247,628 matches
-
ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău. Iată un exemplu: "făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și crăpate, cu gura știrbă și rânjet hidos, fructul unei împerecheri nefericite, rămas singur pe lume de la vârsta de trei ani". Există un filon eliadesc al fantasticului prozelor lui Marius Tupan în finalul deschis al unora dintre ele, în desincronizarea personajelor și materializarea bruscă a amintirilor, dar, în ansamblu, formula prozatorului e una proprie
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
forța, lucrurilor să o cultive. Cu o mină blazată și veșnic obosită, asemenea unui sceptic căzut definitiv și fără scăpare pe gînduri, Răsvan Popescu nu putea să prezinte comunicatele guvernului și luările de poziție ale prim-ministrului decît într-un singur fel: comentîndu-le. Omul înfățișa punctul de vedere al guvernului, de parcă ar fi fost în afara guvernului, undeva într-o instituție paralelă, înzestrată cu atribuția de a reflecta critic opinia premierului. încorsetat într-o morgă sastisită și profund dezamăgită, Răsvan Popescu, vădit
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Purtătorul de cuvînt, p. 94). Definitoriu pentru atmosfera guvernării 1996-2000 este faptul că în nici una dintre cărți aproape că nu apar personaje pozitive, cu toate că personajele ambelor cărților sînt, în covîrșitoarea lor majoritate, colegii de Putere ai autorilor. La Radu Vasile, singurul politician descris în culori favorabile este Traian Băsescu (actualul său șef de partid), iar la Răsvan Popescu, președintele Emil Constantinescu (cel care i-a schimbat, efectiv, viața și l-a decorat, în final cu Steaua României). În afară de falimentarele lupte fratricide
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
nu sînt foarte explicite, judecățile par credibile, iar Radu Vasile însuși promite că într-o viitoare ediție a cărții va spune verde lucruri pe care, deocamdată, se simte obligat să le treacă sub tăcere. în această zonă se află, probabil, singurul punct în care ideile lui Radu Vasile s-au intersectat cu cele ale lui Emil Constantinescu (se știe, la sfîrșitul mandatului, și acesta a recunoscut că a fost învins de Structuri). De altfel, regretul major al lui Radu Vasile este
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Da, uneori lucrarea riscă să devină până la urmă mai conformistă, mai asemănătoare cu celelalte cărți: fatalmente, evaluatorii îl împing pe autor spre idei mai răspîndite, mai ușor de acceptat. în Franța, în schimb, în domeniul umanistic, editorul decide de unul singur. Din această cauză, în Franța autorul își poate permite să fie mai original, mai personal. Nu știu dacă lucrarea mea Mirajul lingvistic, în care criticam o serie de autori foarte la modă în anii 1970-1980, ar fi apărut la fel de ușor
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
pe la 1930. Mă îndoiesc că traducerea franceză, excelentă și de altfel revăzută chiar de Joyce, ar fi fost rațiunea pentru care Camil Petrescu nu-l aprecia pe Joyce. Bănuiesc că îl irita virtuozitatea stilistică (remarcabilă) care plutește, ca să spun așa, singură în spațiu. Iată o metaforă prin care Star Trek, Star Wars și Ulise stau foarte bine alături...Să ne întoarcem în mările noastre. Citiți acum, cu întîrziere, Dimineața pierdută. Ce vă atrage în romanul Gabrielei Adameșteanu? Ce părere aveți despre
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
că vă dă la televizor! Metodele de mai sus trebuie utilizate cu o anume prudență.În cerșetorie, ca în pictură, ca în viață, problema cea mai grea este de a distinge copia de original. Originalul, discret, poate trece neobservat. P.S. Singurul "cerșetor" autentic este cel de cafea.
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
ca articol de lege. Va fi de altfel urmată de referiri la contravenții ("Potrivit prevederilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă următoarele fapte:..."; "Contravențiile prevăzute la alin. 1 se aplică atât persoanelor fizice cât și celor juridice"). Singura dispoziție care ne mai aduce în limitele acceptabilului e "înainte de aplicarea amenzii, agentul constatator va da (...) un avertisment scris și va stabili un termen de intrare în legalitate". În scop pur experimental, am recurs la o simulare. Experimentatorul se consideră
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
adevărul verde-n față. Adevărul așa cum îl înțeleg el și grupul de sprijinitori, desigur: Ion Iliescu reprezintă trecutul partidului. Nici mai mult, nici mai puțin. Probabil că doar politețea l-a împiedicat să ceară, pe loc, pensionarea septuagenarului ce simbolizează singura piedică serioasă în calea dominației sale absolute. Ce-i drept, Ion Iliescu nu s-a sfiit să-l țină pe lupul cel tânăr în nesfârșite contre și urecheli. Cum îndrăznea să aibă câte-o inițiativă ce depășea limita stabilită la
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
grevele se înmulțesc în progresie geometrică iar nemulțumirile populare ating forme de expresie violent-maladivă, când nivelul de trai s-a deteriorat până la limita insuportabilului, numai niște iresponsabili s-ar strădui să machieze o realitate a cărei hidoșenie înspăimântătoare a devenit singura certitudine a României iliesciene. Relația mecanică între suspendarea postului OTV și căderea în sondaje a PRM arată gradul de naivitate - dar și de disperare - a puterii. Cineva, o minte luminată de la Palatul Victoria, o fi ajuns la concluzia că dacă
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
și ce n-ai, ca pentru aripi de purcel. Numai să nu care cumva să crezi că ăștia doi proroci cu prorocirile lor n-or avea ceva legături între ei ori că s-ar încontra. De fapt, este doar o singură prorocire și se poate asemui cu vîntul care are o parte lăuntrică și o parte în afară; partea lăuntică a vîntului este aceea care rămîne uscată atunci cînd vîntul bate pe ploaie. Așadar, un prezicător vede doar partea din afară
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ca stridiile, unele musai să fie tăiate cu cuțitul, altfel te sufocă, dar mai sunt și alea de zeamă lungă unde ajută doar lingura. Ori care se culeg ca mărul pe care l-a rupt Adam. Iar în privința morții, este singurul lucru de sub pălăria cerească aidoma șarpelui care se poate cățăra și-n sus și-n jos pe arborele obîrșiei noastre. Moartea poate să te aștepte la pîndă cu veacuri înainte să te fi născut, dar poate să se și întoarcă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
vîsla către Maica Domnului de la Mănăstirea despotului sîrb Irinej Zahumski, unde se poate ajunge doar pe apă. Aici ea aprinse a doua lumînare, pe ai ei, se apropie de Leandru, îl sărută și-l lăsă la mănăstire, iar ea vîsli singură pe Drim. Înnebuniți și osteniți, s-au despărțit pentru totdeauna încredințați că atingerea dintre ei nu este posibilă. Cînd Leandru debarcase cu lumînarea în mînă, slujba de utrenie era pe sfîrșite. Încă înainte să intre în biserică, observă că în
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii femeii și privirea ei, care se întorcea la om. Această linie, pe care Leandru a prins-o înainte ca pămîntul să înghită icoana, semăna cu singura literă pe care o învățase, cu litera teta -, și el, văzînd-o, gîndi: - Așadar, atingerea este posibilă. După care plecă la mănăstire și se călugări.
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ce ținută avea repertoriul, ce nume de regizori și de actori poposeau sau se opreau pentru totdeauna la Oradea. Sînt patru sute și ceva de pagini, strînse cu migală, care te plimbă prin istoria acestui teatru, care te lasă să descoperi singur obișnuitul și extraordinarul, te lasă să faci de bunăvoie aprecieri, favorabile sau critice, să vezi teatrul ca un posibil centru al universului orașului său. În ultimii ani, ca și prin alte părți, aici s-au arătat ceață și neguri, s-
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
deși crimă perfectă nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a "personajului A.". Singura problemă cu amprentele e că, deși crezute infailibile, printr-o operație chirurgicală de transfer între trei persoane, urmele lor se pot pierde, cum se întîmplă în romanul lui Nedelciu, Babeți și Mihăieș cu "adevăratul" John Dillinger, (procedeu autogenerativ de relansare
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
neutru etc., cît și pentru împrumuturile recente), apariția unui nume de familie ( cu terminație tipică de masculin-neutru) creează confuzii între genul referențial și cel formal. În afara zonei aparte, specializate, a studiilor științifice, e probabil să întîlnim numele de familie folosite singure doar în unele contexte oficiale: școală ( "Popescu, ieși la tablă"), cazarmă, justiție, administrație. Chiar dacă traduceri grăbite nu țin seama de regula nescrisă, producînd perplexitate, uzul tinde să o respecte. Desigur, folosirea numelui de familie singur nu e maximum de politețe
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
întîlnim numele de familie folosite singure doar în unele contexte oficiale: școală ( "Popescu, ieși la tablă"), cazarmă, justiție, administrație. Chiar dacă traduceri grăbite nu țin seama de regula nescrisă, producînd perplexitate, uzul tinde să o respecte. Desigur, folosirea numelui de familie singur nu e maximum de politețe nici pentru bărbați; mai multe voci din public au protestat contra obișnuinței publicistice actuale de a-i desemna pe cunoscuți politicieni în funcție direct cu numele de familie. Oricum, în același număr de ziar în
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
cuplu feminin de tenis de masă, EZ 3336, 13). Aceste considerații generale sînt însă contrazise repetat, în ultima vreme, de consecințele lingvistice ale unui "eveniment mediatic". Numeroase articole și jurnale de televiziune au folosit destul de des numele de familie Vlas singur, deși aparține unei femei: "Vlas s-a îmbarcat într-o cursă", "Vlas și-a anunțat demisia" ( EZ 3326, 2003, 2), "avocatul afirmă că Vlas ar fi declarat" ( EZ 3329, p. 3), "Vlas, ținută de justiție și Parchet departe de ochii
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
Nicolae Coande ( aflu cu surprindere că bardul craiovean, născut în 1962, are o calificare kafkiană, cea de arpentor) se autoplasează, fără grație, sub egida "fundăturii": "fundătura este propria mea viață contrasă în subsidiar și multiplicată în anomie, loc-neloc cu o singură intrare care e și ieșire totodată prielnic risipirii de sine". Această viață-fundătură se declară în continuare, fățiș, "sedusă de cata-bază și inspirată doar scatologic, refuzînd cu program ( citește: prejudecată) catharsisul și iertarea,( ...) dispusă doar la recriminare și autodafe". Deci intră
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă pe reversul său care-i definește fața în negativ, însă n-o suprimă, ci o încarcă de-o sumbră energie. Energia aparent molatică, pătrunsă de lehamite, însă în esență teribilă, a dezamăgirii cinice: "singura dată cînd am fost îndrăgostit m-am îndrăgostit pe viață/ cu ce ușurință spun azi pe viață de parcă aș fi de tot sprinten/ la limbă / parcă viața așa cum își dădea peste cap poalele/ n-ar fi vrut nici brumă de
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
condiția sa de deținut ( însuși actul egotic al confesiunii devine un rapt, o deposedare a semenului de propria-i mărturie virtuală): "Între pereții unde respir tot mai greu aerul altuia/ care se frămîntă alături" ( voi povesti în cer). Simțindu-se "singur pe crucea asta de pămînt" ( trăiesc pe o insulă) sau trăitor "pe o insulă înconjurată de înjurături precise" ( ibidem), circumscris de "anotimpul peste care plutește suverană scîrba" ( un acoperiș deasupra capului), "biet viețaș strivit de dogma cu cotor auriu/ care
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
dogma cu cotor auriu/ care ne ține loc de viață" ( ibidem), Nicolae Coande descinde fără complexe în bolgia fiziologiei. Această infrastructură a făpturii apare, firește, dereglată, supusă unui tir polemic, demontată și recompusă conform impulsurilor unui imaginar "rău". Ultim refugiu, singurul suport cert al conștiinței sceptice și nihiliste, structura anatomo-fiziologică e iubită cu o disperare disimulată de ironie și iluzoriu detestată printr-o fantezie așijderea pasională în inflamarea sa. Peripețiile trupești țin locul unui epos "înalt", unei mitologii, reprezintă un surogat
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
curgă la vale și-acum se tot foiește/ prin bucătărie umblă la oale la butoane/ cum noii filozofi la ironie ( ...) să o luăm la vale și noi/ pînă ce îi cresc ăstuia mîini și îi răsare gura/ doar nu e singura lume ce vă spuneam/ pe vremea cînd aveam dantură?" ( pe vremea cînd aveam dantură). Această mitologie viscerală limită exasperată și totodată stimul demonic al "omului concret" se dilată s-ar fi putut altminteri? pînă la canibalism: "cu cîtva timp în
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
următoarea vizită e la case mai mari). Negația consecventă conține autonegația, devorarea evoluează pînă la autodevorare: "mîinile înghit pîinea. am început cu nu și așa voi sfîrși./ deocamdată rup cu dinții din umăr plictisit de larma de-afară" ( mestec o singură dată). Imboldul asasin, "fenomen originar" al destinului biologic asumat, e încununat de pofta de-a "mînca" întreaga lume, de-a se desfăta cu amărăciunea-i ontologică: "După ce ucid nu mănînc cîteva zile sau mănînc/ cu ochii. o mare scîrbă îmi
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]