2,658 matches
-
se numea Kamala; în acest context, Nehru a aderat la mișcarea de independență împreună cu Mahatma Gandhi. Crescând numai în grija mamei sale, care era bolnavă și înstrăinată de familia Nehru, Ghandi a dezvoltat instincte de protecție puternice și o personalitate singuratică. Faptul că bunicul și tatăl ei erau într-o continuă luptă politică nu a ajutat-o să se integreze în familie. A avut conflicte cu surorile tatălui ei, inclusiv cu Vijayalakshmi Pandit, acestea continuând și pe scena politică. a creat
Indira Gandhi () [Corola-website/Science/304198_a_305527]
-
mit religios înfiripat în jurul acestei sărbători. Allah însuși, dorind să-și împace alesul, Musa, și să-i îndulcească greaua pedeapsă cu care l-a lovit la mânie, i-a jurat înainte de săvârșirea acestuia din viața pământească, „să nu-l lase singuratic și îndepărtat în pustie, și că mulți îl vor vizita.” Legende arabe care circulau în regiune vorbesc de Wadi Musa ,lângă Petra, ca locul morții lui Harun (Aaron),fratele lui Musa, și despre fuga lui Musa din fața îngerului morții, Azrael
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
de Castilia, una dintre fiicele regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei. Când aceasta a murit, s-au răspândit zvonuri potrivit cărora Roger ar fi murit și el, dat fiind că durerea pricinuită îl transformase pentru o vreme într-un singuratic. Cu Elvira, Roger a avut șase copii: Cea de a doua sa căsătorie s-a petrecut în 1149, soție fiind Sibila de Burgundia, fiică a ducelui Ugo al II-lea de Burgundia. Din căsătorie, au rezultat doi copii: A treia
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
poetice similare celor ale solistului de la Nine Inch Nails, Trent Reznor.”, nota "NE News", adăugând „Întunecate: da. Poetice: nu.” și încheind într-o notă critică „Trupa va atrage cel mai probabil pe cei în genul lor, o altă formație pentru singuraticii de 13 ani proveniți din familii disfuncționale și pentru travestiți. Oricum, pentru cei care au avut o zi proastă, albumul nu este rău ca muzică de fundal.” Descriind muzica Placebo ca fiind o revitalizare a primului val post-punk, cu influențe
Placebo (album) () [Corola-website/Science/312860_a_314189]
-
se poate trage concluzia că atentatul a fost comis de către o singură persoană care avea tulburări de personalitate, care îl ura pe Palme. Probabil că a avut probleme și cu alte persoane toată viața, în special cu autoritățile. Este introvertit, singuratic, dar nu este psihopat. Situația lui are legătură cu faptul că și-a „ratat” viața. Greutățile pe care le întâmpină în viață îl deprimează, iar deprimarea poate duce la paranoia. Când persoane de acest fel comit crime violente sunt de
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
ca și când ar fi fiica sa. în jocurile video cu același titlu, modul de acționare al lui Geralt este definit în mare parte de opțiunile și alegerile jucătorului, dar acesta nu poate modifica personalitatea witcher-ului. Geralt are un mod de acționare singuratic, fiind adesea distant și cinic în relația cu celelalte personaje, însă este loial aliaților săi, oferindu-le acestora sfaturi înțelepte și pline de umor. El posedă o bogată experiență de viață și de luptă dobăndită de-a lungul vieții sale
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
nuvelele lui Marin Preda, despre un Narator conformist, adaptat în grade variabile la comandamentele epocii trecute, și a cărui credibilitate în regimul actual devine discutabilă. Diversele instanțe narative (din Ana Roșculeț și Desfășurarea, Moromeții, I și II, Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Delirul, Cel mai iubit dintre pământeni) ar exprima compromisurile scriitorului, făcute la date diferite ale parcursului său creativ și vizibile (ca un fir roșu) astăzi, într-o epocă a deplinei libertăți de opinie și expresie. Astfel reformulată, ideea structurantă a
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Și atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
să-mi facă din ea găluști, din când în când. Mi-au plăcut de când eram mic. Cred că mama mea a ținut minte. Uitase complet de Nene și continuă să se gândească la mama lui, în timp ce-și mânca singuratica masă de seară. „Ce-o fi mâncând Mama? Chiar dacă îi trimit bani, ea îi folosește ca să cumpere dulciuri pentru copil sau sake pentru soțul ei, rămânându-i să mănânce doar legume neasezonate. Dacă mama mea nu va trăi o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu se transmitea nici măcar vreun mesaj de încurajare. Negustorii își deschideau prăvăliile, ca de obicei. Meșteșugarii lucrau ca întotdeauna. Până și fermierii își cultivau plantațiile. Însă circulația pe drumuri se oprise cu câteva zile în urmă. Orașul era puțin mai singuratic, iar zvonurile se răspândeau din belșug. Am auzit că Imagawa Yoshimoto mărșăluiește spre apus cu o armată de patruzeci de mii de oameni. Ori de câte ori se întâlneau, cetățenii neliniștiți speculau cu privire la soarta lor. Mă întreb cum plănuiește Seniorul Nobunaga să apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
distreze. Prin urmare, Tokichiro nu se putea simți complet împăcat în timp ce privea cerul. Uitându-se spre poala muntelui, văzu că râul șerpuia ca o panglică, spre a se vărsa în mare lângă Penincula Chita. Mai vedea și drumul alb și singuratic care mergea în serpetine către miazăzi, pe malul răsăritean al râului. Washizu se găsea în regiunea montană din nordul drumului și, probabil, arsese deja până în temelii. Pe câmpii și în sate, oamenii și caii se zăreau ca tot atâtea furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
după care se strecură în grupul soldaților lui Tokichiro. Dacă se înălța pe vârfuri, îl putea vedea clar pe Nobunaga. Și-i auzea glasul ascuțit răsunând și pierzându-se în vânt. Ca o pasăre zburând la firul ierbii, un călăreț singuratic venea spre Nobunaga dintr-o direcție neașteptată. Nobunaga îl văzu înaintea tuturor celorlalți și-l privi în tăcere. Pe măsură ce toți soldații întorceau capetele spre el, omul se apropia tot mai mult. — Ce este? Aduci vești? — Armata principală a clanului Imagawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și Sakuma Nobumori plecaseră spre Sunomata, armata pornise în sunetul tobelor, cu stindardele fluturând. În comparație cu ei, Tokichiro părea un comandant ieșit la inspecția provinciei, sau poate cu un deteșament de întăriri de pe front. La două leghe de Kiyosu, un călăreț singuratic îi ajunse din urmă, strigându-le să aștepte. Omul din fruntea convoiului de cai cu samare întoarse capul, spunând: — E Domnul Inuchiyo. Și trimise pe cineva spre capătul coloanei, pentru a-l informa pe Tokichiro. Ordinul de oprire se transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timp mulți obosiseră atât de tare încât erau aproape invalizi. Aceștia, însă, erau cei norocoși. Mai vrednic de milă era omul care își asumase responsabilitatea ariergărzii și, după scăparea armatei principale, rămăsese în urmă cu un mic efectiv, în fortăreața singuratică de la Kanegasaki. Acesta era Hideyoshi. Ceilalți generali, care până atunci îi invidiaseră succesele și îl făcuseră slugarnic și parvenit, se despărțeau acum de el cu laude simțite din toată inima, numindu-l „stâlpul clanului Oda” și „un adevărat luptător” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fugăriți cât mai repede, ca să nu scape. La apus de Nirasaki, o cărare îngustă urmează poalele munților, ocolind Komagatake și Senjo, pentru a trece peste Takato în Ina. — Heeiii! Rareori se auzea în munții aceia sunetul unui glas omenesc. Călugărul singuratic se opri și se întoarse, dar nu era decât un ecou, așa că-și continuă grăbit drumul, prin trecătoarea montană. — Heeiii! Tu de colo, călugăre! A doua oară, glasul răsună mai de aproape. Și, întrucât era limpede că pe el îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să mergem împreună la mormântul lui Hanbei, propuse el, începând s-o conducă pe Oyu de-a lungul cărării de munte din spatele taberei, spre culmea unei mici coline. Un vânt rece de toamnă târzie se tânguia printre ramurile unui brad singuratic. Sub acesta se vedea o moviliță de pământ proaspăt, pe care fusese pusă o singură piatră, ca însemn funerar. Pe vremuri, în ceasurile libere ale prelungitului asediu, la rădăcina acelui brad fusese întinsă o rogojină de papură, iar Kanbei, Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să existe și niște acareturi prin apropiere. Dacă nu, îi putem lăsa cu îngrijitorul de la capelă. Un călăreț singuratic își îndemna calul, ca să-i ajungă din urmă. Nu cumva ne strigă cineva din spate? întrebă Genemon, destul de îngrijorat. — Dacă ne urmărește cineva, sunt sigur că e Mitsuharu. Ieri, părea dornic să mă oprească de a face călătoria asta. — Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întâmplă nimic. În timp ce începea să avanseze spre Akasaka, nu se vedea nici urmă de inamic. Unitățile de recunoaștere o luaseră mult înainte și se apropiau de împrejurimile satului Tarui. Nici acolo nu se observa nimic neobișnuit. Se apropia un călător singuratic. Părea suspect, iar un soldat din unitatea de recunoaștere alergă înainte și-l luă în custodie. Amenințat și interogat de iscoade, omul se grăbi să vorbească, dar cei care-l amenințau fură în curând descumpăniți. Dacă mă întrebați de l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau cu ecouri ireale prin pâclă, dar deodată încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangărzii. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, însoțit de trei fete. — Nu trageți! Opriți atacul! strigă călărețul. Fugarele erau, desigur, nepoatele lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
În el Însuși, pe când omul sociabil ștrăieșteț Întotdeauna În afara propriei persoane”. Diferența absolută este Însă aceea că Rousseau consideră faptul de a trăi În sine Însuși un ideal de umanitate (cetățeanul din Geneva a rămas În adâncul lui un hoinar singuratic), pe când Hannah Arendt vede aici semnul eșecului unei umanități private de drepturi și de lume. Și-ar fi putut oare imagina Rousseau că viața În sine Însuși, purtată de discursul politic al compasiunii, va da naștere cercului de fier al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să-și maximizeze interesul personal, integrând În același timp În strategia sa așteptările celorlalți. În anumite cazuri (grupuri „latente”, conform terminologiei lui Mancur Olson), cea mai bună soluție constă În a lua „un bilet gratuit” sau În a deveni „călăreț singuratic” (free-rider). Există mai multe motive care pot explica un astfel de comportament: profitul susceptibil de a fi obținut nu este proporțional cu efortul depus pentru a te bucura de bunul În cauză; partea din beneficiul total este cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
liber mai mult decât națiunea statală tradițională, iar perspectiva ar arăta astfel: națiuni fără putere, puteri fără națiuni. Totuși, acest destin ar rămâne până la urmă În conformitate cu structura statal-națională clasică dacă s-ar dovedi profitabil pentru câteva națiuni rămase enorme și singuratice (Statele Unite, China, Rusia, Japonia, India). Dacă ne gândim la națiune În acest context mondial, suntem obligați să examinăm marile tendințe ideologice și factuale care se completează și se opun la acest nivel (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Opoziția dintre universal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prolifică. Între cei pe care pana lui i-a zugrăvit cu obiectivitate, dar nu lipsită de patima unor principii de la care refuza să abdice, s-au aflat: Un junimist antisemit A.C. Cuza (1956), Poezie și politică Octavian Goga (1956), Un singuratic: C. Stere (1956), Nicolae Iorga (1957) etc. Pe toți cei evocați, Pamfil Șeicaru i-a cunoscut îndeaproape, a fost cu ei, mai mult sau mai puțin, prieten, evocările sînt pline de amănunte și fapte care altfel ar fi căzut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
forme abstracte. Chiar mai mult decât pentru Kandinsky, spirit pentru Feininger înseamnă lumină, revelația ei. Ca și în cazul romanticului Caspar David Friederich, lumina este adevăratul subiect al operelor sale târzii. Personajele nu sunt în aceste tablouri decât niște apendice singuratice covârșite de imensitatea luminii și a sacrului. Corăbii cu pânze pe mare, peisaje urbane, pe care continui să le recunoști ca atare, dobândesc parcă un mister special, transformate fiind de lumină. Modul în care este tratată lumina este și o
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
în același timp, șters, cenușiu, invizibil și solitar, de un devotament exemplar față de tot ceea ce ține de slujba sa. John May lucrează la primărie, ocupându-se cu identificarea rudelor unor decedați care au murit solitari. Este evidentă similitudinea dintre existența singuratică a lui John și solitudinea celor de care, prin profesia lui se ocupă, asigurându-le serviciul funerar și asistând la acesta, deși nu este obligat să o facă. Evrei, musulmani, creștin ortodocși sau catolici, protestanți etc., toți, fără excepție, sunt
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]