11,011 matches
-
de armament, eram regele lumii, unul dintre acei puțini norocoși care dispuneau atât de averi considerabile, cât și de timpul necesar pentru a le toca. O armată de oameni muncea pentru mine, altele se luptau În folosul meu, căci conflicte, slavă Domnului!, erau pretutindeni, cum se Încheia o lovitură de stat În Meruvia, izbucnea o revoluție În Aghraibo, nici nu se usca bine cerneala pe tratatul de pace din Samislan, că se isca un conflict În Tamislan, se știe doar că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ale unui gheizer subteran, boala acestea a recidivat periodic, iar istoria recidivelor cărora le-au căzut victime intelectualii o găsim în cartea lui Sévillia: "În 1945, susțineau că URSS e un paradis și compuneau poeme în care-l ridicau în slăvi pe Stalin. În 1960 pretindeau că decolonizarea va rezolva în mod miraculos problemele popoarelor de peste mări. În 1965, salutau lupta dreaptă dusă de către Fidel Castro, Ho Și Min și Mao. În 1968, proclamau că fericirea se va naște din suprimarea
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
De parcă tocmai și-a dat seama că se apropie de vîrsta mijlocie și că n-o să ajungă niciodată să-și facă un renume În medicină. Atît, că prescrie pilule puțoilor bătrîni și patetici și că e un funcționar ridicat În slăvi, așa cum sînt În ziua de azi și polițaii, profesorii și asistenții sociali, mai mult decît atît nu se poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
genul de față de modă veche pe care o au toți cei din familia Lynch-Gibbon, ceva între filosoful Hume și actorul Garrick, am un păr moale, castaniu, care s-a decolorat cu vârsta ajungând la nuanța piperului alb. În familia mea, slavă Domnului, bărbații nu chelesc. Când m-am însurat cu Antonia am făcut un pas decisiv. Atunci aveam treizeci de ani, iar ea treizeci și cinci. Acum, în ciuda frumuseții ei, Antonia pare mai în vârstă decât este și nu o dată a fost luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
confidențială. Promite-mi că n-ai să ai niciodată o asemenea discuție confidențială despre mine cu Antonia. — Îți promit, iubita mea, îți promit! — Oricum, stai liniștit, nu trebuie să faci nimic special aici, spuse Georgie. Aici nu sunt decât eu. — Slavă Domnului că nu ești decât tu și mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine, Georgie, am spus. Mă ajuți să nu-mi pierd mințile. Știam că așa va fi. — Și acum nu mai fi atât de înalt, zise Georgie. Își mângâie vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eram cel care se ascundea după acest nume. Nu eu fusesem motivul pentru care vizitase Apollo săptămâna trecută; voia să știe dacă eu eram cel care se ocupa de filme albe - și dacă nu cumva făceam chiar parte din Frăție. Slavă Domnului, Else rezolvase lucrurile. Și imediat ce a aflat că exista și un alt Anton, care era chiar concurentul lui Hauptstein, Dora a decis să mă invite la ea. Sau, mai bine zis, pe sinele meu adevărat: pe Sascha. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce mănâncă acest copil? — O gogoașă. — Așa-i, o gogoașă, deșteptu’ pământului, adultule. Și o cafea. O cafea și o gogoașă, da, cu asta își începe ziua un pișer 2 de treișpe ani, cu o jumătate de stomac. Da’ tu, slavă Domnului, ai fost crescut altfel. Tu n-ai o mamă care să umble creanga toată ziua prin oraș ca știm noi cine, de la Bam’s la Hahne’s și de la Hahne’s la Kresge’s. Spune-mi, Alex, să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iubitoare. Iar cea care s-ar cuveni să se arate depășită de situație mă ia la refec, mă face cu ou și cu oțet, îmi freacă ridichea, mă critică, îmi caută nod în papură la nesfârșit. Umple vidul patriarhal! Of, slavă Domnului! Slavă Domnului! Măcar ale lui erau pula și coaiele! Pradă ușoară (ca să folosim un eufemism) sub aspectul masculinității în această lume de goimi cu păr și gură de aur, între picioare (Dumnezeu să-l binecuvânteze pe tata!) era clădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cea care s-ar cuveni să se arate depășită de situație mă ia la refec, mă face cu ou și cu oțet, îmi freacă ridichea, mă critică, îmi caută nod în papură la nesfârșit. Umple vidul patriarhal! Of, slavă Domnului! Slavă Domnului! Măcar ale lui erau pula și coaiele! Pradă ușoară (ca să folosim un eufemism) sub aspectul masculinității în această lume de goimi cu păr și gură de aur, între picioare (Dumnezeu să-l binecuvânteze pe tata!) era clădit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am întins-o de la spital și m-am oprit pe terenul de baseball, în câmpul central, care-i locul meu în echipa de softball îmbrăcată în tricouri albastru-aurii, cu numele clubului cusut cu litere mari, albe, pe omoplați: C.S. SEABEES. Slavă Domnului că există, Seabees! Slavă Domnului că există câmpul central. Nici nu-ți imaginezi, doctore, ce formidabil e să fii pe teren, atât de singur într-un spațiu atât de întins... Te pricepi, cât de cât, la baseball? câmpul central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și m-am oprit pe terenul de baseball, în câmpul central, care-i locul meu în echipa de softball îmbrăcată în tricouri albastru-aurii, cu numele clubului cusut cu litere mari, albe, pe omoplați: C.S. SEABEES. Slavă Domnului că există, Seabees! Slavă Domnului că există câmpul central. Nici nu-ți imaginezi, doctore, ce formidabil e să fii pe teren, atât de singur într-un spațiu atât de întins... Te pricepi, cât de cât, la baseball? câmpul central este un fel de post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca fiind genul de om pe care-l vezi, poate, o dată-de două ori pe an - stă în vizită vreme de două-trei nopți, mănâncă la aceeași masă cu tine, doarme într-unul din paturile tale și apoi, sărmana creatură grăsană, slavă Domnului și se face nevăzută. Până și în restaurantul chinezesc unde Domnul a ridicat interdicția de consumare a preparatelor din carne de porc din calea ascultătorilor fii ai lui Israel, înfulecarea unui homar cantonez este din capul locului exclusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul mare spre esofag. Ia aruncă o privire. Vezi unde începe să se întunece? Nu-i pur și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până unde aveam înainte amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fie vina mea. Cincizeci? Norocul meu dacă până la cincizeci n-o să mi-o rupă de tot. Ușurel, băi, îmi vine să răcnesc din toți rărunchii. Mai blând în jurul moțului, te rog! - „unșpe, doișpe, treișpe“ și îmi zic în sinea mea Slavă Domnului că mai am un pic și scap - țin-te bine, mai ai patruzeci de secunde - dar, o dată cu ușurarea, vine, desigur, și dezamăgirea, cruntă de tot: asta e, așadar, ceea ce visez eu zi și noapte de la vârsta de treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cioc, I-s coapsele de áripi mângâiate Și-o strânge lebăda la piept cu foc. — Auzi la el, coapsele! a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai e. Cum poate spaima să se smulgă din Înalta slavă-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei, sub albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
găsi, mai mult ca sigur, într-o sticlă vârâtă în vongă. „De vină-i Alexander Portnoy. M-a silit să mă culc cu o curvă și pe urmă a refuzat să facă din mine o femeie cinstită. Mary Jane Reed.“ Slavă Domnului că imbecila de ea habar n-are să scrie corect. Bieții greci, or să creadă că-i scris în chinezește. Să sperăm. Am fugit! Am luat-o la sănătoasa, să scap din nou - dar de ce? De încă una care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de râs, doctore Spielvogel, doctore Freud, doctore Kronkite! Ce-ați zice de-un mic omagiu, ticăloșilor, adus Demnității Umane! Oedip Rege e piesa cea mai înspăimântătoare și cea mai serioasă din istoria literaturii - nu-i o mascaradă! În orice caz, slavă Domnului că am avut de-a face cu halterele lui Heshie. După moartea lui, au devenit ale mele. Când aveam vreo paisprezece-cincisprezece ani le scoteam la soare, în curtea din spate, și le ridicam, le ridicam și iar le ridicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele. Într-o bună zi cineva o să se dea la mine și la deltoizii mei, și-o să-i pară rău! Dar nu s-a dat nimeni, slavă Domnului! Asta până la Naomi! Vasăzică pentru ea gâfâisem și tremurasem eu atâta sub privirile dezaprobatoare ale maică-mii. Asta nu înseamnă că nu-mi era superioară la capitolul gambe și coapse -, dar în materie de umeri și pectorali eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vânătoare de bărbați drăguți. —Arăți cu adevărat splendid, i-am răspuns. —Mă simt ciudat, zise, săgetând cu privirea prin mulțimea de invitați. E mult prea scorțos aici pentru gustul meu. Petrecerea nu era chiar genul de petrecere tipică pentru fete (slavă Domnului). Ferestrele de sticlă care Încojurau apartamentul, prin care se vedeau licărind luminile roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iar În capătul mai Îndepărtat cânta zgomotos o trupă folk rusească. Ni s-a dat Sbiten, un vin fiert care are gust de sirop fierbinte de arțar. Cu tot cu bijuterii, blănuri și zgomot, un lucru era foarte sigur: acesta nu era, slavă Domnului, campionatul de polo de la Bridgehampton. Gerski dădu de niște prieteni de-ai săi și ne așezarăm la masa lor. Meciul nu trebuia să Înceapă decât peste o jumătate de oră, așa că, Între timp, erau o mulțime de bârfe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mai ales când soțul tău e În libertate, alături de o Vânătoare de Soți. — Da. Internet, replică paznicul. Asta nu-mi era deloc de folos. M-am uitat neajutorată la paznic. —Sau prin Ticketmaster. 212-555-6000. —Vă mulțumesc, i-am zis recunoscătoare. Slavă Domnului. Puteam să sun la Ticketmaster și să fac o rezervare pentru ora 6 P.M. - mai erau două minute. Am format numărul de pe telefonul meu mobil. Desigur, apelul meu fu preluat de un computer. Fir-ar să fie. —„Bine ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai de gând să mă omori, îi zic. Și Helen zice: — Mie mi-a spus că tu ai de gând să mă omori pe mine. Ne uităm lung unul la altul. Mona, slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai de gând să mă omori, îi zic. Și Helen zice: — Mie mi-a spus că tu ai de gând să mă omori pe mine. Ne uităm lung unul la altul. Mona, slavă Domnului, zic eu. Și Helen zice: — Îmi iei niște floricele trase în caramel? Jos, pe pământ, departe, tot mai departe, Mona se uită prin agendă. În fiecare zi, numele țintei politice a lui Helen. Uitându-ne în sus, dincolo de luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]