențele dintre cultura modernă și cea postmodernă în termenii deplasării de la al doilea la al treilea tip de simulacru". 466 Ca o corelație cu această distincție se poate pune și întrebarea: reprezintă hiperrealitatea/simulacrul o parodie a realității? În măsura în care simulacrul preia caracteristicile și procedeele specifice realității, cele două concepte au o mică asemănare, dar având în vedere că în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
comentatori, de pildă, au încercat să schițeze diferențele dintre cultura modernă și cea postmodernă în termenii deplasării de la al doilea la al treilea tip de simulacru". 466 Ca o corelație cu această distincție se poate pune și întrebarea: reprezintă hiperrealitatea/simulacrul o parodie a realității? În măsura în care simulacrul preia caracteristicile și procedeele specifice realității, cele două concepte au o mică asemănare, dar având în vedere că în cazul parodiei acest lucru se face cu scopul de a obține efecte satirice sau comice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schițeze diferențele dintre cultura modernă și cea postmodernă în termenii deplasării de la al doilea la al treilea tip de simulacru". 466 Ca o corelație cu această distincție se poate pune și întrebarea: reprezintă hiperrealitatea/simulacrul o parodie a realității? În măsura în care simulacrul preia caracteristicile și procedeele specifice realității, cele două concepte au o mică asemănare, dar având în vedere că în cazul parodiei acest lucru se face cu scopul de a obține efecte satirice sau comice, diferențele apar (în cazul subiectului "consumator
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caracteristicile și procedeele specifice realității, cele două concepte au o mică asemănare, dar având în vedere că în cazul parodiei acest lucru se face cu scopul de a obține efecte satirice sau comice, diferențele apar (în cazul subiectului "consumator" de simulacre, aceste efecte nu există și doar într-un scenariu "alternativ" putem "bănui" însuși sistemul simulacrelor de o asemenea "psihologie"...). De asemenea, parodia mai are și înțelesul de imitație nereușită, caricaturală și uneori chiar inferioară a unui original înțeles în care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vedere că în cazul parodiei acest lucru se face cu scopul de a obține efecte satirice sau comice, diferențele apar (în cazul subiectului "consumator" de simulacre, aceste efecte nu există și doar într-un scenariu "alternativ" putem "bănui" însuși sistemul simulacrelor de o asemenea "psihologie"...). De asemenea, parodia mai are și înțelesul de imitație nereușită, caricaturală și uneori chiar inferioară a unui original înțeles în care cele două concepte se despart definitiv. În termenii teoriei baudrillardiene, simulacrele (de ultimul ordin) sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
putem "bănui" însuși sistemul simulacrelor de o asemenea "psihologie"...). De asemenea, parodia mai are și înțelesul de imitație nereușită, caricaturală și uneori chiar inferioară a unui original înțeles în care cele două concepte se despart definitiv. În termenii teoriei baudrillardiene, simulacrele (de ultimul ordin) sunt un înlocuitor perfect al realității și în nici un caz unul inferior; în aceeași măsură, noțiunea de simulacru o exclude pe aceea de original sau de imitație (simulacrele care se bazează pe imitație fiind doar de primul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
uneori chiar inferioară a unui original înțeles în care cele două concepte se despart definitiv. În termenii teoriei baudrillardiene, simulacrele (de ultimul ordin) sunt un înlocuitor perfect al realității și în nici un caz unul inferior; în aceeași măsură, noțiunea de simulacru o exclude pe aceea de original sau de imitație (simulacrele care se bazează pe imitație fiind doar de primul ordin). 467 Jean Baudrillard, Simulacres et simulation, p. 12. 468 Ibidem, p. 48. 469 Ibidem, p. 16. 470 Gilles Deleuze, Logique
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
două concepte se despart definitiv. În termenii teoriei baudrillardiene, simulacrele (de ultimul ordin) sunt un înlocuitor perfect al realității și în nici un caz unul inferior; în aceeași măsură, noțiunea de simulacru o exclude pe aceea de original sau de imitație (simulacrele care se bazează pe imitație fiind doar de primul ordin). 467 Jean Baudrillard, Simulacres et simulation, p. 12. 468 Ibidem, p. 48. 469 Ibidem, p. 16. 470 Gilles Deleuze, Logique du sens, Minuit, Paris, 1969, p. 302. 471 Jean Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie de moarte
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și măsura, iar când devierea atinge limita extremă față de ordinea normală, începe subversiunea prin "contrafacere" sau "parodie", prin răsturnarea satanică a ordinii tradiționale. Începe să domine spiritul de minciună, travestiurile, simulacrele, caricaturile înscenate pentru ca majoritatea oamenilor să fie înșelați. Escrocheriile vrăjesc lumea prin pseudorituri "civice" și "laice" de genul "naturismului", a "organizării timpului liber" pentru a trăi cât mai mult în comun, în uniformitatea și simplitatea caracteristice unei "spiritualități pe dos
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
parc, restaurant, oraș) ca producător de utopii și creator de distracție. Originalitatea acestui capitol constă în prezentarea Las Vegas-ului ca spațiu heterotopic (Foucault), autoarea preluând conceptul și aplicându-l pentru prima dată toposului Las Vegas, precum și ca exemplu de simulacru și hiperrealitate (Baudrillard), autoarea lărgind aplicarea acestor concepte de la Disneyland la Las Vegas. Întrebarea pe care Adina Ciugureanu o pune, dar al cărei răspuns îl lasă pe seama unor viitoare studii, este dacă un oraș precum Las Vegas, cu hotelurile și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
puțin zahăr, mai multe sau mai puține condimente), prepararea unor feluri care seamănă cu cele tradiționale și servirea consumatorului (de obicei, rapidă)179. Restaurantul "etnic" este de fapt mai puțin autentic decât ne-am aștepta, este doar o replică, un simulacru al unui local tradițional. Cât de diferită este mâncarea chinezească servită în China față de mâncarea chinezească servită în Europa ori America? Sau pizza italiană față de cea servită la Pizza Hut. Puteți încerca, dacă vreți un restaurant românesc în New York și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
identitar, care permit schimbări de identitate în cadrul de siguranță relativă al baloanelor turistice proprii. Având în vedere că logica lumii imaginare provine din povestirile pe care vizitatorul le creează despre și pentru această lume, "balonul" ar corespunde oarecum ideii de simulacru așa cum este descris acest concept de Baudrillard în studiul său despre lumea postmodernă. Analizând semnele care simulează și disimulează, Baudrillard ajunge la concluzia că, atunci când semnificantul este lipsit de înțeles, el nu mai poate semnifica, ci doar simula o realitate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
la concluzia că, atunci când semnificantul este lipsit de înțeles, el nu mai poate semnifica, ci doar simula o realitate presupusă. În acest caz, imaginea nu mai poate reflecta vreo realitate primară, pentru că această realitate nu există; astfel, imaginea devine propriul simulacru 209. La fel ca "balonul", simulacrul nu este nici adevărat, nici fals. El reprezintă o lume hiper-reală, percepută ca realitate și descrisă ca atare pentru a ascunde faptul că ea nu a existat niciodată sau, dacă va fi existat, că
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
lipsit de înțeles, el nu mai poate semnifica, ci doar simula o realitate presupusă. În acest caz, imaginea nu mai poate reflecta vreo realitate primară, pentru că această realitate nu există; astfel, imaginea devine propriul simulacru 209. La fel ca "balonul", simulacrul nu este nici adevărat, nici fals. El reprezintă o lume hiper-reală, percepută ca realitate și descrisă ca atare pentru a ascunde faptul că ea nu a existat niciodată sau, dacă va fi existat, că nu mai este de mult acolo
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
spațiu închis, de regulă un parc foarte mare, funcționând pe principiul "balonului ambiental", cu un conținut tematic ce reprezintă perioada renascentistă engleză în imaginarul contemporan. Tocmai de aceea, "realitatea" târgului renascentist este foarte diferită de ceea ce încearcă să sugereze. În afara simulacrului de festival shakespearian, temele și obiceiurile prezentate imită o perioadă istorică mult mai lungă, începând cu Roma decadentă și trecând prin Evul Mediu englezesc până la Renașterea târzie. Luptele romane sunt prezentate alături de turnirurile medievale, care sunt mult apreciate de curtenii
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
renascentist" încearcă să reînvie o cultură de mult apusă. Precum carnavalul medieval, așa-numitul târg "renascentist" creează o lume paralelă, care suspendă realitatea prin atragerea și animarea tuturor participanților. Spre deosebire însă de carnavalul medieval, lumea paralelă creată este un simulacru, deoarece realitatea la care se referă a dispărut de mult. Fiindcă scopul acestei lumi nu este să provoace senzația de eliberare din ordinea stabilită sau să suspende, temporar, o ierarhie oficială, târgul renascentist este menit să simuleze experiența englezească a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
distracție sau precum vagabondul modern, adună "cuvinte, expresii, viziuni și momente, într-un montaj sau mozaic al modernității 245". Dacă aplicăm perspectiva teoretică de mai sus în descrierea unei metropole din America secolului XXI pentru a corespunde carnavalului lui Bahtin, simulacrului lui Baudrillard, heterotopiei lui Foucault și orașului modern al lui Benjamin, atunci cel mai bun exemplu ar fi Las Vegas. Supranumit "Orașul Fabulos", "Orașul Imaginar" sau "Mecca împătimiților jocurilor de noroc", Las Vegas-ul este o perfectă ilustrare a ceea ce
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și muzee. Cel de-al doilea a condus la sporirea clasei sociale de mijloc, care, fără a fi foarte bogată, își putea permite să cumpere cultură de consum. Toate acestea au dus la apariția zonelor hiperreale și heterotopice generate de simulacre și si-mulări și de rezultatul combinării a cinci activități tipice consumului (cumpărăturile, cina în oraș, distracția, educația și cultura). Potrivit lui Ritzer și lui Hannigan, convergența sistemelor de activitate de consum a influențat formarea unor termeni hibrizi în lexicul referitor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pp. 153 și următoarele. 190 George Ritzer, Explorations in the Sociology of Consumption, op. cit., p. 23, care se bazează de fapt pe edițiile anterioare ale studiului The McDonaldization of Society, loc. cit., 1996, cap. 7, 2001, cap. 11. 191 Termenii ,,simulacru" și ,,simulare" vor fi discutați pe larg în capitolul 6. 192 George Ritzer, op.cit., p. 29. 193 Ibid., pp. 52-53. 194 Pentru critică anti-Ritzer, vezi Mark Alfino, John S. Caputo și Robin Wynyard (ed.), McDonaldization Revisited (Critical Essays on Consumer
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]