912 matches
-
întâmpinat moș Dumitru în ziua sorocită primului transport. Am cam stat, că altfel cine știe? Dacă nu punem mâna pe ele, le poate apuca strechea și mâncărimea, ca pe gospodina ceea din povestea lui moș Pâcu - a răspuns provocării Alecu Slobodă. Găsim alt cocoș cântând pe gardul nostru, cum s-ar spune - a îndrăznit Mitruță Ogaș. Măi Mitruță! Tu ești însurat, ori fimeia te ține doar să-i mături ograda? l-a întrebat provocator Pâcu. Să știi matale, moș Pâcule, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dacă altă treabă nu avea? a grăit Ion Cotman, cam cu jumătate de glas. Făcea și el ce-i mai ușor. Una-i să prășești sau să tragi la coasă și alta-i să faci copchii - l-a completat Alecu Slobodă, în hazul general. De hatârul copchiilor - a reluat firul povestirii Hliboceanu - o făcut ce o făcut și o sclipuit vreo doi gologani acolo și o cumpărat un cocoș, să facă măcar un borș bun...In ziua sorocită să taie cocoșul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Na! Satură-te de pește! Uite pentru ce stă el o zi întreagă pe baltă. Lumea nu prididește cu treburile și el stă hojma la umbră pe malul iazului...” Si ce se întâmpla până la urmă cu chiticii? a întrebat Alecu Slobodă. Pâcu s-a prefăcut că nu aude. Si-a aprins luleaua alene și, când nu s-a mai văzut din pâclă, a reînodat firul poveștii. „Când trebuie să facă treabă, nu aude, nu vede, dar dacă îi vorba de somn
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar pe portiță și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt înțânate al dracului de bine. Doar oala ceea goală de pe colțul mesei să nu se prăvălească. Incolo, nu-i nici o primejdie - l-a asigurat Alecu Slobodă. Tare mă tem că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a apreciat moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a asigurat Alecu Slobodă. Tare mă tem că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a apreciat moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu de ce vorbiți de funie în casa spânzuratului - s-a mirat Pâcu, privind trist la oala goală. Eu zic să ne facem milă de gâtlejurile voastre uscate, dar dacă mâine dimineață mai doarme cineva la răsăritul soarelui, nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plutonul de execuție, atunci înseamnă că ești un bărbat tare - a intervenit Ion Cotman, cu neguri în priviri. Am să vă spun, dar când o să auziți n-o să vă vină să credeți. Să auzim, moș Pâcule - l-a încurajat Alecu Slobodă. Parcă îi văd și acuma...Sedeau alineați cu pușca la picior. Comandantul plutonului - un bujor roz, gata să-și deschidă floarea - aștepta ordinul de execuție... Uite la el cum ocolește răspunsul. Ion te-o întrebat din cine era format plutonul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
În salonul unde se află colonelul Zdup, să-i vedem față În față pe amândoi... ― O soluție mai bună nu-mi imaginez, domnule profesor. ― Peste o jumătate de oră, să fii gata. Până atunci, treci prin saloane doar așa „cu sloboda”, cum se spune acolo la Pomârla lui tata Toader... ― Și a mea, domnule profesor. ― Întocmai. Da’ poate fi oleacă și a mea, dacă nu pretind prea mult... Drept urmare, Gruia a trecut prin saloane, Întrebând doar dacă e ceva deosebit și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce drept se ia aia de Universitate?"), coloneilor secu/sie cu grade didactice și profilor univi cu grade de colonei, ipocriților, fricoșilor, limitaților, surzilor, puritanilor. Așadar, cartea ei n-a plăcut multora. Un mai-mult-activist decît profesor n-a gustat limbajul slobod. "Vorbele proaste", cum le zicea tata. Dar cum să nu le folosești? Nu trăim "la vie en rose", ci la vie en prose, sans le savoir, încolțiți de mizerie. Dacă-ți faci steag din a fi inoportun, ai parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care le avea. Conflictul tatei cu Gritas începuse cam cu zece ani înaintea primului mare război. Respectivul avea - pe lângă atâtea și o vacă elvețiană - o adevărată fântână de lapte, hrănită ca la carte iarna, iar vara lăsând-o mai mult slobodă să se hrănească pe loturile din vecini ori ceva mai departe. Într-o bună zi, când porumbul legase frumos știuleți mari, tata, trecând din întâmplare pe lângă „fâștoaca” lui de porumb, găsește „elvețiana” ospătându-se copios. Tata i-a dus vita
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul lor, pe locul rămas slobod, stăteau la sfat bărbații, ca în alte duminici. În Amara, la cârciumă, obișnuiau să se strângă oamenii, în sărbători, de prin toate satele ce au ținut odinioară de domeniile Iuga. A rămas așa din bătrâni, când aci veneau toți cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nelinișteau. Deprins, de ani de zile, cu atriul și ferit, ca într-un acvariu, el privea, cu fereală, spre vitrinele strălucitoare, spre șinele care scrâșneau și scânteiau sub roțile tramvaielor, spre icnetul mașinilor care frânau la semafor și, apoi, țâșneau, slobode, spre firele de înaltă tensiune care șuierau, surd, pe stâlpii de beton, în fine, spre oamenii înșiși, care, pe măsură ce se înmulțeau și mișunau pe trotuare, semănau tot mai mult unii cu alții. Acum, în loc s-o ia printre blocuri, spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știa, cu uluci nevopsite, cu vârfuri măcinate de ploi și rotunjite de vânt, cu oale sparte înfipte în ele. Poarta era prinsă de stâlpul gardului, ca totdeauna, cu un cerc de sârmă. Îl trase în sus, cercul sări, lăsând poarta slobodă, îi căzu la picioare și se rostogoli, ca o vietate scăpată din lanț. Poteca era acoperită de ierburi și de tot felul de flori colorate, creasta-cocoșului, portolaci, coada-șoricelului, maci, margarete. Ce fel de anotimp o fi ăsta, ar fi trebuit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întreg cuprinsul țării. Excepție făceau, firește, târgurile, proprietate particulară. Această stare de lucruri a durat până în martie 1856, când, datorită numeroaselor cereri pentru înființarea de mori mecanice, Consiliul administrativ a constatat că „condiția privilegiului în acest caz se cunoaște vătămătoare slobodei lucrări a industriei și nu se poate primi”. Bazat pe aceste considerente, Consiliul administrativ, cu aprobarea domnitorului, a desființat în martie 1856 dreptul de monopol asupra producerii de făină prin mori mecanice, inaugurând libera concurență în una din cele mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ani. Sfatul administrativ și caimacamul au acordat petiționarului privilegiul cerut, cu condiția ca fabricarea arpacașului „prin oricare alt mod” în afară de cel mecanic, să fie liberă, iar „asăminea fabrici (ca a lui Niciman) să nu să poată înființa decât în târguri slobode și nu pe proprietăți particulare, a căror drit este nejignit”. Dintr-o cerere a lui Niciman către Consiliul administrativ al Moldovei, din 15 octombrie 1859, reiese că la acea dată el avea pusă în funcțiune „o mașinărie” de lemn, „pusă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țin fabrici mici” plăteau câte 80 lei pe an; c. „cei ce țin dugheni și lucrează meșteșugul” câte 50 lei pe an. Meșterii nu plăteau capitația. „Lucrarea fieștecăruia meșteșug cerșind îndeplinirea tocmelilor și siguranța lucrului, nici un meșter nu va fi slobod a întrebuința lucrarea meșteșugului până când nu se va înscrie în catastihul meșterilor și va câștiga patentă de la Ocârmuire”. (art. 25). „Înscrierea lor va fi prin știința și recomandația starostelui, ca unul ce adeverind tocmelile pentru lucru rămâne și în răspundere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-se că breslele se pot conduce în treburile lor interne după hrisoavele lor, se adăuga că acele hrisoave nu pot „să aibă întindere de oprire a celor ce-ar voi a intra în breaslă cu știința de meșteșug care este slobodă de Reglement, apoi oricâți au fost înscriși la facerea catagrafiei la breasla blănarilor din Botoșani - despre a cărei litigiu este vorba - vor fi cunoscuți de asemenea, fie arman, fie jidov și vor fi datori a purta sarcinile breslei...”, iar cei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reluăm lupta pentru atingerea acestui scop; să vă ridicați odată cu noi să năpădim asupra turcilor „fiindcă fiecare este dator a-și pune viața pentru a lui lege și pentru a lui patrie” (subl. ns.); popoarele să pornească război „ca să rămâie slobozi și nesupuși, după cum au fost dintru începutul lor”; biruința armatei noastre „nu va lipsi de a întări ale noroadelor scopuri”; popoarele vor simți tot prețul „ce li se dă ca să ridice patria lor la vrednicia la care mai înainte a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot prețul „ce li se dă ca să ridice patria lor la vrednicia la care mai înainte a fost”; după pace, noi le vom da „al nostru acoperământ și a noastră milostivire”. Așadar, țarina promitea reconstituirea popoarelor în vechile lor patrii, „slobode și nesupuse”, dar sub protecția sa („acoperământul”). Iată însă că în rescriptul din 16 decembrie 1769, ea se adresa „preasfinților mitropoliți și episcopi a noastrei cnejii a Moldovei”, preamărind înlăturarea jugului otoman și încredițându-i „că după măsura credinței și a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pre o parte, de adevărații ei [ai bisericii ortodoxe - n. n.] fii și despre altă parte, de a-i noștri credincioși și iubiți supuși”. Rescriptul afirmă expres că Moldova, eliberată de sub jugul Porții, a rămas un principat (cnejie), dar nu „slobod și nesupus, după cum a fost dintru început”, ci o cnejie a țarinei, iar locuitorii supuși ai ei. Așadar, între acest rescript (din decembrie 1769) și manifestul din ianuarie același an, deosebirile în conținut sunt relevante și agravante pentru Principate, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772, delegații munteni i s-au adresat în scris și lui Alexei Orlov: Ecaterina a II-a a făgăduit să scuture jugul nostru; cerem să rămânem slobozi, „domn de aceeași credință cu noi și să fim asigurați supt ocrotirea celor mari trei avtocrați: al Rosiei, al Austriei și al Prusiei”, urmând să dăm Porții suma din vechime, pe care s-o primească din mâna ocrotitorilor noștri la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cantacuzino a decis să plece în Rusia cu familia. Împreună cu Chesarie, episcopul Rîmnicului, a trecut prin Iași, înștiințându-l pe Rumianțev că va propune la Petersburg trecerea Principatelor ori sub stăpânirea Rusiei, ori, dacă nu va fi posibil, „să rămînă slobode sub protecția Rusiei, a Austriei, a Prusiei și să dea oarece haraciu și la Poarta turcească”; dacă nici aceasta nu va fi acceptată, să rămână „supuși împăratului” Austriei. Mihai Cantacuzino i-a înfățișat lui Rumianțev scrisori ale împăratului Leopold I
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
el însuși nu și-a propus-o - greu de imaginat! Suntem în 1983, când Alexandru Zub, referindu-se la Miron Costin, spune în volumul Biruita-au gândul: „exprimând dificultatea de a se dedica istoriei într-o epocă în care «gândul slobod și fără valuri» nu era cu putință”, cronicarul „rezuma, în definitiv, destinul unei pleiade întregi de cronicari și de istorici” de atunci și dintotdeauna. Deși „iluziile unei «istoriografii perfecte» s-au risipit demult” Alexandru Zub rămâne la „convingerea că istoricul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cele mai savuroase renghiuri jucate Securității. Vă povestesc întîmplarea, că e păcat să nu fie cunoscută și-n alte orașe (deși domnul profesor Cazimir mi-a spus că o știa, din altă sursă, cu un alt autor). Ternovici era cam slobod la gură și cam boem în comportament. Dar avea rude în Austria, care-l chemau acolo, în vizită, în fiecare an. Nu i se dădea voie însă, deoarece nimeni nu garanta că se va mai întoarce... Într-o zi, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să se caterisească". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: Nu este iertat celor preoțiți (ori sfințiți) a se împletici pe sineși în lucruri lumești, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduinței lor, și să păzească mintea lor slobodă de fieștece turburare și zarvă lumeacă". Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic: "Cei ce odată în cler s-au rânduit, și monahi, am hotărât, ca nici la oaste, nici la dregătorie lumească să vie. Sau aceasta îndrăznind-o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]