1,118 matches
-
El scrie frumos.” Adverbul caracterizează acțiunea exprimată de un verb sub aspect calitativ sau cantitativ, sub aspectul coordonatelor principale ale lumii extralingvistice (timpul și spațiul) sau ale situației de comunicare, din perspectiva protagoniștilor comunicării (locutorul și interlocutorul) și a cadrului situațional (temporal sau spațial). Prin acest amplu plan semantic, adverbul ocupă, în sintagma verbală, poziții pe care, în sintagma nominală, le ocupă adjectivul calificativ dar și poziții pe care le ocupă adjectivele de tip pronominal. Adverbul corespunde semantic adjectivelor calificative, când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foarte frumoasă.”/„ Diminețile sunt foarte frumoase.” $substantiv$$ CLASE SEMANTICE DE ADVERBETC "CLASE SEMANTICE DE ADVERBE" Sub aspectul raportului dintre conținutul semantic al termenilor și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I-a plătit înzecit.”, „L-a chemat de două ori.”, „A plecat a doua oară.” sau caracterizează circumstanțe ale desfășurării acțiunilor verbale: departe, târziu etc.: „Departe doar luna cea galbenă - o pată.” (M. Eminescu, I, p.114) b. Subclasa adverbelor situaționale cuprinde termeni cu conținut lexical variabil în funcție de situația de comunicare. Conținutul lexical al termenilor este reprezentat de două straturi semantice: • un sens abstract, constant, rezultând din raportarea la coordonatele (temporale sau spațiale) ale desfășurării comunicării: ieri (= o zi anterioară acestui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților, iar sintactic, pot avea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale, alene, altfel, bine, rău, cu de-a sila, încet, repede, târâș, în zadar, sigur, fără îndoială, călugărește, literalmente etc. • adverbe de cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când fusese în vârsta lui de acum.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 30), „De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii” (Idem, p. 149) „O astfel de moarte-i iadul.” (Ibidem, p. 53) În interiorul relației de interdependență, adverbele calificative și situaționale intră uneori în alcătuirea predicatului analitic, prin structuri impersonale, în categoria predicatului stării: „Dar și mai bine-i când afară-i sloată,/ Să stai visând la foc, de somn să picuri.” (Idem, p. 119) sau ca nume predicativ: „Așa era
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de comunicare (stilul conversației, stil narativ etc.) și se reflectă în modul de realizare concretă a celor trei atribute definitorii ale enunțului: (1) unitate semantică, (2) unitate sintactică, (3) unitate prozodică. Aceste deosebiri generează două categorii structurale de enunțuri: • enunțuri situaționale • enunțuri autonome Enunțurile situaționale Se caracterizează prin unitate prozodică și structurală; sunt constituite din sintagme în interiorul cărora se dezvoltă, mai ales, relații de dependență. Nu cunosc relația de interdependență iar relațiile de coordonare și apoziție sunt puțin frecvente. Sub aspect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stil narativ etc.) și se reflectă în modul de realizare concretă a celor trei atribute definitorii ale enunțului: (1) unitate semantică, (2) unitate sintactică, (3) unitate prozodică. Aceste deosebiri generează două categorii structurale de enunțuri: • enunțuri situaționale • enunțuri autonome Enunțurile situaționale Se caracterizează prin unitate prozodică și structurală; sunt constituite din sintagme în interiorul cărora se dezvoltă, mai ales, relații de dependență. Nu cunosc relația de interdependență iar relațiile de coordonare și apoziție sunt puțin frecvente. Sub aspect semantic, unitatea de înțeles
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și apoziție sunt puțin frecvente. Sub aspect semantic, unitatea de înțeles transmis prin aceste enunțuri se realizează în interiorul unui context, lingvistic sau nelingvistic, mai larg și, adesea, eterogen. Din acest punct de vedere, se pot identifica două categorii de enunțuri situaționale: • enunțuri-fragment; enunțuri care se articulează, în realizarea unității semantice, cu alte enunțuri lingvistice. Această categorie de enunțuri caracterizează stilul conversației și implică permanent subînțelegeri: „- A fost pe aici!... Când? $a fost pe aici$$ - Adineaori...” (I.L. Caragiale) $a fost pe aici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de enunțuri caracterizează stilul conversației și implică permanent subînțelegeri: „- A fost pe aici!... Când? $a fost pe aici$$ - Adineaori...” (I.L. Caragiale) $a fost pe aici$$ • enunțuri eliptice; enunțuri care se împletesc, în realizarea unei unități de înțeles, cu factori extralingvistici, situaționali: Casă de bilete, Teatrul Național etc. șAici esteț Intrare studenți, Trecere pietoni etc. șAici esteț Fumatul oprit! Trecerea interzisă! etc. șAici esteț 2500 de lei kilogramul, Două la mie etc. șMerele costăț șPătrunjelul se vinde două legături la o mie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure. 2. sensuri lexico-gramaticale (de gradul II: tranzitivitatea etc.) Regent: verb tranzitiv Funcție sint.: complement direct, indirect a vedea ceva; a aparține cuiva; a da ceva, cuiva 3. sensuri gramaticale (categoriale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără o identitate sintactică precisă sau, mai exact, univocă. Amalgamarea lor în plan extralingvistic primește expresia sintactică a unor circumstanțiale nespecifice; trăsătura semantică pe care o introduc aceste circumstanțiale în enunț este circumstanțialitatea în general. Ele sunt expresia unui cadru situațional care interesează ca atare; coordonate precum spațialitate, temporalitate, cauzalitate etc. se interferează până la suprapunere: „El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise, și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiunile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1. Marca este de natură semantică, în enunțurile în care circumstanțialul se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale); ea este implicită în chiar conținutul lexical al adverbelor de spațialitate, expresie a interpretării lingvistice a coordonatei spațiale din care se constituie cadrul situațional, obiectiv, al unei realități extralingvistice sau subiectiv, al raportului dintre subiectul vorbitor și realitatea-obiect al comunicării lingvistice: „Iubirea noastră a murit aici / Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.” (T. Arghezi, 68) „Departe sunt valuri, furtuni.” (M. Isanos, 37) 2
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau nehotărâte (oricine, orice), identificarea este doar parțială: „Care limbă e-ndestul de bogată, ca să poată exprima acea nemărginire de simțiri?” (M. Eminescu, P.L., 77) sau nedeterminată: „Socot că orice frumusețe prilej de amăgire statornică este.” (L. Blaga, 377) • a cadrului situațional (spațial și temporal, mai ales): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82) • a autorului: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ”. (L. Blaga, 303) • a raportului (spațial sau temporal) dintre subiectul vorbitor și obiectul comunicării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru orice împrejurare.” (C. Hogaș, 251); • de finalitate: „Aici întâlniră un bătrân pe care îl rugară să-i îndrepteze la vreun han, unde să mâie noaptea.” (P. Ispirescu, 160) De multe ori, caracteristica numelui, exprimată prin atribut circumstanțial, descrie cadrul situațional general în care se desfășoară acțiunea verbală, fiind expresie a circumstanțialității ca atare: „Lina, înzdrăvenită, golise cârciuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul...” (E. Barbu, 109) În alte enunțuri, atributul descrie concomitent două sau mai multe caracteristici circumstanțiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin: capacitate de achiziție a unui volum mic de cunoștințe, dar insuficiente pentru o școlarizare corespunzătoare și pentru asigurarea unei activități independente; posibilitatea însușirii unor operații, dar fără a se ajunge la un anumit grad de automatizare; gândirea este concretă, situațională, rezolvările sunt de tip mecanic, nu pot fi înțelese relațiile spațiale dintre obiecte; limbajul se însușește, dar vocabularul e restrâns la cuvinte uzuale, vorbirea e imperfectă, cu tulburări de articulare; în cazul în care este deprins scris-cititul, această deprindere este
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
victima inițiază și participă la actul agresional; victime slabe sub aspect biologic, conformarea executării acțiunii agresionale este rezultatul neputinței biologice de a se împotrivi; victime slabe sub aspect social; Hans von Hentig elaborează următoarea clasificare pornind de la rolul unor elemente situaționale specifice victimelor în comportamentul lor: victime nevârstnice, psihologia acestora fiind afectată de lipsa de experiență socială și de lipsa forței fizico-morale care să le permită opunerea de rezistență agresorului; victime femei, care devin cu precădere subiectul pasiv al infracțiunilor sexuale
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
lui în procesul didactic propune continuarea, aprofundarea, adaptarea elementelor sale la condițiile concrete ale activităților de predare - învățare - evaluare. Ca urmare punerea în practică a curriculumului (în fapt un proiect macro) se realizează printr-o proiectare detaliată, de natură acțională, situațională, activă în care se implică direct profesorul / antrenorul / cadrul didactic universitar, etc. , afirma nu demult T. Kotarbinski, (1976), părintele praxiologiei (ca teorie a acțiunii umane eficiente), cel care expune ideea (devenită principiu al proiectării didactice) că “un lucru bine făcut
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
1998ă sunt următoarele: familiile dezorganizate sau dezarmonice și familiile cu personalități nevrotice sau cu părinți incapabili de a se adapta la caracterul copilului. Cea mai des incriminată este atitudinea mamei, care în urma unor tulburări psihice temporare sau cronice (depresii, nevroze situaționale, tulburări de lactație, imaturitate emoțională, schizofrenie și alteleă poate omiteasigurarea condițiilor de creștere adecvate nevoilor și vârstei copilului. Neglijarea copilului de către adultul în grija căruia se află se poate datora unor reacții la factorii stresanți din mediu psihosocial. în cazul
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
Suprimarea din INT a adverbului deictic "maintenant" [acum] din "si vous saviez quelle confiance la France [...] porte maintenant vers vous" [dacă ați ști cîtă încredere își pune acum Franța în voi ] (ANC), este totodată o urmă de scoatere din contextul situațional al enunțării proprie scriiturii și o modificare importantă a sensului. Această suprimare atenuează decupajul temporal între un înainte și un după acum. Să reținem mai ales restabilirea foarte gramaticală și normativă a ordinii nume + adjectiv + nume propriu în "la ville
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
T18, citat mai jos), pînă la numele de calitate (trădător, trădătorul ăla de X, zăpăcitul ăla de Y). • Deicticele spațiale și temporale care comportă o referință absolută (precisă sau vagă) sau o referință relativă la cotext (anaforică) sau la context (situațională). Înglobînd clasa ambreiorilor, această categorie foarte largă este formată din elemente care fac referire la situația în care este produs enunțul: adverbe (ieri, mîine, aici, azi), grupuri nominale (în dimineața asta, deschideți ușa aceea), grupuri prepoziționale (peste zece minute), adjective
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a negocia normele de gen, experiențele de muncă, oportunitățile sau rolurile pe care și le asumă, femeile se angajează totuși atât de puțin în negocierea propriei autorități? Studiile despre gen în negociere arată că influența genului este contingentă cu factorii situaționali. Mai exact, diferențele de gen în negociere apar cu precădere în situații de ambiguitate în privința ariei de negociere și a standardelor pe care trebuie să le îndeplinească înțelegerea finală. În privința autorității, femeile trebuie să negocieze pentru lucruri pe care bărbații
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de domenii reciproc permeabile, toate preocupate să studieze "limbajul în context"2. Françoise Armengaud 3 propunea discutarea a patru tipuri de contexte: 1) Contextul circumstanțial, factual, existențial, referențial, preocupat de identitatea interlocutorilor, de locul și de timpul comunicării; 2) Contextul situațional sau paradigmatic, ce are în vedere practici discursive comportând o anume finalitate și rutină, specifice unei anumite culturi, ca de pildă: o liturghie, o discuție de afaceri, o discuție între parlamentari în ședință publică, un flirt, un interogatoriu sau o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deschis ochii, dar n-am văzut nimic. Totul era cufundat în întuneric. Treptat, întunericul, apoi ceața au dispărut. Prima persoană pe care am văzut-o a fost un preot. Am avut un spasm. Murisem? În ce împrejurare? Nu recuperasem memoria situațională. Unde, de ce mă aflam acolo? Și când, în ce an, lună, zi? Preotul era un prieten al lui M.Ș. și împreună hotărâseră ca el să se îmbrace în haine de cult, ca să obțină mai ușor permisiunea de a intra
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
poporului (Mudde, 2007: 23, 2004: 543). Acest lucru înseamnă că populismul este, în esență o formă de politică morală, și asta pentru că distincția dintre "elite" și "popor" este în primul rând precumpănitor morală (pur versus corupt) și nu o distincție situațională (poziție de putere), socio-culturală (etnie, religie) sau socio-economică (clasă). Mai mult, ambele categorii (poporul și elita) sunt, până la un anumit punct, "semnificanți vizi" (Laclau, 1977), din moment ce populiștii sunt cei care construiesc sensul exact al poporului și al elitei (de la Torre
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]