KorAP: Find »[drukola/base=slujbaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...43 >

1,056 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

murit bolnav, mi-a spus Luis Sasada. S-a petrecut pe când ne adunaseră pe toți la Fukuda, în apropiere de Nagasaki, ca să ne alunge din țară. N-are mormânt. Slujbașii i-au ars trupul și l-au aruncat în mare. Slujbașii japonezi îi fac cenușă și îi aruncă în mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În cele din urmă, și noi o să fim preschimbați în cenușă și aruncați în mare. Ca un fruct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu lumină lumea pământească... Pesemne că părintele Vasquez a fost ars și prefăcut în cenușă, iar cenușa sa a fost aruncată în mare. Așa făcuseră japonezii cu mulți misionari. Astăzi ne-au luat iarăși la întrebări. Mai bine zis, un slujbaș de la Cancelaria pentru religie din Nagasaki ne sfătuiește, după cum cere legea, să ne lepădăm de credința creștină (japonezii numesc asta „cădere”). Însă, nici el nu-și închipuie că o să cedăm, și nici noi nu facem decât să clătinăm din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
venit să afle altceva. M-a întrebat dacă Hasekura și Nishi cu care călătorisem împreună se creștinaseră sau nu din inimă. M-am gândit la binele lor și am zis: — S-au creștinat pentru a-și îndeplini însărcinarea. Atunci, zise slujbașul uitându-se drept în ochii mei, nu se pot numi creștini, nu-i așa? N-am răspuns nimic. Oricare ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ochii mei, nu se pot numi creștini, nu-i așa? N-am răspuns nimic. Oricare ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească. Văzându-mă că tac, slujbașul a scris ceva pe o foaie. — Ascultă... nu ți se pare o neghiobie? zise slujbașul în drum spre ieșire iscodindu-mă cu o privire compătimitoare. Dacă ai fi rămas cuminte la Luzon, poate că ai fi fost mai de folos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească. Văzându-mă că tac, slujbașul a scris ceva pe o foaie. — Ascultă... nu ți se pare o neghiobie? zise slujbașul în drum spre ieșire iscodindu-mă cu o privire compătimitoare. Dacă ai fi rămas cuminte la Luzon, poate că ai fi fost mai de folos creștinilor sau oamenilor... Dar să vii în Japonia ca să fi prins și omorât fără rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
n-am ce-i face. Asta mi-a fost karma după cum ar spune un preot budist. Da, karma. Așa socotesc. Dar acum sunt încredințat că Dumnezeu s-a folosit de karma mea pentru binele Japoniei. — Ce vrei să spui? zise slujbașul și mai uimit. Cum s-a folosit pentru binele Japoniei? — Răspunsul se află chiar în întrebarea dumneavoastră, am zis eu că tărie nu doar ca să-l lămuresc pe el, ci ca să-mi spun răspicat toate acestea mie însumi. Ați spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lăsându-vă pe dumneavoastră și întreaga Japonie cu această întrebare. Doar atât dacă las în urma mea și viața mea înseamnă că avut un rost. Nu înțeleg o iotă. — Am trăit... Am trăit cu adevărat. Nu-mi pare rău de nimic. Slujbașul a ieșit fără să mai zică nimic. Înainte de a mă întoarce în temniță, am cerut să văd marea și temnicerii mi-au dat voie. Am privit marea în iarnă de lângă parii dimprejurul temniței. Marea sclipea în soarele după-amiezii. Câteva insule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși să întrebe dacă nu cumva Stăpânul voia să-i mulțumească samuraiului pentru strădaniile sale din timpul călătoriei. Totuși samuraiul presimțea că nu era vorba de o veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară pe locurile de onoare. Unul dintre ei zise încet: „Poruncă de la Sfatul Bătrânilor” și începu să citească o scrisoare cu hotărârile Sfatului Bătrânilor. — Hasekura Rokuemon a trecut pe meleaguri străine la credința creștină împotriva legii. S-ar cuveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu capul plecat la pământ. În tot acest timp avea sentimentul că se prăbușește în gol. Era atât de istovit încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi aducă vorbe de mângâiere. Apoi, înainte de a încăleca, unul dintre ei îi spuse în șoaptă: — Am un mesaj de taină de la Matsuki Chūsaku. Sfatul Bătrânilor a primit veste din Edo că Velasco a fost prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și în aceste momente, samuraiul nu făcea decât să clipească. — A fost trimis la Cancelaria pentru religie din Nagasaki, iar acum este întemnițat împreună cu alți preoți la Ōmura. Am auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui, un om ca el n-avea să se lepede de sufletul său, oricâte suferințe și chinuri avea să înfrunte. „Așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dușmănești! — Nu vă... dușmănesc. — A venit poruncă nouă. Seniorul Ishida spuse aceste cuvinte dintr-o suflare, ca și cum s-ar fi scuturat de o povară grea, se ridică în picioare clătinându-se și dispăru. Se auziră pași. Apoi se iviră aceeași slujbași ai Sfatului care veniseră în vale mai înainte. — Poruncă de la Sfatul Bătrânilor. Glasul slujbașului se auzea peste capul samuraiului care stătea ca și data trecută cu capul plecat în podele. — Hasekura Rokuemon a trecut la o credință păgână și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o suflare, ca și cum s-ar fi scuturat de o povară grea, se ridică în picioare clătinându-se și dispăru. Se auziră pași. Apoi se iviră aceeași slujbași ai Sfatului care veniseră în vale mai înainte. — Poruncă de la Sfatul Bătrânilor. Glasul slujbașului se auzea peste capul samuraiului care stătea ca și data trecută cu capul plecat în podele. — Hasekura Rokuemon a trecut la o credință păgână și din această pricină i se poruncește să apară degrabă în fața Sfatului Bătrânilor pentru o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și o puse înăuntrul scrisorii. Apoi îl rugă pe însoțitorul seniorului Ishida care aștepta lângă el: Te rog, cheamă-l pe supusul meu, Yozō. Când însoțitorul părăsi încăperea, samuraiul își așeză mâinile pe genunchi și închise ochii. Fără îndoială că slujbașii de la Sfatul Bătrânilor și seniorul Ishida se aflau într-o cameră mai în spate, dar casa era liniștită. Din când în când se auzea zăpada grea alunecând de pe acoperișul de paie. După ce zgomotul ei înăbușit se stingea, liniștea se adâncea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
prins în vârtejul schimbător al cârmuirii.” În urechi îi răsuna încă limpede glasul de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca și data trecută: „Însărcinarea aceasta este dureroasă și pentru mine.” Samuraiul nu se clinti din loc. Casa era ciudat de liniștită, iar sufletul lui își pierduse puterea de a mai simți vreo emoție. O nouă judecată. Noua judecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui care părea să-i fie superior. Acesta era un bărbat rotofei. Desfăcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
citită, temnicerii îi împresurară pe cei trei și le legară mâinile. Le puseră frânghii și de gât, dar acestea nu erau atât de strânse. Convoiul se puse în mișcare. Coborau pe o potecă ce trecea printr-o livadă de mandarini - slujbașii, călare, iar osândiții, temnicerii și pedestrașii, pe jos. Țărăncile se opreau din lucru și se uitau la ei cu uimire. — Crucifixus etiam pro nobis. În timp ce se clătinau în jos pe povârniș, părintele Carvalho începuse dintr-o dată să cânte. — Crucem passus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
călare, iar osândiții, temnicerii și pedestrașii, pe jos. Țărăncile se opreau din lucru și se uitau la ei cu uimire. — Crucifixus etiam pro nobis. În timp ce se clătinau în jos pe povârniș, părintele Carvalho începuse dintr-o dată să cânte. — Crucem passus. Slujbașii, și temnicerii l-au lăsat să cânte mai departe. După ce coborâră povârnișul prin livada de mandarini, ajunseră în satul Ōmura. De-o parte și de alta a drumului se înșirau case cu acoperișuri de stuf. Oameni cu coșuri în spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
strop de sânge în obrajii bătuți de vânt. În mijlocul gardului din pari stăteau proaspăt înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se ridicau drepți întocmai ca niște călăi înalți de stat. Pe când temnicerii legau din nou mâinile celor trei, slujbașul de la judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați credința creștină? E ultima oară când mai puteți! Cei doi misionari scuturară din cap cu hotărâre. După câteva clipe de tăcere, Luis Sasada tăgădui și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de la judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați credința creștină? E ultima oară când mai puteți! Cei doi misionari scuturară din cap cu hotărâre. După câteva clipe de tăcere, Luis Sasada tăgădui și el. Slujbașul încuviință din cap și se depărtă doi-trei pași, dar se întoarse brusc la Velasco, de parcă și-ar fi adus aminte de ceva: — Am să-ți spun o taină. Cei doi care au mers cu tine pe meleaguri străine, Hasekura și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
stâlpii care îi așteptau neclintiți privindu-i țintă de la depărtare. Temnicerii îi așezară pe fiecare în parte în fața stâlpilor și îi legară strâns de aceștia. Vântul șuiera tare. — Să renașteți în Paradis! strigară temnicerii și dispărură care încotro. Între timp, slujbașii se adăpostiseră de vânt și urmăreau toate acestea din apropierea gardului de pari. Un pedestraș cu o torță în mână aprinse rând pe rând vreascurile și paiele adunate la picioarele fiecărui stâlp. Întețite de vânt, flăcările se avântară în sus înverșunate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o desagă, apoi o umplură cu pietre și plecară să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]